Vremea vine, vremea trece, cum tinereţea nu se mai întoarce dar nici zilele pline de elan şi frumuseţe, este timpul să povestim în cele ce vor urma întâmplări care mai de care mai hazlii cu bărbaţi vulnerabili care pe lumea asta au cam făcut-o de oaie din cauza slăbiciunilor venite de la mama lor şi de la Dumnezeu.
Este povestea celor trei masculi feroce, plini de sine şi cu fiţe în cap cât muntele Himalaya. Primul pe nume Nelu este ofiţer de marină, al doilea Emil este inginer mecanic de aeronave, iar al treilea Sandu este şofer pe un tir românesc. Istoria celor trei este atât de încâlcită şi captivantă că acei cititori care le va savura evenimentele lor presărate de neprevăzut şi captivante nu vor mai lăsa cartea din mână până la final. Cum povestea celor trei pleacă din oraşul natal al lor, Constanţa, vom derula poveştile lor sentimentale începând din copilăria lor şi terminând cu ultimele clipe ale vieţii lor dar pe alte meleaguri, acolo unde viaţa i-a purta şi i-a stabilit. Cei trei eroi au fost prieteni de şcoală şi liceu având acelaşi an de naştere: 1951. Nelu era un băieţel brunet cu ochii negri, subţirel, firav. Emil era un băiat grăsuliu, blond cu ochii albaştri, iar Sandu era un băiat roşcovan, bine legat cu ochii verzi.. Erau prieteni la catarama şi împărţeau acelaşi maidan de joc, Orele când erau fără griji şi fericiţi erau multe şi abia la o vârstă mai înaintată şi-au dat seama că timpul este acela care îşi bate joc de om mereu şi nu îl mai poţi întoarce din mersul său nebunesc şi fanatic uneori Viaţa în Constanţa acelor vremuri era ca peste tot în România, cu griji cotidiene care mai de care mai stresante şi cu oamenii Pontului Euxin care aveau afacerile în sânge, pentru că portul era acela care îi influenţa într-o măsură cât de cât mai mare decât restul locuitorilor din România Părinţii lor erau oameni muncitori care încercau din răsputeri să le ofere odraslelor lor o viaţă cât mai decentă ţi lipsită de grija zilei de mâine. Nelu Bălăşescu căci aşa îl chema pe primul nostru erou, avea o familie formată din 4 persoane. Era tatăl, Gheorghe, contabil la fabrica de pâine, mama, Maria, tot contabilă la fabrica de Ulei şi fratele lui Nelu, Andrei, care era mai mare cu doi ani decât el. Aveau o situaţie prosperă, iar cei doi băieţi, când ieşeau prin mahala ca să se joace cu ceilalţi copii, erau puţin înfumuraţi, căci aşa îi învăţase mama Maria care le repeta precum un papagal:
- Trebuie să vă încredeţi că aveţi de toate nu sunteţi coate goale cum sunt ceilalţi copii din mahala.
Gheorghe, soţul Mariei mereu o certa pe aceasta spunându-i pe un ton autoritar
- Dragă, lasă că toţi sunt copii şi bat mingea cu piciorul la fel pe maidan, ce le bagi în cap prostiile aste de doi bani ale tale.
Maria care era fată de cârciumar şi toată viaţa ei a dus-o regeşte nici în ruptul capului nu avea de gând să renunţe la ideile ei de burgheză sadea. Nelu era un băiat ascultător, nu avea fiţe şi era în general un băiat de gaşcă. Fratele lui Andrei era însă Maria în carne şi oase, căci atitudinea sa sfidătoare îi făcea pe acei puşti din mahala să nu se joace cu el şi să îl evite majoritatea copiilor. Maria când venea de la serviciu şi vedea pe Nelu cum se joacă cu copii iar pe Andrei că stă ca un fraier se lua de ei şi ţipa cât o ţineau puterile la puştii de pe stradă care se strâmbau în spatele ei:
- Nătărăilor, de ce nu vă jucaţi şi cu Andrei, că o să vă păruiesc îndată, măi loazelor şi needucaţilor ce sunteţi voi ?
Nelu se făcea roşu de supărare când vedea ce adevărat circ făcea mama lui şi se ducea pe lângă ea şi îi spunea la ureche
- Eu te rog să te duci mamă în casă că te faci de râs în faţa copiilor cu scenele astea, nu vezi că pe Andrei nimeni nu îl suportă că este un încrezut şi jumătate.
De dragul lui Maria se ducea în casă nu înainte de a mai boscorodi copiii din cartier care nu se jucau cu odrasla ei favorită. Aveau cam 8 ani fiecare cei trei prieteni când se luau cu fotbalul şi împreună încingeau un meci până seara târziu . Vecinii care doreau la ora prânzului să se odihnească, îi reclamau la sectoristul cartierului care le spunea pe un ton sec
- Băieţi, gata, că aveţi cam multe reclamaţii de la vecini şi trebuie să vă amendez părinţii pentru că voi sunteţi minori..
Pe acea stradă se găsea şi un vecin care lucra ca pompier şi cum avea serviciul pe ture, lucrând şi noaptea, se apuca şi lua câte un lighean plin cu apă şi termina în acest mod pe înfocaţii jucători de fotbal.. Când apărea Nelu în casă ud leoarcă Maria începea cu o gură până la urechi:
- V-a udat iar tembelul de Vasile, că dacă te îmbolnăveşti o să îi sparg toate geamurile nemernicului care habar nu are cât de greu se cresc copii pe lumea asta. Ca să nu mai facă gălăgie mai toţi băieţii începuseră să joace coci pe bani. Nu erau sume mari în joc dar principalul lucru era că le deschisese apetitul juvenil pentru afaceri la scară mică .Tot mărunţişul care îi rămânea de la pâine Nelu îl oprea şi îl punea la jocul de coci..
Bunicul lui Sandu când găsea câte un rulment îl spărgea cu ciocanul şi lua bilele de oţel de acolo căci nepotul lui câştiga mai mereu. Sandu îi cumpăra ţigări bunicului care era tare mândru de isprava nepotului.. De multe ori ieşeau adevărate conflicte şi din jocul de coci aşa încât pompierul Vasile, când auzea gălăgie, venea la fel ca întotdeauna cu ligheanul cu apă ca să îl pună pe micii infractori..
La şcoala nr. 13 unde erau toţi colegi de clasă cel mai bine învăţa Emil care pe lângă faptul că era eminent la matematică, era şi un tocilar de zile mari. Nu accepta să îi ia nimeni înainte şi era mândru nevoie mare că el reprezenta eminenţa cenuşie a clasei. Nelu prindea totul din zbor nu se omora cu citirea cărţilor şi era numit de unii profesori Brânză bună în burduf de câine. Cel mai slab la învăţătură era Sandu care era sportiv, fotbalist la Farul-juniori, şi acest lucru îl salva ca sa nu rămână repetent sau corigent.
Când cei trei se plictiseau de jucat coci sau fotbal se duceau la Cinematograful Tineretului care era aproape de casele lor şi vizionau filmele care erau atunci la modă cu John WaynE, Kirk Douglas, Maurice Ronet, Ingrid Bergam, Clark Gable.. Aveau cam 10 ani când Sandu le povestea că el este acelea care dacă este întuneric în sală îi vine o dorinţă nebună să ciupească de fund o fata şi să o mângâie pe sâni. Ceilalţi când auzeau aceste întâmplări comice se duceau şi ei prin preajma lui numai ca să vadă ce atitudine haioasă ia acest prieten al lor când rulează un film pe ecran.
O dată, Sandu a încercat aceiaşi manevră de prost gust şi cu o fată durdulie care îi ghicise intenţiile încă de la intrare şi deznodământul a fost tragico - comic. Pe întuneric fata l-a încurcat pe Sandu cu Emil şi când i-a pocnit una peste faţă, s-a auzit un scrâşnet din măsele şi pe Emil spunând plin de ciudă:
- Tu auzi ! Cretina naibii, eu nu ţi-am făcut nimic, mai încurcat cu altul, proasto!
S-a aprins lumina în sală iar cei trei copii au fost daţi afară cu forţa de femeia de serviciul de la cinematograf.
Nelu i-a povestit acasă toată scena mamei lui căci el tot ce avea pe suflet îi spunea mamei. Aceasta l-a înjurat de mama focului pe prostul de Sandu şi i-a interzis să mai fie prieten cu acest mic obsedat sexual. Tatăl lui Nelu , un tip tare retras, nu intervenea decât rareori în discuţiile fiului cel mic cu mama lui. El era de părere că Nelu trebuia să se joace cu prietenii lui şi să se distreze că de aceea este copilăria aşa de frumoasă să te bucuri de ea. Pe fratele cel mare Andrei nici nu îl luau cei din gaşcă nicăieri pentru că îl considerau un mototol şi jumătate.
Pe aceiaşi stradă cu cei prieteni locuia şi un tânăr pe nume Ali Dogan care era renumit în cucerirea fetelor de toate vârstele şi toate naţiile. Acesta, când era într-o zi mai cherchelit decât normal, luă cu japca o femeie recunoscută ca cea mai mare beţivană din mahala şi se hotărî să îi iniţieze şi pe cei trei copii în arta sexului. Pe Sandu, pe care îl ştia mai golan, îl puse să se dezbrace de lucruri şi să se aşeze pe burta Elvirei care duhnea a băutură mai ceva decât cea mai proastă tavernă din oraş. Sandu, roşu la faţă precum o gulie, când văzu atâta asistenţă încercă din răsputeri să îşi tragă pantalonii pe el şi să o ia la goană. Ali îi dădu una în spinare că se înfundă în burta enormă a Elvirei de unde se zăreau nişte smocuri enorme de păr galben..
Emil şi Nelu, de frică să nu o ia şi ei pe cocoaşă de la Ali, stătură cu ochii holbaţi şi ieşiţi din orbite ca la melc. Sandu îşi luă frumuseţe de puţulică şi o introduse în locul indicat de Ali. Pe Nelu Ali îl pusese să mângâie sânii femeii şi să se facă că este sugar.
Pe Emil îl pusese să o sărute pe gură şi acesta striga de mama focului.
- Nea Ali, doamna asta miroase urât plus că nu are nici dinţi, mă sperie când zâmbeşte, parcă este Fantomas!
Pe beţivana de Elvira, care îl ştia cam de 10 ani pe Ali, o apucă deodată mila de cei trei puşti care se chinuiau cu ce îi pusese sa facă Ali şi începu să zbiere ca o posedată:
- Măi cretinule, lasă ca nu am timp să îi învăţ pe prostuţii aceştia coţăiala oamenilor mari, treci tu aici, măi boule, că sunt beată dar nu sunt încă beţi criţă, măi turcule împuţit cu ideile tale de fanatic şi beizadea turbat ce eşti. Mă duc la sectorist şi reclam că m-au violat aceşti copii împreună cu tine şi să vezi tu atunci că ai să intri la puşcărie, boule ce eşti tu !
Trezit din beţie, Ali, care se pare că o cam încurcase cu manevrele lui tâmpite de a-şi bate joc de puştanii din cartier, o luă pe Elviră îi dădu nişte şuturi în fund şi o trimise să se îmbrace. La cei trei copilandri, care abia îşi mai veniseră în fire de la această mascaradă, le spuse clar:
- Să nu vă mai prind că spuneţi ce aţi făcut la mine că vă bat măr şi vă fac una cu pământul dacă suflaţi la cineva de acest lucru.
Cei trei au jurat să nu spună la nimeni de această întâmplare că ei erau de fapt adevăraţii vinovaţi că erau tare curioşi si nerăbdători să îi înveţe Ali şi pe ei chestii de oameni mari.. Ajunşi acasă puţin cam târziu toţi o încasaseră de la părinţi şi pedepse cu nemiluita ca sa se înveţe minte să respecte orarul impus de ei.. Cel mai câştigat a fost Sandu că lui i s-a rupt şi aţa de fecior şi deja prinsese gustul precoce al plăcerilor. Ceilalţi doi, Nelu şi Emil, mai mult cu ruşinea decât cu fapta, din acea amintire peste ani nu le-a rămas decât o cucoană grasă, cu miros de ţuică şi rom cu nişte sâni enormi şi cu un mănunchi de pătrunjel între picioarele pline de varice.
Emil Constantiniu, era fiu de profesori. Mama era de fizică iar tatăl lui era de istorie. Erau amândoi la un liceu renumit din Constanţa şi erau tare mândri de fiul lor. Acesta le călca pe urme fiind un copil de excepţie, cu un caracter ales. Era singurul lor copil şi acesta făcut după 15 ani de căsătorie după tratamente îndelungate ale mamei, Tatiana.
Tatăl, Costin Constantiniu, era un profesor respectat şi autoritar, elevilor, când îl vedeau, le tremurau sufletele de frică. Avea mereu corigenţi şi nu accepta intervenţii din partea nimănui. Dacă ştia carte trecea clasa, dacă nu, era precis corigent sau repetent. Mama, Tatiana, se ocupa de toate cele trebuincioase în casă, iar tatăl nu făcea mai nimic. Citea ziarul, asculta radioul şi televizorul, juca table cu profesorul de sport State şi făcea politică în şoaptă.. Aşa se învăţase aşa avea programul zilnic şi nimeni şi nimic nu îl scotea din ale lui.. Dacă se întâmpla să nu îşi facă fiul lecţiile aşa cum dorea el îi rupea foile şi îl punea să scrie lecţia de zece ori. Acest fapt l-a îndepărtat din punct de vedere sentimental faţă de tatăl său şi l-a făcut pe Emil să se închidă în sinea sa. Mama îi ţinea partea tot soţului aşa că Emil prefera să îi spună câte ceva din gândurile sale prietenului Sandu. Educaţia prea severă impusă vrând nevrând de cei doi părinţi l-a făcut pe acest băiat, un tip timid în adâncul sufletului şi foarte rigid, a lua o hotărâre mai ales când îi plăcea de o fată.
Părinţii lui Emil ştiindu-l un copil care în afară de carte şi bătut mingea pe maidan nu avea nici o altă preocupare, nu prea îşi băteau capul ca să îl întrebe şi de fete. Scena cu beţivana de Elvira şi prima lui impresie în privinţa femeilor a fost de scârbă totală faţă de cele care formează sexul frumos. Toată viaţa a păstrat în suflet acea scenă şi rareori mai o derula cu cei doi prieteni de giumbuşlucuri juvenile. O săptămână lui Emil nu i-a mai ars de carte şi deja începuse să intre pe linia a doua la învăţătură. Era o fată, Mihaela, care începuse să înveţe bine şi chiar să îl depăşească. La şedinţa cu părinţii, mama Tatiana care nici prin gând nu-i trecea că băiatul ei nu mai este primul la învăţătură, a rămas surprinsă de cele spuse de diriginta clasei, doamna Elena Popescu. Când s-a dus acasă, în loc să îl întrebe pe Emil de ce a scăzut la învăţătură, primul lucrul pe care l-a făcut a fost să îi toarne pe tapet totul soţului ei, Costin. Acesta fără a mai sta pe gânduri scoase cureaua de la brâu şi îi dădu o bătaie zdravăna odraslei lui. Această bătaie nu avusese nici un efect asupra copilului care avea piele de drac pe el şi îşi spunea în minte:
- Să o creadă ei că mă doare fundul pe mine, dacă folosesc forţa mai rău mă îndârjesc contra lor, sunt nişte părinţi fraieri, dar fraieri de tot.
Văzând că nu schiţează nici o durere, mama în loc să îl întrebe de ce face aşa îl luă şi ea la ciomăgeală, partea a doua măcar să se răcorească cu bătaia feciorului căpos.
Timp de două săptămâni Emil nu a mai fost lăsat afară la joacă şi a fost pedepsit straşnic de cei doi părinţi. După această perioadă când a ieşit la joacă mai avea urme vizibile pe mâini şi pe picioare de la agresiunea colectivă a celor doi părinţi. Băieţii din cartier care aflaseră pe la colţuri de cele întâmplate de prietenul lor nici nu avură curajul să îl întrebe ce a păţit pentru că veştile proaste se împrăştiau ca vântul prin mahala.
Alexandru Dobrescu, pe care copii îl strigau Sandu, era fiul lui Marin Dobrescu, hamal în port şi al Ecaterinei Dobrescu, femeie de serviciu la şcoala unde învăţau toţi cei trei prieteni. Marin, tatăl lui Sandu, mare muncitor ca om însă mare beţivan şi fustangiu ca soţ, era un client permanent al bodegii Steaua Roşie, care se găsea pe B-dul Lenin colţ cu strada Ţepeş Vodă După ce venea de la serviciul lui din tură de noapte, el făcea un popas la acea bodegă. Şi după ceva pahare de cinzeacă făcea politică de doi bani înjurând guvernul şi pe şefii săi din port care nu îl lăsau să fure câte ceva de ale gurii ca să aducă acasă copilului şi soţiei sale Tinca, care aşa o alinta el.. Venit pe şase cărări de la bodegă, el striga prin curte aşa ca să audă şi o vecină mai tânără şi mai proastă la bărbaţi, pe nume Lenuţa:
-Unde este Tinca mea? că am un chef nebun să îi mai fac un copil, că sunt tare ca bărbat, auzi, fă Lenuţo, nu mai te râde ca proasta, că acum te alerg pe tine în locul ei.
Sandu care era pe stradă cu băieţii se ducea în goană acasă şi plângând îl ruga pe taică-său să nu mai strige aşa prin curte că îl face de râs în faţa prietenilor lui care se abţin pe înfundate să nu râdă de acest circ .
Când venea Tinca obosită fleaşcă de la şcoală, şi îl vedea pe Marin beat mort începea să îl boscorodească ca la uşa cortului pentru că acesta se culca îmbrăcat şi încălţat aşa cum venea de la serviciu:
-Mă beţivanule, să îţi sece rădăcina de prost ce eşti la băutură, nu vezi că mă faci de râs şi pe mine şi pe feciorul tău cu manifestările astea de boschetar şi nebun ce eşti, că m-am săturat de tine.
Marin se scula din somn îi dădea un pumn pe unde apuca şi se ducea înapoi la culcare boscorodind-o pe Tinca
- Eşti o proastă cu o gură mare şi acum ţi-am închis-o ca să te înveţi minte altădată.
Bătută cum era Tinca nu mai avea chef să se culce cu Marin şi atunci începea alt circ.De faţă cu Sandu el îi spunea soţiei:
- Proasto dacă tu nu vrei să te culci cu mine mă duc la Lenuţa sau la Elvira care mi-a făcut astăzi cinste la cârciumă cu un rom, vaco, ce eşti că nu îi dai acum păsărică dacă vreau eu, nu eşti deloc artistă în viaţă, putoarea naibii ce eşti tu!
După ce spărgea câteva farfurii la bucătărie Marin o ameninţa pe soţia lui:
- De mâine să îţi faci bagajul acela care ţi l-a dat maică-ta, un ceaun şi două perne şi să pleci din casa mea. Pe Sandu o să îl cresc eu cu altă proastă care se va culca cu mine când îi poruncesc eu, şi tu, vai, viţico !
Acelaşi circ făcut în fiecare zi de Marin îl marcase pe bietul Sandu şi regreta viaţa asta şi faptul că a venit pe lume în această familie La prieteni nu le spunea nimic din bârfele din familia lui pentru că ţinea atât la mama lui cât şi la tată. De multe ori însă îi mai spunea lui Emil:
- Să fii mulţumit că totuşi ai doi părinţi normali care se ocupă de tine şi nu vezi atâta circ în casă cât văd eu că m-am săturat de ai mei ,îmi vine să iau lumea în cap, nu alta.
Dureroasă destăinuire care pe Emil îl impresiona şi nu putea să dea nici un sfat prietenului său care de multe ori era abătut şi într-o derută totală, Cei doi prieteni au străbătut de-a lungul timpului multe gânduri şi evenimente şi asta le-a dat puterea să aibă o prietenie de durată, decenii la rând.. Lui Nelu, Sandu nu prea îi spunea multe lucruri legate de familia lui pentru că ştia că mama acestuia era cam mahalagioaică şi ducea vorba de acolo-acolo. Când era perioada lucrărilor scrise, Emil lua notele cele mai mari, iar Sandu care acasă nu prea învăţa nimic era al doilea după el, spre ofticarea lui Nelu care repeta precum un papagal:
- Ei au stat cu Emil în bancă şi ai copiat de la el , eşti un mincinos dacă nu recunoşti acest lucru!
Ca să îi facă în ciudă Sandu îi făcea sâc-sâc cu pumnii şi îl şicana.
- Eu sunt mai deştept decât tine care nu eşti decât un tocilar care vânează notele pentru că vrei doar să iei premiul!
Cu bune şi rele iată-ne în vara anului 1963 când cei trei prieteni buni au terminat cu bine şcoala şi au aşteptat cu nerăbdare venirea vacanţei. În afară de fotbal în această vacanţă cei trei aveau şi obiceiul să meargă la plajă. Plaja şi înotul îl făceau la Trei papuci, în apropierea unui dig unde făceau baie. Emil şi Sandu ştiau să înoate, însă Nelu nu prea, se străduia din răsputeri însă niciodată nu îi ajunge pe aceştia că se aventurau în larg.
Maria Bălăşescu ştia că odrasla ei nu prea ştia să înoate şi de aceea nu îi dădea voie să plece la mare cu ceilalţi doi. Nelu îi promitea mamei că nu va face decât plajă şi se va duce la apa mică până la gleznă . Aşa s-a înduplecat Maria şi l-a lăsat şi pe fiul ei la mare. Dar dracii de copii sunt draci. Au început să râdă de el şi acesta într-un final s-a aventurat la apă mare. Începuse chiar să înoate binişor când i s-a pus un cârcel la picior şi a simţit că se duce la fund. A înghiţit câteva guri de apă şi i s-a făcut deodată negru înaintea ochilor. Cei doi prieteni când au văzut că Nelu nu se mai vede în spatele lor s-au întors din larg unde se găseau şi au început să îl caute pe Nelu. Sandu l-a găsit mai mult mort decât viu şi repede l-a tras de cap şi l-a dus la mal. Aici Emil s-a chinuit să îi facă respiraţie gură la gură şi după vreo două minute acesta şi-a revenit. A vărsat numai apă de mare şi avea ochii scoşi din orbite ca la melc.Era viu şi din momentul acela a jurat că nu se va mai aventura la apa mare niciodată Şi-a adus aminte cum jurase strâmb şi mamei şi poate aşa l-a pedepsit Dumnezeu ca să nu mai mintă altădată.
Cei trei au sosit acasă şi de această întâmplare nu au mai povestit la nimeni că aveau stop la distracţiile lor la ţărmul mării. Nelu în acea vară nu s-a mai dus la mare cu prietenii lui şi a preferat să stea acasă şi să joace coci cu Ştefan, un băiat gras şi alintat pe care derbedeii mahalalei îl porecleau Fetiţa.
În vara acelui an, Sandu a cunoscut pe plajă o fată mai mare decât el cu trei ani pe nume Raluca. Era din Suceava şi venise la mare cu bunica ei Suzana. Bunica fiind obeză şi cu vederea în deficit nu stătea decât la umbră ca să nu facă insolaţie însă să îi facă pe plac nepoatei sale care iubea la nebunie marea. Sandu a observat că această fetişcană este cam dezvoltată pentru vârsta de 15 ani şi a făcut repede în cap un plan de cucerire. I-a spus că el are 16 ani, nu 12 cât avea în realitate şi i-a cerut voie bunicii ca sa plece în apă cu nepoata. Acolo Sandu, mare fustangiu, s-a apucat să o mângâie tandru pe sâni. A văzut că Ralucăi îi place şi a început insistent şi mai jos. Aceasta i-a spus la ureche că poate să fie mai îndrăzneţ că ea nu mai este fată mare de la 12 ani, Primul ei prieten avea 19 ani şi era chiar verişorul ei din partea mamei. Nu ştia nimeni de acest lucrul că la acele vremuri era o mare ruşine să nu fii fată mare, nu cum este în zilele noastre. Sandu atât a aşteptat. A plecat cu ea la mal şi după cinci minute era călare pe Raluca într-un boschete mai mare din apropierea falezei Bunica fetei îşi făcea griji că nepoata nu mai iese din apă iar aceasta care ocolise zona că să nu o vadă mamaia, era în culmea fericirii cu acel băiat necunoscut. I se înfipsese în popou un ciulin şi avea impresia tâmpită că Sandu are la el ceva care este precum un bold sau ac. După ce termină actul de binefacere, Sandu se bătu cu mâna în piept şi spuse ca un bădăran:
- Auzi, fă proasto, eu am 12 ani şi tu dacă aşa te culci imediat cu toţi băieţi nu eşti decât o găină de duzină venită din Moldova să cucereşti Constanţa. Păcat că ai adus-o şi pe baba aia cu tine căci biata femeie crede acum că te-ai înecat că nu mai apari din mare.
Raluca surprinsă de această atitudine necuviincioasă a acestui căcăcios cu pretenţii de bărbat , îl luă de păr şi îi trase un picior în fala familiei. Bărbăţia lui Sandu la fel ca a tatălui său se declanşă brusc. Va să zică ea mă chemă să mă regulez cu ea şi tot ea mă ia la bătaie, îi arăt eu moldovencei bătaia naibii ce o sa i-a dau.
Îi cără doi pumni în faţă, o trase de păr, căci aceasta începuse să ţipe după ajutor şi aşa o cără încet din boschete spre o zonă mai circulabilă.
Se duse la Emil şi îi povesti toată întâmplarea cu moldoveanca aceea şi o şterpeli urgent ca să nu vină miliţia să îl ia. Raluca îşi reveni repede din ciomăgeală şi spuse o minciună bunicii că s-a lovit de un cataroi în apă şi s-a învineţit. Bunica era o femeie cam prostuţă, de la ţară, aşa că o crezu şi plecară iute la Mamaia, unde le aşteptau rudele la hotel Perla. Emil nu spusese la nimeni de această întâmplare trăsnită pentru că mama lui îl avertizase de atâtea ori să termine cu această prietenie cu Sandu că nu îl va duce la nimic bun în viaţă. Ba din contră, nu putea decât să ia de la el decât partea nocivă a lucrurilor.
Nelu, care în acea vară rupsese întrucâtva prietenia cu cei doi şi se ataşase de Ştefan, se zgâria pe ochii că nu mai ştia nici un can-can legat de ei. Era în România acelor zile când la conducere era tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej şi românii cât de cât se obişnuiseră cu vremurile comuniste . Erau mai toţi la acelaşi nivel, iar cei înstăriţi nu îşi arătau averile de frica unor controale severe din partea statului. Copiii erau pioneri, cei care învăţau bine, iar părinţii care aveau rezultate notabile la muncă erau numiţi fruntaş în întrecerea socialistă. Ţăranii erau toţi la CAP şi SMT şi furau care mai de care în frunte cu şeful lor. Pe 23 August toată lumea mergea la defilare, iar în tribună erau aşezaţi cei mai iubiţi dintre tovarăşii din oraş. Cei mai frumoşi erau sportivii şi fanfara, care făceau deliciul urbei şi toată lumea se înghesuia ca să îi vadă. Părinţii lui Emil se ocupau cu elevii care trebuiau să vină la defilare iar cei ai lui Nelu erau în tribună la oficialităţi pentru că ei aveau rezultate excepţionale la fabrica unde lucrau. Părinţii lui Sandu stăteau pe margine să vadă defilarea şi când trecea şi fiul lor cu şcoala lui erau tare mândri.
Toamna mama lui Sandu, Tinca a trebuit să fie internată la spitalul orăşenesc pentru că avusese o criză acută de fiere. I s-a scos cam 7 pietre de la fiere iar dacă mai stătea mult era să dea ortul-popii.
Marin, timp de o săptămână, a adus-o în casă pe Lenuţa Papuc, vecina de 17 ani care o mânca pe undeva când îl vedea pe Marin. O aducea acasă la el când Sandu era la şcoală şi nu îl vedea nimeni. Surpriza cea mare a fost când Marin, care era un fustangiu notoriu, a constatat că Lenuţa era fată mare. Lenuţa era o fată înaltă şi slabă, cu ochii căprui, însă erau şaşii. Era doar cu mama ei, că taică-său plecase în Ardeal de unde era şi le lăsase baltă. Marin care nu prea dădea nici un ban pe femei când o invită pe Lenuţa acasă la el şi aceasta îi spuse că este fată mare a stat în cumpănă câteva minute şi s-a gândit ce să facă dacă trebuia să se bage pe ea sau să renunţe. Marin era mărunt ca bărbat, roşcovan şi cu ochii verzi. S-a gândit că dacă ea vrea acest lucru ce el este mai fraier decât să o reguleze alt vecin mai bine face el pomana asta. S-a chinuit mai mult de o oră cu Lenuţa să o defloreze, că fată de durere se văita că o doare burta şi fofoloanca, aşa cum spunea Marin. A murdărit cearşaful, l-a făcut zob si după aceea a pus-o pe Lenuţa să spele totul şi să nu spună nimănui, că dacă va auzi de acest lucru, o va bate măr nu alta. Prima nu trebuia să ştie Tinca care era bolnavă şi dacă mai auzea şi isprava lui bărbată-său va face precis atac de cord.. Tinca era o femeie măruntă cu ochii albaştrii şi părul şaten. Era mai frumoasă decât Marin, însă acesta era mai şmecher şi sucea imediat inimile femeilor.
A venit Tinca de la spital şi Marin părea foarte grijuliu cum nu fusese el niciodată Era cu musca pe căciulă şi nu voia să intre Tinca la bănuieli.
Toamna se vor număra bobocii din clasa a 5-a, căci ai noştri copii au intrat la şcoală cu dorul de învăţătură şi cu speranţa că va veni şi vacanţa de iarnă ca să se bucure de ea. Sandu doi bani nu dădea pe învăţătură pe când ceilalţi doi erau într-o continuă competiţie pentru note mari şi laude cât mai multe din partea profesorilor.
Şcoala nr 13 o şcoala care în zilele noastre s-a desfiinţat pentru că nu mai există elevi de vârstă şcolară, pe acele vremuri era o şcoală curată cu elevi conştiincioşi şi cu părinţi care se interesau în fiecare săptămână de rezultatele copiilor la învăţătură.. Tinca şi-a luat concediul de la şcoala şi avea de gând să nu mai muncească în mediul toxic, să stea acasă şi să îi dea educaţie fiului ei. Toată strada ştia de Lenuţa şi Marin numai ea habar nu avea ce făcuse pricopsitul de bărbat-său în lipsa ei. Faptul că avea de gând să stea acasă şi să fie cu gura pe el, Marin era într-o continuă agitaţie şi supărat nevoie mare.
La începutul lunii noiembrie, Lenuţa aşteptă să plece Tinca de acasă la piaţa şi se duse să vorbească cu Marin de faptul că era însărcinată. Mama ei, care văzuse că Lenuţa căpătase proporţii, nici în ruptul capului nu credea că fata ei este însărcinată. Se lăuda la toată lumea de cuminţenia ei şi era mândră că are o fată ascultătoare şi blândă. Se gândea să o trimită la Bucureşti la o soră mai mare ca să îi facă operaţie la un ochi acela care era cam saşiu. Ce auzise de la Lenuţa pe Marin pe loc l-a apucat damblaua. Cum să facă să împace si capra şi varza. Era cam dificil. I-a spus că el nu îşi aduce aminte că ea a fost fată mare pentru că el era beat mort, şi cine ştie cine a lăsat-o gravidă pe tânăra asta naivă şi saşie. Acest lucru a dezgustat-o pe Lenuţa şi a jurat că în veci nu va mai trece pe la acest bădăran, Aşa a şi făcut căci a plecat cu secretul ei cu tot la Bucureşti la tanti Carmen. Acolo s-a căsătorit cu un tânăr sudor care a acceptat-o cu acel copil şi i-a mai făcut încă trei copii. La vremurile acelea se făcea tare greu chiuretaj şi doar să fii nebună să te laşi pe mâna babelor să te trateze în mod empiric. Capitolul Lenuţa s-a încheiat, iar Marin, cu laşitatea care îl caracteriza, a ieşit basma curată.
Tatăl lui Emil în acea toamnă a fost la o specializare în Tunisia pentru că ştia limba franceză şi era nevoie de cadre vorbitoare de această limbă la Tunis. După doi ani a venit şi el în Constanţa şi era deja un alt om. Era mai posac decât înainte şi avea un uşor accent străin. Mama Tatiana, care era o femeie blondă, ochii albaştri şi slăbuţă, a văzut aceste schimbări ale soţului dar de frică să nu îl supere şi acesta să nu divorţeze de ea, se purta cu el ca un ou proaspăt. Nu ştia ce să îi mai facă să intre în sufletul lui însă acesta care se pare că avea o altă femeie acolo în Tunis, nu îi convenea mai nimic. Tot se uita urât şi nu prea dormea nopţile . Tatiana care era răbdătoare din fire se băgă la gânduri de acest comportament bizar al soţului . Costin, care era un tip robust şaten cu ochii căprui şi cu mustaţă răsucită a la Clark Gable, se sătură de rolul său de tată şi soţ iubitor şi într-un final îi spuse soţiei pe un ton aspru:
- Dragă, afară sunt alte rânduieli şi altfel de oameni mai cizelaţi şi cu vederi mai largi. Eu am o femeie de la Nantes care este cadru didactic acolo cu mine la şcoala unde predau şi eu şi am de gând să mă căsătoresc cu ea căci este gravidă cam în şase luni. Această veste a fost ca un trăsnet pe capul Tatianei care la un moment dat s-a gândit că ar trebui să îl strângă de gât pe acest nemernic. Nici cu ea dar nici cu altă femeie. Dar gândul rău a dispărut pentru că s-a înduioşat când la văzut pe Emil şi s-a gândit că nici o altă mamă din lume nu poate să îi iubească fiul aşa cum îl iubeşte ea. S-a apucat să cânte aşa ca să nu înnebunească pe loc.
Căsuţa noastră cuibuşor de nebunii, căsuţa noastră, unde ne-am iubit întâi
Emil care o văzu pe mama lui că o i-a pe arătură cu o melodie care şi aşa o cânta tare fals, se duse lângă ea şi îi spuse la ureche:
- Pagubă în ciuperci că pleacă tata de lângă noi că şi aşa nu făcea nici o treabă în casă. Doar citea ziarul şi făcea politică.
Costin, care nu se aştepta ca fiul lui să fie atât de dur cu el, pentru că el avea de gând să îl ia cu el în Tunisia, îi spuse calm:
- Cu maică-ta semeni şi la figură şi la caracter, vreţi nu vreţi eu plec înapoi la Tunis şi să ştiţi că nu mai mă întorc.
Tatiana avea în cap ideea să îl reclame la securitate pe soţul său însă îşi făcea şi ei rău că avea destule şanse să fie dată afară de la liceul unde preda. Nu se opusese deciziei irevocabile venită din partea lui Costin şi îi spuse într-un final:
- Asta dacă îţi este, dragă, dorinţa ta cea mai arzătoare, eu ce pot să fac? Dacă trăim aşa ca şoarecele şi pisica iar nu facem nimic bun, căci copilul astă nu poate să trăiască în stres că are nevoie de linişte pentru învăţătură.
Peste o săptămână Costin a plecat de unde a venit, iar cei doi, mamă şi fiu, au luat-o de la început cu viaţa. La vecinii curioşi ei le-au spus că profesorul Costin a plecat cu o bursă în SUA şi nu se ştie când va veni acasă. Soarta oamenilor nu poate fi evitată, destinul este şi va fi mereu precum un balaur cu mai multe capete care dacă te prinde prin jur te joacă aşa cum vrea el.
Costin a mai venit în România în anul 1992, când era un moşulică deja şi fără familie. Soţia lui şi fiica, Margarette, avuseseră un accident de avion şi muriseră amândouă. Dumnezeu îi plătise cu aceeaşi monedă, căci inima Tatianei, care fusese profund rănită şi acum mai avea destule răni adâ¬nci.
Anul de graţie 1964 pe strada aceea cu acele câteva case unde vecinii erau ca într-o mare familie se instala ca de obicei. Cu zăpadă din belşug şi cu sărbători prelungite şi chefuri de pomină. Toţi copii au făcut revelionul cu părinţii numai Emil numai cu mama care exact când a apărut noul an a telefonat în Tunis fostului ei soţ şi l-a înjurat ca la uşa cortului. Emil s-a supărat când a văzut ce face mama lui şi i-a spus ca un adevărat bătrân:
- Trebuie să nu îi dai satisfacţie lui tata că tu mama trebuie să fii acum şi femeie şi bărbat în casă, să nu ai slăbiciuni de nici un fel, trebuie să te căleşti, că altfel ne mănâncă gaia pe amândoi.
Au venit la Emil şi cei doi prieteni, Nelu şi Sandu, şi au cântat în jurul bradului melodii de la şcoală şi de la televizorul care abia atunci apăruse pe piaţa constănţeană. Pe acea vreme structura anului şcolar era formată din trei trimestre, iar copiii aveau vacanţa de iarna, primăvară şi vară.
Primăvara toţi trei s-au înscris să meargă în tabără la Sinaia cu profesorul de sport, Pandele. Aici, o săptămână, atât copiii, cât şi Pandele şi-au făcut de cap, nu glumă.. Profesorul a umblat mai mult cherchelit, iar elevi s-au bătut cu pernele şi au făcut excursii peste tot: la Predeal, Braşov, Săcele, Poiana Ţapului,. Au venit toţi cu chef nou de învăţătură şi cu evenimente palpitante ştiute numai de ei. Cei din tabără deja îi porecliseră cei trei muşchetari că erau nedespărţiţi şi făceau numai năzbâtii
Una dintre acestea a fost aceea când au pus în ciorba profesorilor prafuri de deranjare la burta. Era o mai mare plăcere când vedeau cum se îmbulzeau aceştia la cele două WC-uri din tabără. Vinovaţii nu au fost divulgaţi aşa că hoţul neprins, negustor cinstit se numea. Cele trei mame ale lor i-au aşteptat la gară şi au fost tare încântate că odraslelor le-a plăcut în tabără. Ele nu prea erau prietene din cauza Mariei, mama lui Nelu, care se încredea faţă de celelalte că avea mai mulţi bani şi că soţul ei o adoră şi îi face toate poftele. Era o femeie brunetă cu ochii negri, jucăuşi . Avea o talie de invidiat şi toţi bărbaţii întorceau capul după ea pentru că avea mersul şi picioarele extrem de frumoase. Era mai înclinată să o facă prietenă pe Tatiana care avea aceleaşi studii ca şi ea.
Se pare că Tatiana i-a cam dat cu flit la această prietenie pentru că ea nu suporta femeile încrezute şi pisicoase cum era Maria.. Veniţi acasă, cei trei prieteni au început cu problemele cotidiene legate de şcoală, familie şi cu joaca în cartier care le dădea forţă să se regrete şi să aibă rezultate bune la învăţătură.. Pe aripile imaginarului aceşti copii, care la baza lor erau nişte băieţi buni, aveau fiecare în creierul lor de copil idealuri pe care viaţa poate le-a satisfăcut sau poate urma destinului a fost cea care a stabilit traseul vieţii lor. Nelu dorea să călătorească şi să devină lup de mare ceea ce s-a şi întâmplat. Emil avea de gând să se ducă la Politehnică, la Bucureşti şi să devină inginer, iar Sandu se şi vedea actor pe ecrane, să le sucească mintea la femei şi să spună spectatorii în cor:
- Tu ai văzut ce tip grozav este roşcovanul acela? Este tare ca actor nu glumă! Visul lui nu s-a realizat pentru că nu prea avea răbdare să mai încerce încă o dată dacă a fost să aibă primul eşec.
Primăvara pe meleaguri constănţene cu miros de liliac şi flori precum regina-nopţii, panseluţe şi gura-leului, era o mare încântare, să tot trăieşti o sută de ani. Bunicul lui Sandu, care locuia într-o bucătărie alăturată, fiind tatăl lui Marin, în acel an fiind grav bolnav, se prăpădi, La înmormântare veniră toţi vecinii din cartier şi cel mai mult l-au plâns copiii.
Bunicul Ion le făcea rost de rulmenţi şi le dădea bile pentru coci. Acum jocul lor se pare că era spre apus pentru că dispăruse sursa. Tinca nu prea s-a omorât cu firea de socrul său că a dispărut, că era supărată pe el că nu l-a spus pe acel fiu său că venea Lenuţa în lipsa ei prin casa lor. Marin şi Sandu au fost cei mai afectaţi. Marin, timp de trei zile, a tot ţinut-o într-o băutură de necaz că a murit Ion . Nu îl mai vedea prin curte şi fără imaginea asta era terminat deja.. Vecinii au pus mână de la mână bani şi Ion a fost îngropat la cimitirul central din Constanţa, unde Tinca cumpărase un loc de veci pentru familia ei. Cuvântul iubire pentru Tinca venea ca o haină de împrumut, căci ea niciodată nu putea sa îi spună lui Marin vorbe drăgăstoase şi de aceea Marin călca frecvent alături în această căsătorie.
Vara comunistă la Constanţa a venit cu ploi abundente şi după aceea călduri înăbuşitoare. Copii atât au aşteptat, fuguţa la mare să facă baie. Nelu care se speriase de atunci când era să moară înecat, nu mai avea de ce să mai plece cu ei la plajă şi stătea acasă cu prietenii ceilalţi din cartier şi jucau fotbal spre exasperarea lui Vasile, care era mereu pregătit să pună tunul cu apă pe nemernicii aia mici care îi stricau liniştea şi nu îl lăsau să doarmă.
Zilele şi nopţile treceau precum o săgeată de incaş şi uite aşa băieţilor începu să le intre fetele în suflet, în gând şi în simţuri. Emil, care acum nu mai îl avea pe tatăl lui ca să îl cicălească mereu la cap, se luă după Sandu şi la plajă cunoscu o fata pe nume Anca, venită cu părinţii tocmai de la Oradea. Sandu i-a făcut reciclarea şi i-a spus cum trebuie să iasă la atac în privinţa fetelor. Manevra însă nu i-a reuşit lui Emil că acesta era cam timid şi când a încercat să îi pună mâna pe sâni acelei fete, ea, luată prin surprindere, îi dădu o palmă peste ochi lui Emil. Roşu de furie acesta nu mai apucă să zică decât două vorbe:
- Eşti o proastă că eu am vrut să te sărut aşa cum m-a învăţat Sandu, acum am şi ochiul roşu şi nici măcar nu te-am sărutat, unguroaico ce eşti tu!
Plecă ruşinat şi se certă pe această temă cu Sandu, care i-o reteză pe scurt:
- Eşti doar un pămpălău, dacă ai avut emoţii, fraiera aia te-a mirosit şi de aia ai încasat-o, nu ai tupeu deloc, aşa trebuie să le iei pe gagici prin surprindere că altfel te faci de rahat.
Emil şi-a propus că altădată să înveţe lecţia despre fete mai temeinic ca să nu o mai dea în bară pe viitor. Nelu care stătea acasă şi era fotbalistul numărul 1 din cartier. Când povesti Sandu întâmplarea cu Emil atât de mult s-a distrat pe această chestie că îl dureau fălcile de râs. Emil a fost supărat pe Sandu că a împrăştiat în toată mahalaua acest eveniment zbanghiu şi vreo trei zile nu s-a mai jucat deloc cu Sandu. Sandu era acasă un băiat gospodar, făcea piaţa mamei care nu avea voie să care multe sacoşe şi o ajuta la toate treburile gospodăreşti.. La piaţa Griviţei unde se ducea făcea mereu economie de bani că se tocmea până la ultimul bănuţ cu tarabagii. Banii rămaşi îi păstra pentru coci şi era bucuros nevoie mare că are stofă de comerciant.
Vara copilăriei este pentru unii dintre cei mai sentimentali una de neînlocuit şi toate amintirile vrei nu vrei sunt legate de mare şi oamenii de la ţărmul ei. Emil nu s-a mai aventurat cu nici o fată ca să îi mai facă o curte cum i-a făcut acelei ardelence şi a preferat să stea cuminte în banca lui să joace fotbal pe plajă şi să înoate în apa Mării Negre. Acum ei au început să facă plajă la Mamaia, care era o staţiune mult căutată de turiştii străini.
Aici Sandu a întâlnit pe Grette, o tânără nemţoaică venită cu părinţii în concediu la Marea Neagră. După trei zile deja făcuse lipitura şi se dădea grande în mahala. Grette avea 14 ani, era blondă şi cu ochii albaştri. Avea un corp superb şi o piele albă precum laptele. Sandu a păcălit-o spunându-i că este student în primul an la Medicină şi că el de fapt este nepotul unui mare om de afacere de la Lyon. Fata l-a crezut şi peste trei zile cine era mare amorez cu o nemţoaică alături, decât Sandu care bineînţeles că s-a şi culcat cu această fetişcană care nu mai era virgină de la vârsta de 12 ani. Când s-a sfârşit concediul celor doi germani de la Berlin, Sandu i-a dat adresa fetei şi i-a promis că va veni şi el la ea la Berlin.
Într-o zi frumoasă de duminică cei trei puşti împreună cu alţi cinci s-au pregătit să facă o straşnică partidă de fotbal la ei pe străduţă. Au început pe la ora 10 şi trage cu piciorul în minge ca să îşi consume energia care o aveau în vacanţă. După o oră de joc, Emil puse o piedică lui Nelu şi acesta care avea viteză, că trebuia tocmai să dea un gol , se împiedică aşa de rău că nici nu mai reuşi să se scoale de jos. Venită în fuga mare, Maria, care a fost anunţată de doi copii că Nelu este lovit la picior, când văzu că băiatul ei are fractură la piciorul drept, luă direcţia spre locuinţa Tatianei cu băiatul ei în braţe. Tatiana, care era în bucătărie şi făcea de mâncare, când văzu pe Maria ca o leoaică în cuşcă şi cu feciorul ei în braţe, nu ştiu ce să facă mai întâi. Avuse la un moment dat în minte ideea să le închidă uşa în nas că nu avea nevoie de balamuc la poarta ei. Dar Maria se apucă să ţipe de la intrare şi să facă tămbălău ca la uşa cortului:
- Vezi, vecină, rezultatul educaţiei de rahat care i-ai dat-o copilului tău. Mi-a nenorocit băiatul, că i-a rupt piciorul şi acum toată vara trebuie să stea cu el în ghips.
Îl cotonogesc dacă îl prind pe needucatul de fii-tu care dacă era Costin acasă nu făcea prostiile astea.
Ruşinată de cele auzite la uşa ei, Tatiana îl luă binişor pe Nelu de urechi şi începu să ţipe la vecina ei:
- Vecină, asta este joaca dintre ei, ce vina am eu că s-a întâmplat acest accident, putea să i se întâmple şi fiul meu şi eu nu aveam acest tupeu enorm să fac la uşa cuiva acest balamuc care îl faci tu, mahalagioaico ce eşti!
Peste o oră Nelu a fost dus la Urgenţă şi şi-a pus piciorul în ghips. Adio vacanţă de vară cu plăcerile şi bucuriile legate de ea.
Cele două vecine, Maria şi Tatiana, nu şi-au vorbit cam doi ani una cu alta din acest motiv, însă copiii nu au ţinut supărare nici măcar o zi. Dar oasele la copii şi tineri se sudează mai iute decât la cei în vârstă, aşa că Nelu a stat în ghips cam o lună, după care osul i s-a vindecat şi a putut să meargă din nou la joacă şi la şcoală.
Cele două femei, care erau vecine de viaţă pe aceeaşi stradă treceau una pe lângă alta şi îşi întorceau capul să nu se salute. Gheorghe Bălăşescu căuta să o tempereze pe vulcanica lui soţie însă aceasta se ţinea tare pe poziţie nu avea de gând să cedeze în faţa acestei vecine.
În concepţia ei de femeie guralivă era şi ideea că vecinul Costin de aceea a părăsit pe proasta asta de Tatiana că îi mănâncă şi câinii din palme de fraieră şi mămăligă ce este ea… Faţa ei de femeie brunetă cu buze subţiri şi care afişa o totală nemulţumire a făcut că toţi copiii şi mai ales prietenii lui Nelu să o boteze pe Maria - Mama Leone.
Toamna copii au început clasa VII-A la aceeaşi şcoală şi cu aceiaşi vechi colegi de clasă. Diriginta clasei, care era profesor de sport, i-a repartizat altfel în bănci, ca fenomenul de copiat la unele lucrări să nu se mai repete. Rezultatul a fost cel scontat. Sandu a împuşcat numai note proaste, că nu învăţa, dar nici nimeni nu îi mai şoptea când ieşea la lecţie. La sfârşitul primului semestru era cât pe aici rămână corigent, dacă Tinca nu dădea şpagă la profesorul de matematică. Era moda cu ţigările Kent, de care se făcea rost greu şi se dădeau pe sub mână de către navigatorii care făceau curse cu vaporul Transilvania.
La calendar este 1 Ianuarie 1965 cu veselie şi toate cele legate de anotimpul acesta feeric de iarnă. Colinde, urări de bine şi speranţe ca la români nu mai există pe această planetă. Este simbolul purităţii neaua şi gândurile bune ale românilor merg cu iuţeala vântului spre cei dragi, spre cei apropiaţi.. Erau vremuri în care mai era respect atât la cei mici cât şi la cei mari, iar cei 7 ani de acasă erau vizibili mai la toată lumea. Nu erau bogăţii extraordinare ca azi şi mai toată lumea era cam la acelaşi numitor comun. Cei bogaţi nu îşi scoteau averile la vedere, iar ceilalţi, care erau extrem de bogaţi, plecaseră peste hotare şi nu s-au mai întors decât acum de 10 ani, ca să îşi capete averile luate de comunişti. Nu aveai voie să înjuri regimul că existau turnători la tot pasul şi erai urgent dus la închisoare
Venise epoca tovarăşului Nicolae Ceauşescu, o epocă unde erau reguli peste reguli şi decrete peste decrete. Elevii care aveau rezultate bune la învăţătură erau făcuţi utecişti şi erau tare mândri de aceste chestii.
Nelu şi Emil au devenit utecişti. Sandu, care era cam pe la coada clasei cu învăţătură, a fost amânat cu darea acelui carnet pentru alt trimestru, când va învăţa mai bine. Coşul cu amintiri legate de tatăl său îl făcea de multe ori pe Emil să devină posac şi necomunicativ. Vedea că mama lui ducea tot greul casei şi se ruga la Dumnezeu să crească o data mai mare ca să poată fi folositor într-un fel bietei sale mame. Salariul de cadru didactic abia le mai ajungea ca să îşi plătească mărunţişurile casei. Trebuiau să facă economii după economii pentru că tatăl său, Costin, nu le trimitea nici un ban, deci pensia alimentară nu exista.. Sora mamei din cartierul Coiciu mătuşa Olga, îi mai dădea fără să ştie cel de al doilea soţ al ei băiatului drag câţiva gologani în plus ca să meargă la film şi pentru o îngheţată. Având mândria lor prea exagerată, atât fiul cât şi mama, când ieşeau în cartier, era bine îmbrăcaţi şi îngrijiţi, parcă erau scoşi din cutie. Asta trezea invidia celorlalţi care nu puteau să îşi explice cum reuşesc cei doi sa facă faţă cu brio la toate necazurile vieţii.
Emil s-a dus la olimpiada de matematică şi a luat primul loc pe ţară, iar cu această ocazie numele lui a făcut înconjurul şcolii şi mai ales al oraşului Constanţa. Copiii îl poreclise Pitagora şi numai aşa îl strigau prin cartier. Tatiana era mândră de fiul ei şi trecea ţanţoşă prin mahala ca să o vadă şi mahalagioaica de Maria că este cineva ea şi copilul ei, chiar dacă nu au un bărbat în casă să le rezolve toate treburile.
În primăvara acelui an, Nelu Bălăşescu se împrietenise cu o fată din cartierul Obor şi se tot ducea în vizită pe la ea. Aceasta, pe nume Lăcrămioara, stătea doar cu bunica ei, pentru că părinţii ei muriseră într-un accident de muncă în portul Constanţa. Tatăl, navigator, fusese dat dispărut într-un voiaj de 7 luni pe ruta Constanţa- Bankook, iar mama ei avusese un accident de muncă tot în port la una din danele din preajmă, când fusese strivită de o macara. Biata bătrână se chinuia cu nepoata căreia nici prin cap nu îi trecea să asculte pe biata femeie.
Când a venit Nelu după câteva ore la Lăcrămioara s-a gândit că poate să se laude la amicii lui cu bărbăţia care îi dădea târcoale şi îi propuse fetei să se joace de-a mama şi tata. Fata aceasta care a o mânca ceafa ca la scroafe nici mult nu a mai stat pe gând şi a executat comanda dată de Nelu. S-au dus într-o magazie alăturată, au aşezat un sac de rafie pe jos şi au început să se mângâie uşor precum doi porumbei. După o jumătate de oră când Nelu era deja deasupra fetei apăru, precum o stafie, baba Sultana cu o bâtă în mână şi cu ochelarii aburiţi de furie. Îl cotonogi bine pe flăcăul care ea credea că este un vagabond de la obor şi pe ea o luă de păr zicându-i:
- Putoarea naibii ce eşti tu, la piaţă nu vrei să te duci să faci cumpărături, dar să umbli cu hăndrălăi şi să îţi strici mie sacul asta de cartofi eşti bună ? Marş în casă că îţi rup părul din cap, treci la lecţii ca ai să rămâi repetentă, împuţito ce eşti!
Nelu, şifonat precum dăduse baba pe unde apucase, se duse glonţ la ea şi o ameninţă:
- Babo, tu să ştii că îmi scot certificat medical că m-ai bătut şi ai să înfunzi puşcăria, spurcăciune de muiere ce eşti tu!
Baba, care avea de gând să înceapă o nouă rundă de ciomăgeală,îşi puse mâinile în şold şi începu iar:
- Băi prostule, dacă o duc pe nepoata mea la doctor şi nu mai este fată mare să ştii că ai căcat steagul şi tu şi mă-ta, care nu ţi-a dat educaţie!
Nelu o luă la goană spre poartă aşa cu pantalonii în vine şi cu cămaşa ruptă de zgripţuroaica de babă. Nu se mai uită deloc înapoi de frică să nu arunce baba cu bâta după el. Maria, când văzu în ce hal venise fiul ei de la joacă, se cruci. Ea chiar credea că băiatul ei este un sfânt şi ceilalţi copii din cartier îl persecută. Nelu nu i-a spus nimic mamei şi a dat vina pe nişte ţigani străini care venise în cartier să îl bată pe Sandu. El i-a spus mamei că i-a luat apărarea lui Sandu şi a încasat-o el.
Maria, când a vrut să afle adevărul de la Sandu, tatăl, Gheorghe, care şi-a dat seama că feciorul lui minte, a potolit-o pe Maria spunându-i:
- Dragă, lasă dacă nu are capul spart, restul se repară, nu te mai agita atât că faci riduri la faţa aia ta frumoasă.
A rămas închis acest capitol, iar Nelu le-a spus amicilor săi cum s-a chinuit să defloreze o fată şi rezultatul a fost grozav. Era acum bărbat cu aţa zburată şi cu forţe noi de cuceritor. Vise, vise de copii cu idealuri şi regrete în timp, cu amintiri care mai de care mai uşchite, că doar erau fără grija zilei de mâine şi a lor era lumea toată.
Vântul care adia a primăvară timpurie le aducea aminte de vremea lucrărilor şi tezelor. Trebuiau să înveţe însă o dată intrată în cap ideea de fată nu mai puteau să înveţe şi gândul era tot acolo, la plăceri de moment şi fete cât mai multe fete. Dacă timpul a fost şi este suveran peste oamenii cei consideraţi fiinţe firave care nu se pot opune trecerii lui nebune, aşa uite că azi, mâine, tinerii noştri se pregătesc să dea la un liceu.
Este sfârşit de şcoală generală şi pregătire pentru intrarea la liceu. La orele de pregătire, Nelu şi cu Emil veneau, însă Sandu nu prea se omora să vină, având ideea absurdă că prea multă carte dăunează rău dovleacului, adică capului său.. La una din acele ore de matematică s-a gândit şi Sandu să vină căci era neştiutor la acea materie. În pauză se apucă tam-nisam să îi spună lui Nelu că este un fraier că toceşte atât de mult pentru liceu că mai bine ar veni să joace fotbal prin cartier. O colegă pe nume Anda, care ţinea la Nelu aşa pe ascuns, se apucă şi îi trase un pumn lui Sandu în spate. De aici începu războiul. Sandu o luă pe Anda de păr , îi trase două şuturi în fund şi îi strigă cât putea de tare:
- Proasto, auzi, şi tocilaro ce eşti tu! Cum îndrăzneşti tu să dai în mine, că te fac una cu pământul, caraghioasă ce eşti, mă faci de rahat aici în faţa colegilor!
Emil veni în fugă şi căută să îi despartă pe cei doi dar o încasă şi el. Luă un pumn în faţă, de i se sparse buza de jos. Profesoara de matematică fuse nevoită să cheme pe directoarea şcolii ca să îi potolească, iar lui Sandu îi dădu avertisment şi exmatricularea pe trei zile de la şcoală. Acest lucru violent îi făcu pe cei trei prieteni să fie supăraţi toată vara şi să nu îşi mai vorbească.
Nelu şi Emil au intrat la Liceul Mircea cel Bătrân iar Sandu la liceul nr. 4 din Piaţa Chiliei. Erau toţi liceeni, iar părinţii se mândreau prin cartier cu odraslele lor. Tatiana i-a trimis şi lui Costin la Tunis o scrisoare în care îl anunţa pe fostul său soţ că feciorul lui a intrat printre primii la liceul Mircea cel Bătrân din Constanţa. Costin care acum avea altă familiei nici nu a fost prea afectat de această veste pentru că avea o scorpie de soţie care îi lua şi aerul care îl respira aşa îl ţinea sub papuc.
În vara anului 1966 băieţii aceia care aveau secretele lor şi erau prieteni de ceva ani s-au împăcat şi au început să râdă copios când derulau evenimentele legate de bătaia lui Sandu cu tocilara de Anda şi cafteala nemeritată care a primit-o Nelu care a vrut să se dea drept ocrotitorul fetelor din clasă.
Acum aveau fiecare câte o prietenă şi se duceau toţi la film şi se plimbau prin centru mândri nevoie mare aşa cum era moda la acele vremuri Prietena lui Sandu era brunetă şi o chema Marilena, a lui Nelu era roşcată şi o chema Sorana iar a lui Emil era blondă şi o chema Simona. Fetele erau şi ele prietene între ele şi se întâlneau pe ascuns şi bârfeau băieţii cum puteau şi ele mai bine. Dacă Simona şi Sorana spuneau cum sărută cei doi prieteni ai lor, Marilena era tare ciudată şi niciodată nu povestea nimic fetelor. Era de o discreţie ieşită din comun ceea ce făcea pe celelalte două să o considere cam proastă şi lipsită de experienţă în privinţa băieţilor. Realitatea era că Marilena, la vârsta aceea de 15 ani, le dădea clasă celor două pentru că ea se culca pe unde apuca, era mută şi nu spunea la nimeni despre relaţia ei cu Sandu. Prefera să fie considerată o naivă de prietenele ei care habar nu aveau ele ce făcea ea cu viaţa ei. Sandu care era gură spartă şi spunea la prietenii lui toată aventura lui cu Marilena, era considerat de cei doi un mare mincinos pentru că fata poza cu brio într-o persoană cinstită şi corectă.
Era vremea ceaiurilor dansante cum se numeau petrecerile date de tineri şi acolo băieţii care începuseră să fumeze aşa ca să îşi dea aere de maturi, dansau cum puteau şi ei cu prietenele lor . Acestea erau care mai de care machiate, rujate şi aveau ciorapi de nailon şi rochii supraelastice cum se purtau pe atunci. Nelu care auzise de la Sandu ce face Marilena cu el avu o tentativă ca să i-o sufle pe fată lui Sandu să vadă dacă este real cele spuse de acesta. A invitat-o pe Marilena la dans şi a început să o pipăie discret pe fund şi pe sâni. Aceasta care şi-a dat seama că asta este doar a lucrătură de-a golanilor din cartier, imediat s-a dus la baie şi i-a spus lui Sandu:
- Auzi, băi fraierule, tu m-ai bârfit la prietenii tăi că altfel nu se apuca necioplitul ală de Nelu să mă pipăie pe mine aşa hodoronc-tronc.
Sandu care băuse câteva pahare cu şampanie , îi spuse calm Marilenei:
- Ţi s-a părut poate,dragă , ai văzut ce gagică mişto are el, pe Sorana, are craci mişto, roşcata lui şi un corp tare frumos, ce crezi că se uită el la tine, care ai o târtiţă cât muntele Himalaya!
Chestia aia cu târtiţa a scos-o din sărite pe Marilena care imediat sări la gâtul lui Sandu cu unghiile şi îl zgârie pe ochi şi se apucă să dea cu picioarele în el. Atât i-a trebuit lui Sandu că şi-a mâncat norocul dacă a intrat în cârd cu el, I-a tras un ghint în burtă că aceasta a venit imediat pe spate. Emil, care a auzit balamuc la baie, s-a dus să îi despartă pe cei doi, iar fetele au sărit toate pe Sandu şi l-au gonit de la petrecere
A doua zi, Sandu nu îşi mai aducea nimic aminte de la petrecere, pentru că se pare că fusese beat turtă. Marilenei care mai avea încă doi prieteni, atât i-a trebuit, că l-a trecut pe Sandu pe linie moartă, nici nu l-a mai vrut în veci ca să îi fie prietenă. Sandu care şi el avea alte fete nici nu prea s-a sinchisit de Marilena, pentru că în suflet niciodată nu a ţinut cu adevărat la ea. Băieţii au rămas prieteni în continuare iar fetele s-au despărţit şi au rămas doar două, Sorana şi Simona. Marilena şi-a făcut alte prietene şi viaţa a răsfăţat-o cum a putut mai bine. Era un medic ginecolog renumit care după 1990 a plecat în Suedia şi s-a stabilit acolo cu familia ei cu tot. Episodul cu Sandu niciodată nu l-a recunoscut, pentru că ea spunea la vecinii băieţilor că este o fată isteaţă şi nici nu s-ar uita niciodată la un băiat necioplit şi mai necopt la minte. Lovitura aceea primită în burtă de la Sandu i-a creat multe probleme căci ea nu mai putea avea copii, avea uterul delicat şi nu putea să ţină sarcina. Ea a înfiat o fetiţă împreună cu soţul ei, Gelu. Au plecat împreună la Malmo şi s-au stabilit acolo unde mai vieţuiesc şi azi
A început şi liceul şi băieţii aveau acum după o vară fierbinte dor de carte şi alte aventuri. Au început cu acelaşi program zilnic cu tocitul materiilor, teze, timp de pauză mai puţin şi cu ieşitul prin cartier mai rar. În acel an, mama lui Emil, Tatiana, a fost nevoită să facă operaţie de fiere în urma unei crize acute ivite în timpul orele de la şcoală. Feciorul ei era singurul care participa la aceste evenimente şocante din viaţa mamei. Ei erau acum doar doi care trebuiau să fie uniţi în situaţiile extreme ivite în viaţa familiei lor. A făcut operaţie de fiere la spitalul judeţean din Constanţa şi a fost nevoită să stea în concediul medical tot trimestrul întâi până la vacanţa de iarnă. Tinca fiind o femeie miloasă din cale afară s-a gândit că poate să dea un umăr de ajutor vecinei sale aflată pe patul de spital. În fiecare zi se ducea la Tatiana cu supă caldă şi o încuraja cu vorbe dulci, aducându-i speranţe mari în suflet. Marin care nu prea le avea cu sentimentele faţă de vecini o certa mereu pe soţia sa, spunându-i:
- Fă, auzi! ce te tot duci la vecina la spital, ea a venit la tine să te vadă când erai şi tu supărată şi vai şi amar de mama-ta?
- De aia a lăsat-o şi Costin, că este o fraieră şi jumătate îi mănâncă raţele din palmă, de înceată ce este!
Tinca nu prea îl asculta pe nebunul de soţ al ei, că ştia că doar îndrugă verzi şi uscate şi ea nici că îl ia în seamă.
Emil timp de două luni a scăzut la învăţătură pentru că era mai mult pe la spital şi trebuia să facă faţă treburilor urgente din gospodărie, să calce să spele şi să se chinuiască să facă mâncare. La două zile dădea telefon mamei Simonei ca să întrebe cum se face o supă sau o mâncare gătită. Începuse să se priceapă la cele casnice mai ceva decât o gospodină desăvârşită.. Mama Simonei, care era telefonistă la Institutul de Proiectări , îl plăcea tare mult pe acest tânăr manierat care se purta extrem de politicos cu fata ei, dar şi cu familia toată.. Tentativele lui pentru cucerirea fetelor dăduse de câteva ori în bară aşa că se mai potolise cu acele cuceriri sporadice, pe care Sandu tot i le băga pe gât. O respecta pe Simona şi nu avea de gând să o supere. Se gândea că ar putea fi soţia lui ideală de mai târziu. Ştia că este fată mare şi nu o supăra cu insistenţa unui băiat care are nevoie urgentă de o fată sau de o muiere..
În iarna anului 1966, Simona s-a dus la munte cu părinţii şi cu o familie de prieteni de-ai tatălui ei. Acolo la Sinaia fata cam naivă precum o gâscă a fost ademenită pe o cărare de munte de nenea Traian Dumitrescu, inginer hidro la TCH Constanţa, care îşi lăsase soţia la cabană şi avuse idei erotice cu această copilă. Nu a fost nevoie decât de cinci minute şi pământul să i se învârtească în jur, iar nemernicul de Traian să îşi adauge la palmares o cucerire de trufanda, cum se numeau tinerele minore. Acesta a scos un briceag de la picior şi i l-a pus la gât, spunându-i plin de nervi:
- Dacă o să spui la cineva de acest lucrul, mai ales soţiei care este o viperă , o să vin la tine şi îţi tai beregata, măi copilă proastă ce eşti. Maică-ta şi taica-tău sunt prietenii mei de o viaţă şi cred că nu o să te creadă dacă le povesteşti despre ce ţi-am făcut eu aici în pădure.
Simona a fost atât de şocată de această întâmplare, că mult timp avea coşmaruri în somn şi repeta precum un papagal:
- Eu promit că nu o să spun la nimeni nimic acum şi niciodată nene, nene!
A venit împreună cu părinţii de la munte iar atitudinea ei de copil cuminte a suferit unele modificări. Era în permanenţă nervoasă, nu putea să se mai concentreze la lecţii iar când se întâlnea cu prietenele ei şi acestea vorbeau de băieţi ea începea să râdă ca o proastă şi nu se oprea decât atunci când era avertizată:
- Dragă, vezi nu mai râde aşa ca o proastă, că nu este nimic de râs în ce spunem noi.
Lui Emil i-a povestit după o săptămână faptul că nu mai este fată mare dar din cauza unui băiat mai mare cu 4 ani decât ea pe care l-a întâlnit la munte la Sinaia. Nu i-a spus de nenea Traian, că Emil avea de gând să se ducă la Sinaia şi să îl bată cumplit pe huliganul care i-a batjocorit prietena şi i-a stricat sentimentele vizavi de o prietenie tare frumoasă. Acum la ideea că nu el este primul băiat din viaţa ei, Emil, care şi aşa avea destule belele cu mamă bolnavă şi treburi prea multe pe acasă, nu mai putea să se apropie în nici un fel de această fată. Ba mai mult se gândea să părăsească liceul Mircea şi să se ducă la seminarul de popi de la Bucureşti. Nu putea să îi spună ideea nici mamei care o iubea pe Simona, nici prietenilor lui care ar fi râs de el că nu s-a băgat pe ea şi altul i-a suflat-o de sub nas.
A venit şi noul an, 1967; mama s-a făcut bine şi băieţii toţi din cartier s-au dus să întâmpine noul an la Nelu. Aici părinţii i-au lăsat pe copii să se distreze cum vor cu prietenele lor iar ei au plecat la Predeal unde aveau bilete pentru revelion.. Numai Nelu era cu Sorana, fratele Andrei era singur, fără prietenă, ceilalţi doi, Emil şi Sandu, care stricaseră relaţiile cu prietenele lor, erau singuri şi aşteptau să facă unele cuceriri pentru că Nelu chemase de la Liceul Pedagogic vreo 6 fete. ca să aleagă dintre ele măcar câte una pentru fiecare. Erau 7 fete şi cinci băieţi că venise şi un văr de a lui Nelu care era mai mare cu un an era clasa a XI-A LA Liceul nr. 3 din Constanţa. Fetele, venite toate machiate şi cu minijupe, cum începuse moda atunci, erau care mai de care în căutare de parteneri de dans.
Gelu Comănescu, vărul lui Nelu, mare fustangiu, le testă pe toate la dans şi le învârti de le luă ameţeala. Nelu, care era gelos nevoie mare pe Sorana, o avertiză de la început:
- Dacă te prind că o să dansezi cu Gelu, te expediez acsă urgent şi o să îţi dau şi câteva palme dacă nu vei respecta tot ce ţi-am cerut eu în seara aceasta.
Distracţie mare, pahare de şampanie, bere, ordef cu salam, caşcaval, roţii şi altele, şi tineri care mai de care mai uşchit. Lui Emil nu îi plăcu nici o fată pentru că una era prea înaltă, alta crăcănată, una pitică, altă fără dinţi, una cocoşată, alta şaşie. Se duse la WC şi îi spuse lui Sandu care era deja împuşcat în freză de beat ce era:
- Măi, acesta şi-a bătut joc de noi ne-a adus aici toate urâtele din cartier că să râdă de noi.
Sandu de beat ce era le vedea pe toate frumoase şi spunea tare ca să fie auzit
- Ai văzut lunga aia de Ileana ce craci mişto are am ajuns până la sânii ei şi am pupat direct pe sfârc. Să vezi cum îi tremura buza de jos, ca drapelul lui Mihai Viteazul, era toată udă de emoţii, să ştii că aia se regulează, am simţit-o eu cum îi tremura carnea de plăcere. Eu cu aia fac o tură la aşternut măcar să văd ce chiloţi şi sutien are pe ea, prăjina naibii. Astea înalte sunt bune la aşternut că săruţi doar până unde ajungi.
Peste o jumătate de oră Ileana cea înaltă şi Raluca cea şaşie au ieşit în curte să fumeze câte o ţigară. Ileana era nemulţumită de faptul că prietena ei Raluca a dansat cu Sandu cel care o pipăise pe ea zdravăn şi îi mai făcuse şi avansuri vizibile.
Aceleaşi tertipuri de golan făcute şi cu Raluca, le-a determinat pe cele două să înceapă o ceartă zgomotoasă, finalizată cu o bătaie ca în filme. Ileana care era înaltă o apucă de ciuf pe Raluca şi îi dădu o palmă peste faţă, spunându-i:
- Tu auzi, doar te-am avertizat de la început să nu te apuci să îmi sufli nici un amic de sub nas că o să îţi dau o tocană de nu o să te mai vezi.!
Raluca nu se lăsă nici ea mai prejos şi îi trase nişte picioare în burtă. Băieţii ieşiţi la auzul acestui scandal, abia au reuşit să le despartă.. Gelu Comănescu, care era mai voinic, le luă de mână frumuşel şi le spuse încet la ureche:
- Nu se merită pentru nepricepuţi aceştia mici să vă bateţi fetelor şi să ne stricaţi petrecerea, ia! Uitaţi-vă ce mascul feroce sunt eu, bărbat, nu glumă!
S-au potolit nebunele şi petrecere şi-a continuat cursul. Sandu care se dădea măreţ că fusese disputat de cele două urâte de fete, se apucă să spargă pahare că aşa zicea că a văzut el la casele grecilor bogaţi. Abia a reuşit Nelu să îl potolească, spunându-i că la anul nu mai pupă el invitaţie de revelion dacă îi face pagube de genul acesta. Emil care mai suferea încă după Simona nu avea chef să danseze cu nici o invitată că i se năzărise că pe lângă faptul că erau urâte să nu fie şi bolnave de vreo boală venerică aşa cum îl avertizase Gelu care era expert la dame.
A stat toată noaptea la televizor şi a băut mai mult ca de obicei. Se întreba de ce oare a fost atât de laş şi nu a plecat şi el atunci la munte cu Simona că poate nu i se mai întâmpla acea nenorocire. Cel mai bine s-a distrat Nelu cu Sorana. Ei erau perechea cea mai potrivită care deja se cunoşteau de un an de zile şi îşi ştiau toate fiţele şi mofturile unul celuilalt.. Dimineaţa, băieţii au făcut curăţenie, iar fetele şi-au luat tălpăşiţa aşa cum venise, machiate şi bosumflate că nu prea au găsit ce voiau ele.
Peste trei zile au venit şi părinţii lui Nelu de la Predeal, unde au petrecut un revelion de neuitat. Andrei, fratele lui Nelu, nu a suflat nimic ce făcuseră toţi în lipsa stăpânilor casei Împăcat definitiv cu soarta lui, Emil, care acum la început de trimestru al doilea, a revenit în forţă cu învăţatul, căuta din răsputeri să o uite pe Simona şi să se concentreze la studiu Dar gândul cel năstruşnic tot acolo îl ducea şi de multe ori se îmbrăca de plecare spre ea, însă tot la fel se dezbrăca pentru că nu voia nici în ruptul capului să fie luat drept papagal.
Ani de liceu, ani frumoşi peste măsură pentru unii dintre elevi iar pentru alţii doar un calvar. Era perioada când trebuia să toceşti, să înveţi şi să ţii pasul cu turma, căci altfel rămâneai de căruţă şi erai corigent sau repetent. Emil şi Nelu nu mai jucau fotbal ca pe vremuri prin cartier, acum aveau alte preocupări , de tineri nu de ciutani, cum le spuneau micilor fotbalişti din cartier. Singurul, Sandu, s-a înscris la clubul de juniori Farul şi se ducea în cantonament la munte şi chiar în unele dintre ţările socialiste din jur.
În primăvara acelui an a venit la Constanţa şi vecina Lenuţa, care plecase de vreo trei ani la Bucureşti şi care era căsătorită şi femeie la casa ei. Această veste l-a scos pur şi simplu pe Marin din sărite. Se simţea cu musca pe căciulă şi schimba feţe după feţe la aflarea acestei veşti. Tinca nici nu prea bănuia de ce se agită soţul ei despre ce spusese ea pentru că ştia că aşa era firea lui de curvar, se agita de câte ori auzea de câte o fustă. Lenuţa a venit cu fetiţa ei cea mare de trei ani şi băieţelul de un an. S-a dus a vorbit cu Tinca, mai mult a şi pupat-o pe obraz şi i-a spus lui Marin voioasă:
- Eu am doi copii, sunt fericită cu soţul meu care este sudor la uzina Republica. Mă iubeşte şi pe mine şi copiii lui. Marin, care ştia că fata este a lui, că de aceea plecase Lenuţa din Constanţa, se apucă deodată să vorbească aşa ca un prost:
- Dar fata asta ta mare este roşcată, seamănă cu Sandu al meu, te pomeneşti că sunt fraţi şi eu nu ştiu.
Tinca nu s-a prins la cele spuse de Marin şi i-o reteză scurt:
- Măi fraierule, câţi copii sunt roşcaţi în România, toţi sunt rude cu Sandu, măi bolovanule ce eşti tu?
Marin, care nu permitea nimănui să îi zică nişte cuvinte urâte la adresa lui, se oţări la Tinca , mai să o ia la bătaie că îl făcuse de rahat în faţa fostei lui amante:
- Auzi, tu, fraiero, eu am părerile mele şi dacă nu îţi convine ce zic eu, marş din casa mea la mă-ta că ai venit cu două perne şi atât de la ea!
Lenuţa, dacă văzu că acest necioplit a rămas ca pe vremuri, s-a felicitat în gând că a întrerupt la timp relaţia cu necioplitul de Marin. Marin s-a dus lângă fetiţa Lenuţei, a mângâiat-o pe frunte cu tandreţe şi i-a spus Lenuţei:
- Dacă are nevoie de ceva, eu o să o ajut că doar este copilul meu şi mă doare sufletul de el.
Rămasă ca la dentist Lenuţa îşi luă cei doi copii fără să mai spună nici la revedere şi plecă de acolo ca din glonţ. Îşi propusese că dacă mai vine la Constanţa să nu mai treacă pe la acest vecin turbat, fără maniere şi pe deasupra şi laş. A două zi Lenuţa plecă din Constanţa spre Bucureşti şi îşi jură că nu va mai pune piciorul niciodată în pragul acestei familii neunite şi pe undeva cam ciudată. Tinca povesti feciorului ei evenimentele legate de sosirea Lenuţei la casa lor, iar Sandu, care ştia ce îl duce dovleacul pe tatăl său îi spuse mamei, aflată într-o derută totală:
- Lasă, mamă, că până la proba contrară tot eu sunt unicul vostru copil şi nu o să las pe nimeni să îmi ia averea aceasta mare care mi-o lăsaţi voi aici, pe bătătură!
Acest capitol lăsat în coadă de peşte, mult timp nu a mai fost comentat că nu erau dovezi palpabile în acest sens.
La acele vremuri cei care au avut primii maşină prin cartier au fost familia Bălăşescu. Ei aveau o Volga roşie, marcă rusească şi mergea şnur. Tatăl, Gheorghe, făcea cu maşina curse la serviciu şi mai ducea uneori şi pe colegi pe la casele lor, mai ales pe cei aflaţi la distanţa faţă de oraş. Într-o marţi când sunt trei ceasuri rele cum zic cei din bătrâni, Gheorghe s-a dus de la serviciu să îl repeadă până acasă pe colegul Costică, inginer şef la fabrica de pâine, care locuia la Ovidiu. În drum spre Ovidiu, la ieşirea din Constanţa spre localitatea Palazul Mare, a căutat să evite un câine care îi tăiase calea, s-a speriat şi a intrat cu toată viteză într-un copac aflat pe marginea şoselei. Gheorghe a murit pe loc, iar Costică a stat o săptămână în comă după care a rămas cu sechele adânci la coloană, fiind pensionat pe caz de boală în anul următor. Maria care a auzit vestea cea tragică de la un coleg care trecea prin zona aceea, a rămas timp de 7 ore fără glas cu mintea răvăşită. Ce se făcea ea cu doi copii şi cu stâlpul familiei care a părăsit-o în acest mod, nu putea să mai gândească logic şi astă o tulbura aşa de mult la cap, ci simţea că îi zboară mintea cu sorcova.. Le-a comunicat vestea cea tragică şi copiilor ei, dar i-a pus elegant la adăpost spunându-le că tatăl lor aşa a vrut Dumnezeu să plece la vârsta aia la el. Copiii care erau amândoi la liceu şi aveau nevoie nemărginită de tatăl lor mai ales acum, s-au strâns unul lângă celălalt şi au plâns în tăcere de frica acestui şoc cauzat de trecerea în nefiinţă a tatălui lor. A treia zi Gheorghe a fost înmormântat la Cimitirul Central unde era cavoul familiei. Pe aceeaşi alee, la 20m, era şi cavoul familiei lui Emil Constantiniu şi puţin mai departe al familiei Dobrescu. Toţi elevii de la liceul Mircea au venit la înmormântarea tatălui lui Nelu şi al lui Andrei. A fost o mare jale, iar Maria a leşinat de două ori şi a trebuit să fie udată cu apă. Cavourile de familie ale celor trei prieteni erau pe aceiaşi alee iar Sandu care glumea şi nu prea gândea ce spune,constată o chestie macabră care nu prea încântă pe nimeni:
- Lasă, gagiilor, că avem şi noi toate locurile de veci pe aceeaşi alee, pe lumea cealaltă o să facem o partidă de fotbal aşa cum făceam noi pe vremuri.
Tinca îi dădu feciorului său o palmă peste gură şi îi spuse:
- Mai tembelule, nu mai face glume proaste aici suntem la cimitir, nu la Steaua Roşie unde bea Marin cu beţivanii lui!
După înmormântare toţi vecinii au venit la pomană şi parcă se uitase că acel om murise. Toată lumea s-a îmbătat, chiar vorbeau tare, parcă erau într-o gaşcă de surzi. Maria era deja terminată, iar cei doi copii erau epuizaţi. Tatiana în drum spre casă îi spuse Tincăi la ureche:
- Să vedem dacă mai ţine nasul acum pe sus că spunea de mine că m-a părăsit soţul pentru că eram o proastă.
Tinca nici nu i-a răspuns că puţin o interesa pe ea cine moare şi cine a născut că avea ea destule necazuri pe cap cu beţivul de Marin, care pe deasupra era şi curvar.
Şi mereu, mereu, timpul zboară şi nu se mai iută la bietele fiinţe omeneşti, le mai face câte o cută la ochi şi le mai ia din cantitatea de amintiri care le împovărează mintea.
Anul 1967 nu era mai deosebit faţă de ceilalţi ani pe străduţa aceea, conştiinţa. Apăruse alt şir de copii cu aceleaşi obiceiuri ca cei din trecut, cu fotbal şi coci. Acum Vasile, vecinul scandalagiu care nu suporta să fie trezit din somn de gălăgie, îmbătrânise şi numai avea forţă să le toarne la copii apă în spinare cu găleata. Dar de gălăgie tot le făcea şi îi reclama la sectorist ca să le dea amendă părinţilor.
Rămasă singură Maria acum se văzu că nu mai are acelaşi chef de viaţă ca înainte când trăia Gheorghe. Serviciul destul de greu că lucra cu cifrele şi trebuia să fie atentă, grija pentru cei doi băieţi o epuizaseră cu totul. Când se întorcea de la fabrica de ulei cu capul baniţă de calcule şi băieţii nu erau acasă, o apuca o tristeţe imensă şi vorbea singură prin casă:
- Băi Gheorghe, acum ţi-ai găsit şi tu să mori, când am pe cap o mulţime de probleme şi nu ştiu de unde să mă apuc să le fac şi unde să le termin?!
Se agăţa de lucruri minore şi îşi făcea socoteala că trebuie să găsească alt soţ că numai aşa poate trece peste depresia care îi dădea ocol. Andrei era clasa a XI-a şi se pregătea de examenul de maturitate, cum se numea pe atunci bacalaureatul. A terminat liceul, tot la Mircea şi s-au dus la facultate la Bucureşti la Arhitectură. A intrat la facultate şi s-a stabilit la Bucureşti, fiind un arhitect de soi atât în vremea lui Ceauşescu şi după aceea, la toate guvernele care s-au perindat prin România.
Cei trei prieteni de multe ori se întâlneau mai pe înserate şi îşi spuneau aventurile lor cu fetele care se uitau după băieţi. Emil nu îşi mai făcuse nici o prietenă iar ceilalţi doi râdeau de mama focului pe această temă. Nelu care o avea pe Sorană şi care era o fată frumoasă de pica, se tot înfoia în pene cu iubita lui ca să le facă în ciudă celorlalţi. Sandu schimba fetele precum ciorapii şi de aceea îi spunea lui Emil:
- Dacă mai stai aşa mult fără nici o fată ai să capeţi obiceiuri dubioase ca nea Ovidiu care se duce în baie şi îi trage pumni la ciucurel, ore în şir, un onanist de calitatea întâi.
Emil nu prea gusta aceste glume proste şi avea de gând să îi spună şi mamei lui tragedia sufletească prin care trecea. Se temea însă să îi spună că şi aşa Tatiana avea prea multe pe cap şi nu era un bărbat ca să îi dea un sfat cât de cât mai ortodox în această privinţă.
Vara apărută pe litoralul românesc făcu ravagii sentimentale în rândul tinerilor noştri din Constanţa. Sandu îl luă pe Emil la agăţat de suedeze căci se ştia de felul acela aparte de iubire ale sloiurilor venite din Nordul Europei. Emil a cunoscut o tânără de la Gotteborg, în vârstă de 21 de ani. O chema Mirna, era suplă, blondă cu ochii albaştri. Aceasta l-a iniţiat pe bietul băiat în arta sexului oral care pe atunci era o ruşine numai dacă auzeai, nu să îl şi practici. Acest mod de iubire l-a făcut pe Emil să uite de Simona şi să se obişnuiască cu acest stil de iubire. Când le-a spus celor doi faza aceea de sex cu Mirna, cei doi golani de litoral au zis în cor:
- Emile, dă-ne o şi nouă măcar o zi că ne-ar place şi nouă modul acesta de iubire suedez!
Emil, care nu putea să ţină ascuns prea mult evenimente legate de viaţa lui intimă, le dădu celor doi următoarea replică:
- Mai spuneţi acum despre mine că sunt onanist, măi fraierilor, am trei trepte înaintea voastră la iubit.
Mirna venise pe litoral cu o prietenă, Glenda, care avea cam 30 de ani. Era slabă moartă, şatenă şi cu ochii verzi. Aceasta a pus ochii pe Nelu care era un tip brunet şi focos. Nelu de curiozitate s-a dus cu această femeie care în vara aceea i-a stricat prietenia cu Sorana. Se obişnuise şi el la chestii orale şi acum începuse să facă fiţe faţă de Sorana. Ba mai mult pentru că o ştia pe aceasta fată mare o obligă să întreţină relaţii sexuale în acest mod. Sorana, fată cuminte şi educată, la aceste ieşiri sexuale ale lui Nelu a trebuit să facă un scandal monstru şi să nu îl mai lase nici măcar să se mai apropie de ea.
S-a împrietenit din nou cu Marilena, fosta prietenă a lui Sandu şi l-a urmărit pe Nelu la Mamaia, la hotel Parc unde se găseau cele două fufe. Nu i-a spus nimic lui Nelu şi a două zi, când Glenda a ieşit din apă şi s-a dus la hotel să îşi ia un halat pe ea, cele două românce au prins-o la intrare în cameră şi i-au dat o papară soră cu moartea.
Marilena i-a pus mâna la gură ca să nu ţipe, iar cealaltă ia cărat pumni cu nemiluita. Răcorite peste măsură de acest lucru cele două tâlhare au plecat pe şest aşa ca să nu la vadă nimeni. Nelu când a venit şi a văzut pe Glenda aşa desfigurată a luat-o la goană ca să nu dea vina pe el. La sfârşitul săptămânii, Nelu o întinse englezeşte la munte, căci aflase că Emil fusese pe la miliţie şi dădu nişte declaraţii. Nu se ştia cine făcuse fapta asta oribilă, însă Emil a bănuit că Simona este autoarea, ca sa se răzbune pe Nelu.
Vara vine, vara pleacă, începe iarăşi şcoala, na beleaua naibii că tot mai bine era în vacanţă. Pregătiri de liceu şi amintiri de vacanţa care acum nu avea decât semnificaţia de fum. Revelion de an nou 1968 în aceeaşi formulă ca anul trecut, însă acum fetele erau de la Liceul Sanitar, seringile cum le spuneau băieţii veseli. Acum Maria, rămasă acasă cu băieţii, a făcut toate pregătirile pentru ca aceştia să se simtă cât mai bine. Andrei, fratele lui Nelu, a stat doar câteva ore, după care a plecat la Bucureşti, unde îşi avea o prietenă tot studentă la arhitectură ca el. Toţi prietenii erau fără fete şi acum se gândeau care mai de care să facă apartamente. S-au bărbierit că doar erau masculi nu glumă, şi-au dat cu o tonă de parfum şi şi-au făcut freza care mai de care mai frumoasă. Dacă-i bal, bal să fie!
Maria le-a făcut specialităţile de pe lume începând de la fripturi de pui, porc, şniţele şi terminând cu prăjituri, îngheţată şi tort. Fetele care au venit la revelion au fost impresionate de pregătirile Mariei şi ca să îşi dea şi ele importanţă în arta culinară, întrebau care este secretul acestor reţete.
Au fost artificii, sticle de şampanie peste tot si speranţe de mai bine în sufletul fiecăruia. Poţi verifica numai pe propria fiinţă durerea ce îţi dă târcoale aşa cum simţea în acele momente toţi cei trei băieţi care acum erau pe liber. Prietenele îi părăsiseră poate şi din cauza lor că fuseseră nişte trădători şi nestatornici în sentimente. Dar la vârsta aia când colcăie hormonii tinereţii în tine nu prea dai doi bani pe eşecurile din amor. Cel mai afectat de iubire era tot Emil care făcuse o obsesiei pentru Simona. El nu voia să arate acest lucrul însă la două vorbe tot pomenea de ea. Experienţa cu suedeza Mirna nu a fost decât o amăgire temporară a acestui băiat, ba mai rău consideră că toate fetele erau datoare să ştie şi acest mod de iubire uşchit care pe mulţi bărbaţi i-a înălţat în sfere înalte şi nu i-a mai coborât. Sau poate i-a coborât însă a fost tare dificil să treacă la viaţa normală şi obiceiuri româneşti Acum erau gata de atac să cucerească pe tinerele seringi şi să înceapă noi prietenii.
Erau 4 fete de la Liceul Sanitar, toate drăguţe şi îmbrăcate cu gust. Cei trei băieţi au pus un plan pe tapet care pe care să cucerească. Pe fata blondă pe nume Rita avea de gând să o cucerească Nelu pe cea roşcată numită Mihael , Sandu. Pe cea. mai brunetă şi focoasă avea de gând să o cucerească Sandu care nici nu îndrăznea să ridice ochii spre ea aşa era de frumoasă. O chema Corina şi avea 15 ani.. Era ora 11.45, când apărură machiate până în dinţi şi cu ochelari de soare, Marilena şi Sorana. Toţi băieţii dansau şi se distrau la cumpăna dintre ani. Când apărură cele două teroriste îngheţară cu toţi.
Invitatele habar nu aveau cine sunt aceste tipe şi nici nu prea s-au sinchisit. Nelu, care o văzuse pe Sorana şi ştia că gelozia o terminase complet în atitudine şi comportament, se făcu negru de supărare. Ştia preci , cele două dezaxate le vor strica petrecerea. Şi aşa a şi fost. Sorana a luat pe partenera lui Nelu, i-a dat un picior în fund, iar Marilena a tăbărât pe prietena lui Sandu, pe Corina.. Ce să facă bieţii băieţi care erau cu musca deja pe căciulă? Sandu, care era mai voinic şi care avea ceva experienţă la bătaie, se duse la Marilena, îi arătă un pumn spre ochi, iar la Sorana, care era mai firavă, îi spuse la ureche:
- Pleacă tu de aici, musca ţeţe, că te joc ţonţoroiul, că ne-aţi stricat revelionul, tembelelor ce sunteţi amândouă.
Maria , venită în goană de la bucătărie, când o văzu pe Sorana gătită ca un pom de iarnă şi pe deasupra şi plânsă , cu machiajul scurs la ochii o întrebă curioasă:
- Ce ai păţit, fata mamei, te-ai bătut cu băiatul meu, ce ţi-a făcut? Am eu ac de cojocul lui!
Nelu, care nu îi spusese nimic mamei de ruptura relaţiei dintre ei, căută să o expedieze pe mama lui la bucătărie. Sorana atunci ţipă ca să fie auzită de toată lumea:
- Să ştii că fii-tu este un pervers şi vrea numai sex de acela care este în filmele pornografice la străini. Doamnă, nu l-aţi educat deloc, obsedatul acesta sexual, hu! mai apucă să zică şi leşină.
Ora 11.56. Câteva minute şi apărea noul an. Cei trei prieteni şi-au zis în sinea lor că anul care va începe nu o să fie un an bun dacă l-au început deja cu un scandal. Maria a luat-o pe Sorana a dus-o într-o cameră după care a dus-o acasă la ea. Pe Marilena a trimis-o cu un taxi şi i-a spus că ar trebui să se lase de manierele astea neelegante, cu bătaia pentru că este o fată deşteaptă şi nu se merită să îşi pună mintea cu băieţii care şi aşa sunt mai puternici. Fetelor de la liceul sanitar, care au văzut în ce rahat intraseră cu acest revelion, nu le-a mai ars de petrecere şi au plecat fiecare pe la casa ei. Nu şi-au lăsat nici măcar adresele pentru că deja băieţii aveau o carte de vizită tare proastă.
Maria, care în afară de serviciunu ştia unde să se mai împartă cu treburile, avea de gând să intre în concediu de odihnă. Un coleg de la serviciu, inginerul Vlad Ionescu, care ştia că îi murise soţul Mariei, se tot învârtea în jurul ei cu o curte de calitate dubioasă. Acesta avea o soţie în judeţul Ialomiţa, la Slobozia, şi trei copii. Nu le spusese la colegi că este însurat şi poza în celibatar convins. I-a propus Mariei să plece amândoi la Sinaia la munte că şi aşa ei sunt două persoane libere. A înghiţit găluşca Maria că l-a crezut. S-a dus cu el la munte şi spera ca totul să meargă ca pe roate. Lui Nelu i-a spus că se duce la un curs de perfecţionare la Bucureşti. La Sinaia au stat la hotel Montana şi prima zi a fost de coşmar, Maria care nu mai cunoscuse alt bărbat în viaţa ei decât pe Gheorghe îi era jenă să se dezbrace şi să se culce cu acest individ. A trebuit să se ducă la restaurant şi să se cherchelească bine ca să poată să se culce cu el. Când îl vedea pe Vlad în izmene şi îşi aducea aminte ce chiloţi de soi avea Gheorghe începea să râdă şi să se bată peste frunte. Vlad, care era un necioplit şi jumătate nu ştia de ce râde şi o întreba tandru:
- Dragă, ţie nu ţi-a plăcut cum te-am lucrat eu în seara trecută? De ce râzi aşa ca proasta, că mă scoţi din sărite şi te mai iau o dată la o tură!
Au venit de la Sinaia, fiecare în treaba lui şi cu grijile cotidiene luate de la capăt. Nelu s-a prins că mama lui are un alt bărbat în viaţa ei că deja nu mai era nervoasă şi glumea cum făcea ea pe vremuri în familie. Tatiana şi Tinca, cele două vecine care acum erau şi prietene, au observat şi ele schimbarea aceasta bruscă şi Tatiana spunea vecinei sale:
- Cred că şi-a găsit ea un ciocârlan, nu stă ea singur fără bani şi fără să o ajute un bărbat la tăiatul lemnelor şi reparatul prin casă. Maria nici nu le băga în seamă, ea ştia una şi bună. Trebuia să aibă o mână de bărbat în casă ca să îi facă treabă şi ea să îl comande.
Vlad Ionescu era un bărbat brunet, ochii verzi, tare chipeş. Era solid, avea mustaţă şi un aer de cuceritor. Partea proastă la el era că nu se prea îngrijea, era necălcat, mirosea a transpiraţie şi era mereu agitat. Păstra minciuna în suflet şi făcea cuceriri care mai de care mai trăsnite, începând de la femeile de serviciu până la inginere şi contabile.
În toamna acelui an, 1968, când Andrei plecase la Bucureşti la Universitate, iar Nelu era cu Sandu la o partidă de şah în curte, se auzi nişte geamuri sparte la marchiza din faţa casei. Cei doi băieţi, deranjaţi de zgomot, ieşiră să vadă ce se întâmplă. Acolo era o femeie cu batic pe cap şi cu trei copii de mână şi asalta cu pietre marchiza şi avea de gând să spargă toate geamurile. Ea striga cât putea de tare ca să o audă tot cartierul:
- Să iasă afară curva naibii, că mi-a stricat casa, eu am trei copii cu bărbatul meu şi ea vrea să mi-l fure, hoaţa naibii ce este ea!
Aşa nervoasă femeia le spunea copiilor ei:
- Luaţi şi voi pietre în mâini şi pe ei, acum spargem tot, începem, să atăcaţi acum!
Când l-au văzut pe Sandu aşa solid crezu că este soţul femei aceea care îi stricase casa şi spunea şi mai tare:
- Măi boule, nu vezi că soţia ta umblă cu tine de mână cu bărbatul meu de la Slobozia?
Sandu se duse lângă ea că să o potolească şi îi spuse că el este un vecin şi că doamna care locuieşte aici este plecată în altă localitate, nu mai locuieşte acolo.
Femeia s-a potolit, şi-a luat copiii de mână şi au plecat de unde au venit. Maria, care era la piaţă, când a auzit de acest scandal o săptămână nu a mai ieşit din casă de ruşine şi a terminat şi cu inginerul Vlad. Abia după 10 ani, Maria a reuşit să mai intre în contact cu un bărbat. Ea s-a căsătorit cu acela în 1978, când băieţii erau fiecare pe la casele lor şi ea rămăsese singură.
La începutul clasei a XI-a, Emil şi Nelu, care erau în aceeaşi clasă, însă în bănci diferite, au început cu unele absenţe de la şcoală mai ales la materiile de care nu aveau nevoie la examenul de maturitate. Era cazul de absenţe numeroase la sport, muzică şi desen. La şedinţa cu părinţii, unde au participat şi elevii la auzul acestor absenţe nejustificate, Maria se ridică din bancă şi îi trase o palmă peste ochi fiului său şi se pregătea să îi mai dea una, când Nelu o prinse de mâini şi spuse ruşinat:
- Auzi! mamă să termini cu circul acesta că eu nu sunt deocamdată corigent la aceste materii şi m-ai făcut de rahat faţă de colegi!
La acest comportament vulcanic, al feciorului ei, Maria îşi luă geanta pe umăr şi îl ameninţă:
- Lasă că vii tu acasă, vezi lipsă de la şcoală ce îţi dau eu ţie!
Nelu nici nu s-a mai dus acasă, ci s-a oprit la Sandu care era marele şef la liceul lui la chiuleală şi a stat toată noaptea la el. Maria, care nu o suporta pe Tinca, pentru că era incultă şi mahalagioaică, nu îndrăzni să îi dea telefon să întrebe dacă băiatul ei este acolo. O întrebă pe Tatiana, care nu ştia nimic de Nelu. Dimineaţa, Maria se tot frământa ce să facă să dea telefon la miliţie sau să aştepte poate apare Nelu. Acesta apăru la prânz acasă şi nici nu catadicsi să vorbească cu maică-sa. Maria, plină de nervi, îi spuse răstindu-se la el:
- Măi nemernicule, dacă trăia taică-tău nu făceai tu chestii de acestea, să mă faci de râs la şcoală, unde îţi este ţie demnitatea?
Nelu, roşu de furie, cu sudoarea căzându-i de pe frunte, se răsti la maica-sa:
- Lasă chestiile alea cu demnitatea că nici tu nu o ai că doar umbli cu bărbaţi însuraţi şi strici casele la bietele femei cu copii!
Auzind cum îi întoarce vorba Nelu, care nu ieşea din cuvântul ei, se repezi iar să îl bumbăcească. Nelu, că să pună capăt conflictului, o ponderă pe maică-sa spunându-i că acum el este un bărbat în toată firea şi să nu mai încerce să îl bată că o va lua şi ea pe coajă:
Maria, la auzul acestor vorbe, îl avertiză:
- Să ştii că o să te internez la Palazul Mare, am să vorbesc cu Doctorul Fridman şi acolo te duc!
Nelu îi răspunse abătut:
- Să te duci acolo tu cu amantul ală jegos, care te face de căcat în cartier!
La sfârşitul trimestrului I atât Emil cât şi Nelu au trecut cu bine şi nu au rămas corigenţi. Sandu, care era corigent mai mereu pe primul trimestru, nici nu se sinchisea de treaba asta. Antrenorul lui de la fotbal îi punea mereu o pilă de bine şi totdeauna trecea clasa în anul următor. El a stabilit că noul an 1969 să îl facă la el acasă, căci părinţii lui ar fi bucuroşi să aibă tineret prin preajmă.. Fetele care le erau prietene nu prea au făcut purici prin jurul lor că aceştia începuseră să fie chiţibuşari şi nu prea le plăcea să stea mai mult cu o fată. De fapt ei făceau concurs care are mai multe achiziţii în agendă şi care dintre fete erau cele mai tari la aşternut. Acum au invitat colege de ale lor mai mici din clasa a X-A, în speranţa că le vor suci minţile la gâsculiţele acelea.
Erau patru fete căci una venise şi cu sora ei mai mică, elevă în clasa a IX-a la Liceul Mihai Eminescu.. Pe fete le chemau Ana, care era şatenă cu ochii albaştrii, Aurelia, brunetă cu ochii negri, Mariana, blondă cu ochii verzi şi Mădălina, sora Anei care era brunetă cu ochii albaştri. Sandu a pus ochii pe surorile Leonte, Ana şi Mădălina, Nelu pe Aurelia, care era ca el brunetă, iar Emil pe Mariana, care avea nişte picioare superbe şi un zâmbet de te băga în boală.. Au făcut cunoştinţa după care au început dansul şi în pauze mai serveau câte ceva din bunătăţile pregătite de Tinca.. Toate au fost frumoase până a apărut bau-bau, Marin, care era deja beat că venise de la Steaua Roşie.
El dacă văzu atâtea fete frumoase în casa lui le strigă:
- Uite! Câte curve sunt pe aici, păcat că s-au desfiinţat bordelurile că le duceam pe toate acolo!
Sandu îl luă de guler pe taică-său şi îi spuse la ureche:
- Dacă tu îmi strici revelionul te joc în picioare şi am să uit că eşti tatăl meu, alcoolicule ce eşti!
Marin se trezi instantaneu şi plecă în bucătărie unde se apucă să mănânce sarmale direct din oală. Se potoli şi nu mai apăru deloc în faţa tinerilor. Băieţii au luat adresele fetelor şi au promis solemn că le vor căuta la şcoală. Numai Nelu a rămas mai mult timp cu Aurelia, până în 1979, deoarece i-a fost soţie şi mama unei fetiţe superbe, pe nume Bianca Ei s-au căsătorit în anul 1973 când el era student la Institutul de marină, iar ea era studentă la Institutul Pedagogic, secţia română-engleză. Sandu nu avusese nici un succes cu Ana pentru că aceasta l-a mirosit că este golan şi ia făcut papucii. Ea s-a supărat extrem de tare când sora ei Mădălina i-a spus că Sandu o aşteaptă în fiecare zi la liceu şi îi face avansuri grosolane. Cele două surori nu îşi ascundeau nimic una celeilalte aşa că Sandu a primit elegant nişte papuci de cârpă direct în fund. Emil cu Mariana nu au putut deveni mai apropiaţi că această fată îi ţinea teorii ore întregi despre idealul ei de bărbat şi soţ şi nu îl lăsa nici măcar să o sărute. Avea nişte părinţi refractari, care nu o lăsau să meargă nicăieri mai târziu de ora?. A stat cel puţin o lună cu ea, după care s-a plictisit de programul impus de aceasta şi a păcălit-o spunându-i că are altă prietenă. Nelu şi Aurelia au început viaţa sexuală amândoi şi au continuat-o ceva timp. Aurelia fusese fată mare, iar Nelu era tare mândru că el a fost primul băiat din viaţa ei. Aurelia nu a spus nimănui de acest fapt că era ruşine dacă erai elevă să nu fii şi fată mare.
Prietenia lor a fost ca la mai toţi tinerii acelor vremuri. Cu bune şi rele au continuat să fie prieteni iar cea care lăsa mereu de la ea era Aurelia. Fiind şi primul băiat din viaţa sa i se părea că tot universul este al ei. Nelu care era deja trecut cum se spune prin viaţa că doar se luase cu prietenii lui de cartier să cucerească fete după fete, nu avea de gând să îi sufle nimeni în ciorbă. Era bărbat şi muierea trebuia să zică după cum îi mergea lui mintea.
Epoca lui Ceauşescu unde lumea mai avea câtuşi de puţin respect şi apartamentele date de la stat erau făcute în rate. Orice salariat îţi putea permite un apartament care îl plătea în rate. Absolvenţii de facultate erau repartizaţi în ordinea mediilor şi nu mai duceau până la pensie grija zilei de mâine. Sandu era înnebunit că toţi prietenii lui aveau câte o fată, iar el era pe liber. Ca un făcut toate fetele pe care le agitase în ultimul timp
i-au făcut papucii fără să îi mai dea nici o explicaţie, ceea ce la determinat să devină şi mai violent în relaţiile cu ele.
În vara acelui an au plecat în tabără în munţii Apuseni, toţi trei prietenii cu profesorul de matematică şi c-o profesoara de sport de la Liceul Mihai Eminescu. Au stat 10 zile, cum era perioada de tabără, s-au distrat ca la carnavalul de la Rio. În ultima zi când se pregăteau să adune vreascuri pentru focul de tabără, pe o potecă se auziră nişte ţipete ce te înfiorau . Acolo Sandu prinsese o elevă din clasa a IX-A şi avea în cap ideea să se culce cu ea să vadă dacă este fată mare sau nu cum se fălea aceasta. Nelu şi Emil care l-au văzut pe acel porc pe nume Sandu, roşu la faţă şi transfigurat complet s-au dus lângă el l-au dat jos de pe biata copilă care tremura toată de frică şi l-au ameninţat:
- Măi porcule, dacă fata asta anunţa pe profesoara ei de sport ce faci tu aici în loc să aduci lemne pentru focul te tabără,, te expediază urgent la Constanţa şi cu tinicheaua de coadă. S-au rugat de fata pe nume Alexandra să nu îi pârască la nici un cadru didactic şi cu lemnele la subraţ au plecat spre tabără. Pe drum Sandu ca să nu cadă drept papagal le-a spus băieţilor:
- Lasă, măi, că şi ei i-a plăcut ce venea ca o apucată după mine să meargă la lemne, nu vedea ce bărbat sunt eu şi ea o mucoasă şi jumătate care pe deasupra cred că o şi mânca pe undeva, proasta naibii şi ciutancă cordită ce este ea!
- Ce tabără de rahat, avea să spună mai târziu Sandu, căruia i se dăduseră planurile peste cap că nu reuşise şi facă nici un agaţament aşa cum îşi propusese din Constanţa.
Să nu mai fie mereu iscodit de prieteni, Sandu avea de gând ca orice iubire care îi va mai veni în cale să nu o mai spună la prietenii lui că aceştia îi purtau ghinion.. La ceasul clar al tinereţii cine va putea frânge elanul tinerilor ce acum aveau un chef nebun de viaţa. Erau tinerii teribilişti şi plini de inovaţii copilăreşti în substrat, care râdeau şi se distrau şi atunci când vedeau numai umbra unei fete fără să o mai vadă şi pe ea, considerată o posibilă victima a lor. Minutele şi orele necalculate de băieţi se uită cu dispreţ la ei şi par să spună:
- Nu ştiţi să ne preţuiţi acum dar va veni şi bătrâneţea pe la voi şi atunci aceste clipe vor fii cele de aur în imitaţia de creier care va fii şi acela un trădător.
Vine cu paşi uriaşi anul 1970, şi ei tot împreună vor fii la cumpăna dintre ani, însă la Aurelia acasă. Părinţii ei au dorit să îl cunoască pe Nelu, căci fata lor cuminte altădată acum le întorcea vorba şi răspundea pe un ton autoritar, Gaşcă mare ca pe vremuri cu alte fete, de la alte licee. Erau 7 fete la trei băieţi. Dacă îl scoatem pe Nelu şi Aurelia care erau deja o pereche cam de multişor, rămâneau cei doi băieţi cu 6 fete. Câte trei la fiecare, asta viaţă, nu glumă! Sandu a nimerit-o pe Consuela, o beţivană mai mare decât el şi o tupeistă de zile mari. Emil a găsit-o pe Roxana, o fată micuţă de statură, brunetă şi cu minciunile înşirate ca la defilare. Erau fetele ideale pentru cei doi băieţi refuzaţi la export care căutau clipe de amor de duzină.
Mama Aureliei, pe nume Frusina şi tatăl, Pandele, s-au sfătuit amândoi ce să facă şi până la urmă au plecat la nişte prieteni pentru că tinerii se simţeau stingheri în prezenţa lor Celelalte fete dacă au văzut că nu au şanse la urechiaţii aceia au început să danseze între ele, şi făceau haz de cele care se chinuiau să ţină pasul cu tinerii aceia uşchiţi. Consuela, care deja trăsese trei pahare de votcă pe gât, se agăţă de gâtul lui Sandu şi îl muşcă de o ureche. Luat prin surprindere, Sandu îi lipi o palmă de o pusese în fund. Roxana se împiedică de ea şi îşi rupse rochia cea lungă exact în jumătate, rămânând în furou aşa cum era moda pe atunci. Cele două fete îşi şoptiră ceva la ureche şi apoi ca două acvile de munte se repeziră la Sandu şi îl făcu zob. Îl zgâriară cu unghiile şi apoi îi dădură numai şuturi în fala familiei de îl boşorogiră. Îşi luară genţile pe umăr şi plecară în viteză spunând:
- Noi plecăm la alt revelion mai ciutanilor care aveţi caş la gură, ce credeaţi că ne-o puneţi voi nouă?
Aurelia se certă crunt cu Roxana şi îi arătă obrazul:
- Dacă ştiam că o să vină şi beţivana de Consuela nu te chemam nici pe tine să faci acest circ ieftin. Mama, săraca, a plecat de acasă ca să ne lase pe noi să ne distrăm iar voi sunteţi două curve păgubaşe.
Petrecerea nu a mai avut intensitatea de distracţie care era la început. Sandu tot zgâriat şi cu cămaşa de la costum ruptă, Emil speriat de atitudinea acestor mahalagioaice şi celelalte fete, care se apucaseră să mănânce în prostie, de teamă să nu înceapă alt scandal.
Anul 1970. Era anul decisiv pentru destinul acestor tineri . Terminau liceul şi se pregăteau să dea la facultate. Nelu se medita la matematică, Emil la fizică iar Sandu nu se medita la nici o materie. Tinca şi Marin nu aveau bani de meditaţie iar Sandu voia să dea la Institutul de Cultură Fizică şi Sport de la Bucureşti . Atâtea materii de studiat care erau un adevărat balast pentru creierul acestor tineri îi făcea pe mulţi din părinţi să ceară profesorilor să fie mai indulgenţi cu fiii lor la acele materii de care nu aveau nici o nevoie la examenul de maturitate.
La sfârşitul liceului nu s-a mai făcut banchet cum se făcea de obicei pentru că în acel an au fost inundaţii mari şi toată lumea era în alertă. S-au pus cu burta pe carte. Nelu şi Emil au luat cu note mari examenul, iar Sandu a luat şi el acest examen, însă cu notă mai mică. Nelu a rămas în Constanţa, să dea la Institutul de Marină, pentru că visul lui era să cutreiere mările şi oceanele de pe Glob, iar ceilalţi doi s-au dus să îşi încerce norocul la Bucureşti. Nelu a fost printre primii care a intrat la Institutul de Marină, Emil a intrat la Politehnică, la aero-spaţiale, iar Sandu a picat examenul la Institutul de Cultură Fizică şi Sport. Nu a intrat la facultate din cauză că pe tren a întâlnit o paraşută din Drumul Taberei şi s-a distrat în loc să pună mâna pe carte. Cum a venit la Constanţa, fără bani şi fără succes, Tinca i-a spus supărată:
- Acum ai să pleci prostule în armată şi să nu ai tupeul să spui că nu te-am ajutat, să vină în armată să îţi aducă de mâncare vagaboanda aia care nu te-a lăsat să îţi faci un viitor, boule ce eşti tu! Prietenii tăi au intrat la facultate şi tu ai să fii un soldat prost şi curvar ca taică-tău care şi acum cât este de bătrân tot se mai uită la femei, descreierat ca şi tine, mamă!
Tinca a vorbit, Tinca a auzit. Nu l-a impresionat deloc pentru că ştia să camufleze supărarea, o ţinea ascunsă în cele mai îndepărtate cotloane ale sufletului. Maria şi Tatiana aveau un nas pe sus că intraseră băieţii la facultate şi nici nu o băgau în seamă pe Tinca, Aceasta, când era pe la piaţă şi le vedea aşa încrezute,scuipa după ce treceau ele şi îşi zicea în sinea ei: „Proastelor, poţi să ai 7 facultăţi , dacă nu ai noroc în viaţă te ştergi la fund cu toate facultăţile alea, că nu sunt bune la nimic dacă nu ai şcoala vieţii!”
Acestea erau ideile sărmanei Tinca, ofticată peste măsură că nu a luat şi băiatul ei examenul la Bucureşti, unde se dusese la facultate. Studenţia era o schimbare completă de stil şi de program. Nelu care era obişnuit să fie răsfăţat de mamă şi să aibă un program lejer se văzu deodată cu program milităresc, avea o stricteţe totală, exact ca la cazarmă. Nu avea voie să părăsească Institutul fără aprobare şi bilet de voie de la superiori.. Nu mai putea să se întâlnească cu Aurelia şi asta îl scotea din minţi. A răbdat ce a răbdat şi într-o seară a sărit gardul şi a plecat acasă. La ora când se făcea prezenţa, Nelu, care era de mult în braţele Aureliei, este consemnat şi pedepsit chiar a doua zi. Este obligat să facă carceră la Mangalia, unde este trimis cu escortă după el. Începuse bine primul an de studenţie care mai degrabă era armată curată cum făcea şi Sandu la Caracal..
Maria, care avea acum doi studenţi, unul la Bucureşti la Arhitectură iar celălalt aici, în Constanţa, la Institutul de Marină, era în pragul nebuniei mai ales cu cel mic. Nu se putea obişnui cu programul strict de la institut şi o ameninţa că are de gând să plece de aici. Maria a căutat să îi spună că dacă nu are curaj să îşi urmărească idealul în viaţă, nu este decât un om de nimic care face degeaba umbră pământului. Aceste vorbe l-au durut extrem de mult pe Nelu şi a încercat să îşi revină în cele din urmă, ţinându-se de program şi carte. Maria a avertizat-o pe Aurelia să îl mai lase în pace pe băiatul ei cu întâlnirile ei de doi bani pentru că are viitorul în joc şi ea nu admite acest lucrul. Părinţii Aureliei erau de aceiaşi părere că doar doreau ca viitorul ginere să ajungă Comandant şi să aducă din voiaj bani şi ţoale.
La Emil, care era departe de Constanţa cea dragă, situaţia era diferită. Găsise loc la un cămin cu alţi trei băieţi şi deja îşi făcuse o mini gaşcă. Ei se duceau la serile dansante din Regie şi aveau câteva fete care erau mereu dornice de distracţie. Se împrietenise cu Laura, studentă la Medicină, o fată mărunţică dar plină de viaţă. Îi ajungea lui Emil până la umăr, era şatenă, ochii verzi, avea un cap de păpuşică şi picioare subţirele care îi cam stricau din farmecul ei de fată. Era din Bucureşti şi părinţii ei erau tot medici. Au dorit ca unicul lor copil, care de fapt era înfiat, să devină tot medic, precum erau şi ei.. Emil le-a uitat pe celelalte fete din viaţa lui şi a început viaţa sexuală cu Laura. Aceasta nu mai era fată mare cam de doi ani pentru că avusese un prieten student la Politehnică. Acesta îi promisese că o va lua de soţie dacă termină facultatea. Laura, dacă l-a întâlnit pe Emil, l-a lăsat pe Cornel că nu prea era vorbăreţ şi pe deasupra era şi gelos aşa cum zicea ea.
Emil nu a stat decât şase luni la cămin după care s-a mutat la prietena lui. Ca să nu comenteze vecinii, Emil a fost nevoit în anul următor să se căsătorească cu Laura. Era încă un tânăr cu buricul verde şi tot ce i-a spus Tatiana că este prea devreme pentru acest pas,el nu a ascultat de nimeni şi a făcut aşa cum îl tăia capul pe el la vremea aceea. Sandu, care venise în permisie acasă şi Nelu care se potolise cu escaladatul gardului de la Institut, se arătară tare surprinşi de această decizie a lui Emil. Sandu chiar i-a spus plin de uimire:
- Băi fraiere, are balta peşte, te opreşti la prima muiere din Bucureşti în loc să te distrezi cum fac toţi studenţii din Bucale, aşa era numit oraşul de provinciali.
Lui Emil i se pusese pata cu însuratul şi nimeni şi nimic nu l-a întors din acest drum.
Tatiana, dacă a văzut că nici cu duhul blândeţi nu rezolvă nimic , l-a lăsat să facă ce îl taie capul. I-a spus să nu aibă tupeu să o cheme la nuntă că ea nu o să vină în veci să vadă nici mireasa dar nici pe viitorii ei cuscri. Şi chiar s-a ţinut de cuvânt. Nu le-a călcat pragul acelor bucureşteni care luaseră cu japca pe fiul ei. Erau oameni maturi, trebuiau să îi dea un sfat părintesc, că nu este de vârsta acelui pas în căsătorie, era prea tânăr.
Toamna pe meleaguri dobrogene îşi făcu apariţia cu bogăţiile ei imense, Fructe, struguri şi gutui, zilele de făcut dulceţuri, murături şi zacuscă la borcane. Tinca s-a chinuit să facă toate pregătirile de iarnă şi a făcut vin şi ţuică de casă ca Marin să se debaraseze de cârciuma Steaua Roşie şi să stea mai mult pe acasă. În acea toamnă el se încurcase cu o actriţă celebră de la Teatrul din Constanţa, care însă era şi ea o beţivană de soi, că frecventa Steaua Roşie. O chema Coca Drugan şi era renumită de beţiile crunte care le trăgea cu obişnuiţii din bomba aceea de bodegă. Tinca aflase şi ea de idila celor doi beţivani, însă nu se sinchisea, că ştia că Marin tot acasă vine Cum veni acasă feciorul ei din armată, Sandu, ea se apucă să îl pârască pe soţul ei de care se cam săturase. Sandu însă îi luă apărarea tatălui său, căci şi el avea cam acelaşi caracter ca al lui. El i-o reteză scurt mamei sale:
- Lasă, mamă, că el tot acasă vine şi tot ţie îţi dă banii de la muncă. Se mai distrează şi el, ca bărbaţii.
La sfârşitul anului 1970, Sandu care venise în permisie acasă, a fost tare surprins când a aflat că Emil are o fată de la Bucureşti. El se pare că nu va mai veni în Constanţa căcitoate rudele fetei erau din capitală.
Deci revelionul timp de cinci ani nu l-a mai făcut cu acel prieten. Cu Nelu s-a întâlnit, că acesta era cu Aurelia în permanenţă şi nimeni şi nimic nu îi despărţea. Nelu l-a invitat şi pe Sandu să vină să facă revelionul cu ei la Maria acasă că au de gând să invite şi o prietenă de-a Aureliei, colegă de clasă cu ea pe nume Ana-Maria. A fost un revelion liniştit, unde cele două perechi s-au distrat şi au cântat până în zori. Sandu, care de obicei crea numai probleme la Revelion, acum îşi vârâse minţile în cap şi a fost un băiat potolit.. Era caporal în armată şi era mândru de distincţia asta că însemna că este preţuit de superiori. În sinea lui era supărat că nu intrase la facultate că avea poate alt orizont. Acolo la Caracal făcuse nişte bătături groaznice la picioare, căci îi dăduse două numere mai mari cizmele acelea de răcan. Venise şi răcit la cap pentru că trebuia să facă de santinelă în post şi el nu prea era obişnuit să stea cu ochii ţintă şi drepţi toată noaptea fără să închidă măcar un ochi.
După revelion, Sandu plecă acasă la el să îşi felicite şi pe cei doi părinţi şi apoi ziua următoare plecă spre Caracal, unde o lua de la coadă cu programul stresant de cazarmă. Fata pe care a întâlnit-o la revelion era uscăţivă, avea ochelari, ochii verzi, tenul alb şi picioarele precum fusele. Era timidă şi toată noaptea i-a vorbit lui Sandu de poeţii ei preferaţi, Eminescu, Minulescu, Arghezi şi Blaga. Ştia poezii întregi din aceşti autori şi povestea cu nevinovăţie filme sentimentale cu Sarita Montiel, care era artista ei preferată. Nu s-a sărutat cu Sandu, că avea ideea fixă că nu trebuie să cedezi în faţa unui băiat aşa de prima dată, că asta era eticheta unei fete cuminţi. Cele care se sărutau cu băieţii, în opinia ei, nu erau decât nişte paraşute proaste care cădeau de prima dată de fraiere ce erau. Ea a luat adresa lui Sandu de la armată să la o săptămână îi trimitea câte o scrisoare filozofică. Sandu, învăţat cu muieri, nu cu dulcegării de genul acesta, când primea o astfel de scrisoare, se bucura şi zicea în sinea lui: „ Ia să vedem ce mi-a mai scris filozoafa lui peşte prăjit, aia cred că dacă vede un bărbat dezbrăcat o ia la goană cu o sută la oră!”
Sandu s-a cuplat cu bucătăreasa şefă de la cantină, asta ca să o ducă bine cu hrana în armată. Pe aceea o chema Antonia, avea 125 de kilograme, doi copii, unul de opt şi altul de şase ani. Antonia, care la început nici nu mai voia să audă de un bărbat, dacă văzu că acest tinerel îi tot face cu ochiul şi îi face avansuri care mai de care mai uşchite, căzu în plasa muieraticului de Sandu. Prima lor întâlnire a fost exact ca în filmele cu Stan şi Bran. Antonia a închis pe copii într-o cameră ca să nu iasă să o deranjeze când era ea în amor ghebos cu Sandu. Antonia la bucile enorme care le avea îşi dăduse pe sâni şi pe fese parfum o tonă. Era parfum de la bulgari de trandafiri, iar Sandu, care era alergic la acest miros cinci minute numai a strănutat. Antonia era blondă cu ochii albaştri. Avea picioarele grase, la fel şi mâinile. Arăta exact ca o luptătoare de sumo. I-a trebuit zece minute lui Sandu să îi găsească giugiuca la această muiere. Era ascunsă bijuteria bucătăresei între straturi de grăsime. Se aştepta după acest gabarit ca această muiere să aibă şi o păsărică mare. Dar nu era aşa. Antonia avea o chestie tare strâmtă şi era toată numai pasiune. Copiii de dincolo, care stăteau cu urechile ciulite la uşă, dacă auziră că mama lor se vaită, crezură că a venit un nene să o bata pe mama lor. Ei începură să bată cu pumnii în uşă şi să strige:
- Mami, de ce ţipi acolo şi pe noi nu ne laşi să vedem cine este la noi? O să sărim pe geam şi ne ducem la tanti Veta să anunţe miliţia că te bate un nene!
După ce terminară, cu chiu şi vai ce începuseră, Antonia îl rugă pe Sandu să plece urgent că îi este ruşine să nu o vadă copiii ce bărbat vine la ea. Mai tânăr şi pe deasupra copiii îşi iubeau mama şi o divinizau, ea nu voia să le strice imaginea din mintea lor de mama ideală. Sandu plecă în goană şi venea mereu numai noaptea când copii dormeau şi nu mai auzeau sunete dubioase.
Aurelia şi Nelu erau prieteni la cataramă şi nu trecea o zi fără să se vadă. Nelu aştepta ca Aurelia să termine clasa a 12-a şi să se însoare cu ea. El era deocamdată boboc, însă se gândea de pe acum că o să devină un lup de mare veritabil, care va cutreiera mările şi oceanele de pe glob. Maria îl tot certa să o lase mai moale cu întâlnirile acestea zilnice că nu sunt bune la nimic, doar să îl bramburească şi să nu mai fie deloc atent la ce i se predă acolo la Institut. Asta o făcea să devină tot mai nervoasă şi să se uite cam chiorâş la viitoarea ei noră.
Celălalt copil al ei, Andrei, nu venea decât în vacanţă pentru că avea acolo la Bucureşti o prietenă şi nu îl mai interesa Constanţa. Asta o făcea şi mai mult să turbeze pe Maria, care în substratul conştiinţei ei se gândea că nu a fost în stare să facă o fată care să îi fie alături de sufletul ei confuz şi uneori tare ciudat.
Emil cu noua sa achiziţie sentimentală, Laura, nici nu mai avea timp de alte fete. Aceasta era extrem de posesivă şi nu îl lăsa la nici o petrecere dacă nu mergea şi ea.. Îl ţinea sub papuc şi îi lua şi aerul care îl respira. Nu avea loc de întoarcere puteau că se angrenase în această relaţie şi îi era ruşine de părinţii Laurei. Aceştia aveau un program spartan impus atât fetei lor cât şi lui Emil. Ei acceptaseră să îl primească pe acest student la ei în casă pentru că Laură îi minţise că era orfan şi nu are pe nimeni pe lume. Studenţia, cu frumuseţile ei nebănuite acum pentru Emil, începuse să miroasă doar a mucegai. Era constrâns în toate cele şi prietenii lui de la cămin de multe ori îl luau la mişto spunându-i:
-Vezi dacă nu ţi-a plăcut de mutrele noastre, ai vrut să ai confort şi să stai sub papucul mărunţelei acelea de Laura, stai, dacă eşti un pămpălău, Emile, tu nu sughiţi de atâta păsărică care studiază medicina!
Emil, care îşi făcuse cu mâna lui toată soarta nu mai le răspundea decât aşa ca să se încurajeze:
- Ce, măi, ca voi, nişte pierde-vară, care aveţi numai boli urcate la creier de la gagici, mai bine ca mine, om aşezat la casa lui!
Părinţii Laurei, care erau de familie bună, fiind medici din tată în fiu, aveau un program tare sever în casa lor. Amândoi tinerii trebuiau să se scoale la aceeaşi oră , la ora 7, să îşi facă patul şi să păstreze curăţenia peste tot. Lui Emil, învăţat ca la cămin, unde băieţii îşi aruncau lucrurile pe unde apucau, i-a fost tare greu ca să respecte acest program. Laura, care nu voia să îşi supere părinţii, care aveau deja cam 50 de ani , le respecta orbeşte doleanţele. Se certa mereu cu Emil pe tema aceasta a curăţeniei, bănuind că seamănă dezordonat cu mama lui din Constanţa, care nici nu a venit măcar să vadă unde stă fiul ei.
Tatiana era supărată foc pe el şi nu avea ochii să îl vadă. Când îşi aducea aminte de copilăria lui frumoasă şi de prietenii din Constanţa, pe care i-a abandonat din cauza acestei fete, se aşeza pe un oftat prelung şi nu mai scotea nici o vorbă toată ziua. Asta o scotea din sărite pe studenta Laura Popescu, nu se mai putea concentra la cursuri şi se frământa de ce oare l-a luat cu japca pe acest băiat şi nu l-a lăsat la cămin cu prietenii lui.
Ioana Popescu, mama Laurei, era doctor chirurg, iar Petre Popescu era doctor ginecolog. Aveau o casă luxoasă şi maşină elegantă, un Fiat, care era condus atât de tatăl fetei, cât şi de mama ei. Laura era tare încrezută, iar colegele ei nu prea intrau în cârd cu ea că avea numai fiţe şi talente în cap. Tinerii erau deja un cuplu de încrezuţi şi nu prea erau văzuţi cu ochi buni de colegi din cauza fiţelor ce le afişau în facultate. Fiind nevoit să facă revelionul cu ei şi să respecte toate regulile impuse de cei doi părinţi, Emil era deja suprasaturat şi îşi făcea în cap un program de evadare de la această închisoare forţată.
Anul cel venit pe meleagurile României, anul 1971, era un an asemănător celorlalţi ani, iar tinerii noştri îşi făcuseră viaţa aşa cum credeau ei că este mai bine. Sandu, în armată la Caracal, era deja caporal, Emil la Bucureşti, la familia aceea selectă, Popescu, iar Nelu la Constanţa, cu prietena lui, Aurelia. Sandu primea cam la o săptămână scrisoare de la Ana-Maria, din Constanţa, care acum era elevă clasa a XI-a şi era îndrăgostită de Sandu ca în filmele acelea istorice, numai să îl ştie că există şi că îi dă un semn de viaţă.
Sandu, ca un escroc sentimental ce era, le citea şi după aceea le arăta grasei de bucătărese. Aceasta, care ţinea la nebunie la acest băiat, atunci se înfuria pe toată lumea şi nu mai făcea deloc mâncare bună. Se apuca şi îi înjura pe soldaţii care ştiau că aceasta este combinată cu Sandu . Ei se duceau buluc peste el şi îl ameninţau:
- Măi boule, ce i-ai făcut Antoniei? De ce nu o aranjezi mai bine că vezi ce mâncăruri ne găteşte că ne stricăm toţi la stomac, este dementă babana asta?
Ca să îi facă o surpriza plăcută ,Ana-Maria se duse la Caracal, la Sandu. Ea se rugase timp de o lună mamei sale, Sevastiţa, să o lase la acel băiat să îl vadă că, dacă nu o lasă, ea se sinucide. La acele vremuri cazurile de suicid nu erau amintite în nici un ziar local sau central pentru că toată populaţia ţării trebuia să aibă un comportament civilizat şi o gândire limpede. De frică, mama Anei-Maria o lăsă pe zăpăcită de fată să se ducă unde ă se pusese ei pata, la Sandu, la Caracal.
Luat prin surprindere, Sandu, care era acasă la Antonia, este anunţat de fata cea mare a Antoniei, Gabriela, care avea acum 9 ani şi era clasa a treia.. Această fată, care ştia că nenea Sandu este cel care face reparaţiile de la baie şi de la prizele din casă , nici nu se sinchisi că apăru aceasta tânără. Ea ţipă cât o ţinea gura ca să vină mai repede nenea Sandu, care meşterea la o veioză în camera mamei.
- Vino, nene Sandu, că te caută o gagică cu ochelarii pe nas şi care i s-au aburit de furie!
Sandu încremeni când o văzu pe Ana care tremura toată de nervi şi strigă iar :
- Am venit tocmai din Constanţa să te văd ca să îţi fac surpriză, iar tu, în loc să fii la armată, eşti aici! Ce naiba faci pe aici?
Din fundul curţii apăru balena ucigaşă Antonia, care, dacă o văzu pe această fetişcană tremurând de nervi şi pe copiii ei cum stăteau cu gurile căscate, drese busuiocul şi o invită tacticos la cafea, mângâind-o fals pe creştet:
- Draga mea, intră în casă, că eu sunt bucătăreasa de la garnizoană şi l-am rugat pe acest flăcău să îmi repare o veioză. Nu mai face tămbălău la poartă că te aud vecinii toţi.
Ana, intră şi îi spuse lui Sandu să plece acum amândoi, că are o surpriza pentru el. Şmecherului de Sandu cum îi plăceau surprizele, a plecat cu Ana şi pe drum începuse să cânte:
- Iubita mea, să ne aruncăm în mare…
Ana, care nu prea era dispusă să asculte toate balivernele lui Sandu, i-a spus acestuia că a luat toţi banii mamei din casă şi are de gând să petreacă două zile cu el la un hotel din Caracal. I-a cerut comandantului o învoire pentru două zile şi vor sta liniştiţi la hotelul cel mai de soi din Caracal.
Două zile de vis, în care Ana, pe care o cam mâncase pe undeva, le-a petrecut alături de alesul inimii, au trecut ca săgeata şi după aceste experienţe nechibzuite ale unor fete rezultatul a fost cel aşteptat. Ana-Maria, care fusese fată mare la Sandu, a rămas gravidă. A văzut ce o poate costa iubirea nemărginită faţă de un bărbat necunoscut în adevărata ei esenţă. După o lună când a văzut că nu mai are ciclul cum avusese până atunci, a intrat în alertă. I-a spus Aureliei că este însărcinată. Mamei ei, Sevastiţa, nu i-a spus nimic pentru că aceasta o avertizase dinainte că trebuie să îşi termine liceul şi să o lase mai moale cu băieţii, că o să cadă pe bec. Căzutul pe bec însemna că va rămâne însărcinată.
I-a trimis o scrisoare şi lui Sandu şi l-a anunţat vestea cea minunată. Sandu, care în substrat era un gelos şi jumătate şi care avea ideea nebună că poate acel copil nu este al lui, îi trimise şi el o scrisoare plină de venin, în care spunea:
- Iubito, tu a vrut să te culci forţat cu mine, m-ai luat cu japca şi nu m-ai lăsat nici măcar să gândesc la ce va fi pe viitor. Dacă vrei să faci un copil nu ai decât, pentru că eu nu cred că acel copil este al meu. Cine ştie câţi bărbaţi au fost la fundul tău şi acum cade măgăreaţa pe mine?
Această scrisoare a terminat-o pur şi simplul pe Ana. Era în derută totală şi nu ştia încotro să o apuce. Nu mai avea încredere nici în prietene că doar Aurelia îi făcuse cunoştinţă cu Sandu şi îl recomandase un băiat cuminte şi în banca lui. S-a încrezut în spusele ei şi rezultatul era cel care acum se pare că avea o întorsură nebănuită. Se sfârşise anul şcolar şi trebuia să intre în clasa a XII-a. Nu era permis la un liceu să fii însărcinată şi să mai vii şi la cursuri. Nu avea alternativă. Trebuia să scape de această sarcină care nu prea era dorită nici de tatăl adevărat, nici de mama, care nu ştia ce semnificaţie are un copil în viaţa unei femei.
Aurelia a certat-o zdravăn pentru că ea nu şi-a închipuit că poate fii atât de naivă să se ducă să se culce la Caracal cu Sandu şi mai ales să rămână şi gravidă.. Ana, care o avea decât pe mama ei, căci tatăl o părăsise de când avea şase ani, nu prea comunica cu aceasta. Ea o tot învăţa de bine, însă fata ei o luase pe cărări greşite şi nu ştia cum să se mai comporte cu ea. Ana era nervoasă, începuse să înjure şi nu mai purta deloc ochelari, că avea impresia că aceştia o urâţesc mai mult. Vara a fost un calvar pentru Ana, care acum era părăsită de toţi prietenii şi mai ales de Sandu, care în acea vară rămăsese la Caracal. Antonia care era renumită că umblă prin babe să pună mâna pe un bărbat pentru copiii şi casa ei îl făcuse pe Sandu să stea drepţi în faţa ei. Nu mai observa că este cât muntele Himalaya, în ochi doar pe ea o vedea şi începuse să ţină şi la copiii ei. Localnicii din Caracal, care ştiau pe baba Roza că umblă cu prostii de genul argintul viu, flori şi piedici de la morţi, se minunau când îl vedeau pe Sandu că merge cu copiii Antoniei la cumpărături şi are grijă de casa ei.Sclavul plăcerilor, asta era şi nu mai observa nimic în jurul lui.
In acea toamnă friguroasă cu ploi multe şi dese, Sandu primi o scrisoare de la Aurelia în care este anunţat că Ana-Maria a făcut un avort la o lună mare şi a murit. Trebuia să fie îngropată peste o zi la Cimitirul Central, iar mama ei a ţinut morţiş să fie chemat şi el de la Caracal. Lui Sandu nu prea îi venea să plece la înmormântarea Anei, avea presimţirea că se va întâmpla ceva urât acolo, la Constanţa.
În cele din urma aşa a şi fost.. Au venit la înmormântare toţi colegii Anei, care erau îmbrăcaţi în negru, Nelu şi Aurelia şi mama Anei, care o luase la trap cu mintea. Era singurul ei copil, care până atunci nu îi ieşise din vorbă şi era o elevă eminentă. Făcută după zece ani de tratament ginecologic şi trecută prea devreme în lumea celor care nu mai cuvântă, Ana a fost mângâierea acestei femei, firavă ca şi fiica ei. Cavoul familiei Anei era în apropierea aceluia a lui Gheorghe, tatăl lui Nelu. Aici toată lumea privea ca mută coborârea coşciugului, când deodată Sevastiţa se agăţă de gâtul lui Sandu şi îi înfipsese unghiile în e, ţipând de mama focului:
- Tu, derbedeule, mi-ai ucis iubirea şi oglinda ochilor mei, tu, cu balena ta ucigaşă de la Caracal, nu i-ai mai dat nici o şansă de trăit, asasinule, golanule, te trimit şi pe tine lângă copilul meu!
Doar forţa lui Sandu şi a lui Marin o făcură pe această femeie distrusă de supărare să nu îl strângă de gât pe Sandu. Acesta se făcuse alb ca varul, iar părul său roşcat se conectase la 380 de Volţi. Era vinovat şi nu putea să îşi dea seama de ce a renunţat el la o asemenea fată, care acum era înmormântată mireasă, pentru o femeie grasă, cu doi copii agăţaţi de femeie şi de el, care se pare că fusese un tolomac. Aceeaşi privelişte de la cimitir i-a adus în minte clipele legate de moartea tatălui său, Nelu şi s-a cutremurat din tot sufletul, A aflat după ce a venit de la cimitir pe Ana, dar era prea târziu. Copila plecase în viaţa lipsită de griji şi durere.
A doua zi a plecat la Caracal fără să îşi i-a rămas bun de la prietenii lui Nelu şi Aurelia, pentru că i-a fost aşa de ruşine de cele văzute şi întâmplate cu acea fata pe care abia după ce a dispărut şi-a dat seama ce pierduse, însă era prea târziu.Tinca şi Marin l-au condus la gară şi parcă le părea rău că băiatul lor în loc să fie precum prietenii lui la facultate, trebuia să se întoarcă înapoi la cătănie.
Tatiana, care nu îl mai văzuse pe Emil de un an, de când se dusese la cămin şi după ce se instalase la destrăbălata aia de Laura, acasă, ea şi-a spus în sinea ei:
- Dacă face de capul lui de cap să îi fie, eu nu mai am decât un băiat pe Andrei care totdeauna m-a ascultat, chiar dacă a fost cu a fată nu s-a mutat din anul întâi la ea cum a făcut urecheatul ăsta mic!
Nelu şi Emil acum erau anul 2 de facultate şi de multe ori mai aveau şi restanţe că viaţa de student aşa era frumoasă, să nu fii un tocilar şi să ai şi alte preocupări, ca cele oferite de fete, cinema, dans, plimbări la ore târzii.
- Ce viaţă de rahat este aceea dusă de bieţii soldaţi în armată!
Astea erau gândurile negre ale lui Sandu care se plictisise de balena ucigaşă Antonia după ce venise din Constanţa şi începuse să o rărească cu vizitele lui nocturne la ea. Farmecele făcute de ea se cam risipise şi abia acum Sandu văzu cine era aleasa lui. O analfabetă şi o grasă care îi acaparase până şi aerul care îl respira. După moartea Anei-Maria, pe el îl obseda ideea de a termina armata şi a se face călugăr ca să îşi spele păcatele lui lumeşti. Nu spunea această idee la nimeni că nu voia să fie luat în râs de careva şi să se distreze pe seama lui.
Emil, condamnatul la ascultare oarbă a directivelor date de viitorii lui socri şi aflat sub talpa Laurei întru totul se chinuia din răsputeri să facă faţă situaţiei acestea pe undeva ciudată. Reuşea uneori să mai plece cu băieţii la câte o bere şi era nevoit să o mintă pe Laura, spunându-i că a fost la bibliotecă să conspecteze pentru un seminar la rezistenţa materialelor. Dictatura impusă de viitoarea lui soţie îl cam scotea din sărite şi începuse să devină violent în vorbire, ba chiar şi în acţiune. Se repezea uneori la gâtul Laurei când nu erau tiranii mari acasă şi îi spunea nervos:
- Pentru tine am renunţat la mama mea la prietenii mei din Constanţa, la vise la tot ce este mai frumos,de ce oare că nu am făcut nici un rău nimănui de când mă ştiu pe lumea asta?
Dacă vedea că Emil este nervos pe aceasta o apuca şi mai rău damblaua şi începea să îi scoată ochii cu reproşuri
- Auzi! Măi cârpă în cur ce eşti, puteam să găsesc un băiat cu maşină luxoasă cu părinţi bogaţi şi cu idei mai strălucite decât tine, pe lângă toate astea ai devenit şi violent, probabil că eşti neam de ţigani de la piaţa Chiliei din Constanţa.
Lui Emil atât i-a trebuit, i-a rănit prea mult bărbăţia lui de papagal şi atunci îi scăpă o palmă peste ochii viitoarei lui soţii. Credea că o va potolii însă scorpia cu chip de cobră regală se apucă şi începu să îi tragă cu picioarele pe unde nimerea. O bătaie ca în filme unde tinerii nu voiau nici în ruptul capului să renunţe la luptă.. Peste cinci minute se auzi la uşa cheia şi apărură cei doi medici de la serviciu. Ca să nu îi supere Laura o zbughi repede în dormitor şi îl trase acolo şi pe Emil. Nu le spuse nimic părinţilor săi şi se duse direct la culcare. Emil nu mai mâncă absolut nimic şi plecă abătut şi el în dormitor. Spunea în sinea lui că această femeie nu este bună pentru o cale mai lungă alături de el pentru că este o răutate de muiere cu pretenţii de prinţesă, o mahalagioaică de joasă speţă.
Noaptea, Laura, care se credea o prinţesă, iar pe Emil îl trata ca pe o slugă umilă, îl puse pe acesta să se culce pe duşumea şi ea bine mulţumesc se culcă în pat. Acest lucru îl făcu pe Emil să devină un haotic şi confuz în gânduri şi să aştepte momentul prielnic ca să evadeze precum un ocnaş din această casă. Laura avea de fapt în cap o idee absurdă să îl înveţe pe Emil să îşi corecteze atitudinea faţă de ea. Avea impresia că dacă ea nu este lângă el se prăbuşeşte tot pământul. Emil făcuse marea gafă să îi mărturisească faptul că el nu prea se omorât cu fetele, mai mult s-a ocupat de studiat şi de citit cărţi de specialitate. Laura spera că doar ea este în mintea şi în inima lui Emil şi de aceea făcea fiţele şi talentele acestea. Dar muta răstoarnă pământul. Era cazul lui Emil care a stat cinci ani cât a făcut facultatea în Bucureşti, chinuit, ocărât, batjocorit de familia Popescu, numai ca să şi-o termine. El a promis că după ce termină facultatea se va însura cu Laura.
Dar Laura, cu obiceiurile ei despotice, nu mai avea acelaşi în sufletul acestui tânăr. Decât la cămin unde era gaşca lui veche însă nu putea să studieze în linişte din cauza muzicii lăsată la maxim şi a fetelor care se perindau mai ceva decât la bordel el prefera să doarmă pe duşumeaua familiei Popescu şi să asculte insultele Laurei care deja avea o tentă de fată isterică.. Nu spunea la nimeni prin ce clipe de coşmar trecea că doar asta fusese opţiunea lui Îi era dor de Constanţa natală de mama lui dar mai ales de mirosul şi briza mării pe care el ca un laş nu le mai simţise de ceva timp.
A făcut revelionul cu familia Popescu cum făceau de obicei şi aceleaşi laude şi mofturi ca anul trecut legate de mâncăruri şi de programul de la televiziunea română. Nelu a primit noul an 1972 cu Aurelia alături şi doi prieteni de la Institutul de Marină care veniseră însoţiţi de nişte piţipoance , ospătăriţe la restaurantul Zorile din Constanţa. Sandu nu a mai venit în anul acela de revelion plecase la Craiova la nişte cursuri de sergenţi majori.. Terminase idila cu Antonia şi avea gânduri tare pestriţe faţă de viaţă. Se hotărâtor să plece după terminarea armatei la un schit să se facă un călugăr pios şi cumsecade.. În acel an el a terminat cu armata şi nu a mai vrut să rămână în cadrul ei că se plictisise de mutrele de soldaţi care în permanenţă înjurau pe gradaţi şi mamele care îi blestemau că îi chinuieşte pe odraslele lor la instrucţie. Sandu, obişnuit cu Antonia la aşternut, după despărţirea de ea nu i-a mai ars de nici o femeie. Timp de trei ani el a stat fără nici o aventură sexuală, că prinsese ură pe tot ce înseamnă muiere. A stat din 1972 până în 1975 la mănăstirea Sihăstria, devenind călugărul Sofronie. Era iubit de toţi călugării şi îşi luase deja adio de la plăcerile trupeşti şi lumeşti. Instrumentul lui de bărbat care era nebun după femei acum era un simplul aparat de urinat care de multe ori îl irita dimineţile şi parcă îi spunea:
- Măi tinere, de ce oare mă persecuţi tu pe mine şi mă ţii închis în această chilie mucegăită când eu pot face fapte măreţe cu o femeie sau cu mai multe. Sandu se ducea urgent la baie şi îşi înjura în tăcere ciucurelul ca sa nu fie auzit de ceilalţi colegi cum înjura el printre dinţi o bucată de carne care acum îi devenise nefolositoare. Programul lui era în fiecare zi acelaşi. Dimineaţa rugăciuni, la prânz şi seara. Învăţase toate cântecele religioase şi le cânta de mama focului , devenise şi un cugetător de soi, un mare adept al iubirii pentru credinţă şi Dumnezeu.
Tinca şi Marin care au văzut că fiul lor vrea să ia această cale a duhovniciei s-au sfătuit mai mult şi dacă nu au reuşit să îl convingă pe Sandu că nu este bine pe ce drum vrea să o apuce, s-au lăsat păgubaşi. Să facă ce vrea că ei nu au de gând să îl viziteze la mănăstire. Pentru ei credinţa era în suflet şi nu le ardea lor să bată drumul până la Moldova ca să îşi vadă copilul îmbrăcat în negru şi mirosind a sudoare. Aurelia şi Nelu care au aflat de călugărul Sofronie, alias Sandu al lor în vara acelui an când erau în vacanţa i-au făcut o vizită la mănăstire.
L-au găsit pe Sandu cu o barbă cât o coadă de mătură şi cu codiţă de păr prinsă la ceafă. Era un călugăr cu părul roşu,cu mustaţă la fel şi co o faţă pământie. . Nelu nu îi venea să creadă cum de este Sandu în această postură , el care înjura şi făcea chestii ieşite din toate tiparele să apară ca un actor de 50 de ani. Să spună mereu prezent la un program de masă şi rugăciuni. Sandu la spus că poate asta este blestemul Anei- Maria să facă rugăciuni şi să nu mai aibă parte de nici o femeie.
Nelu şi Aurelia s-au dus după o chilie să fumeze câte o ţigară când apăru ca o fantomă neagră cu barbă cu tot şi le spuse
- Plecaţi urgent de la geamul acestei chilii cu nenorocitul vostru de tutun, că aici îşi dă sufletul părintele Veniamin.
Speriaţi peste măsură cei doi nu s-au mai cazat la mănăstire, ci l-au sărutat pe Sandu şi au plecat la Piatra Neamţ, unde Nelu avea pe vara mamei pe tanti Marica.
Peste o săptămână au ajuns la Constanţa şi i-au povestit toate cele întâmplate vecinei Tinca. Aceasta l-a bocit ca pe mort pe fiul ei şi s-a trezit înjurându-l pe Marin că nu a fost în stare să îl lămurească pe fiul lor că acolo nu este locul lui.
Marin doi bani nu a dat pe ce spunea soţia lui că el îşi avea viaţa lui paralelă, cu escapade amoroase cu beţivana de toate vârstele. El îi răspundea total absent soţiei sale care se agita în zadar:
- Auzi, fă proasto, ăla seamănă cu tine, nu este bărbat este un fătălău care în loc să alerge după fruste aleargă după bărboşi, cred că este homosexual, de şi-a ales el calea celor fără adăpost şi fără familie.
Tinca ofta din toate mădularele şi nu mai vorbea deloc cu soţul ei că şi aşa îşi bătea gura de pomană cu beţivanul de Marin Viaţa la mănăstire era destul de aspră. Trebuiau să se ocupe de toate cele din chiliile lor dar şi din jurul mănăstirii. Aveau câteva oi şi vaci pe care le mulgeau şi aveau cele necesare pentru hrană. Ţineau posturi prelungite când erau scrise în calendar şi se rugau ore în şir la Dumnezeu să le ierte păcatele lor şi la toţi păcătoşii de pe lume. Sandu s-a obişnuit cam greu cu acest program însă dacă o pornise pe acest drum nu mai avea cale de întoarcere.
La Constanţa Aurelia a dat la Institutul Pedagogic, la facultatea de litere şi a intrat printre primii. Era mândră tare că era studentă şi aştepta să vadă cum este viaţa de boboc în primul an de facultate. Îşi făcea planuri că după ce va termina primul an de facultate să se mărite cu Nelu că deja aveau ceva vechime în această prietenie. Nelu a trecut în anul al treilea de facultate la fel ca şi Emil la Bucureşti.
Emil care era prizonierul prostiei lui îşi număra anii până la terminarea facultăţii când promisese că o va lua de soţie pe Laura. El făcea 5 ani pentru că era la secţia aero-spaţiale, o secţie mult râvnită de studenţi. Laura juca teatrul cu el că îl iubeşte iar el începuse să se obişnuiască cu această stare că avea destule avantaje la această familie Popescu. Abia în anul trei de facultate i-a scris mamei lui despre această familie unde el se mutase şi care tot mai credeau că Emil este orfan. Tatiana l-a rugat să nu vină cu fata aia nemernică, cum o numea ea la Constanţa că va fi vai şi amar de capul ei. Avea pregătit undeva în casă vitriol ca să îi dea în ochi acelei paraşute ordinare care pusese mâna pe băiatul ei. Acest lucrul l-a speriat pe Emil care nu i-a mai scris mamei lui şi a aşteptat ca timpul să pună la punct evenimentele acestea tare încurcate din viaţa lui.
Aurelia, care începuse studenţia şi avea de multe ori cursuri şi la ore târzii, se chinuia să facă faţă situaţiei, uneori învăţa, alteori chiulea, alteori se ducea pe la Bibliotecă ca să conspecteze ce li se cerea la cursuri. Într-una din seri când venea de la cursuri, ea fusese urmărită de un coleg pe nume Tiberiu care avea de gând să o acosteze şi să o invite la un film. Ea nu observă că în spatele ei este umbra lui Tiberiu şi se grăbea să ajungă mai repede acasă. Atunci din faţă îi apăru şi Nelu care dacă văzu că un mascul intră în vorbă cu prietena lui îl apucă pe loc gelozia. Îl luă pe Tiberiu şi îi dădu un pumn în faţă şi la fel procedă şi cu Aurelia care nici nu apucă să spună nimic. O încasă şi ea, îi săriră cerceii de la ureche, iar sângele începuse să îi curgă din nas. Tiberiu o luă la goană, iar Nelu îi spuse nervos:
- Uite! Eu te credeam fată cinstită şi tu umbli cu ciocârlanii după tine. Cine este individul care se ţinea după tine, văd că a luat-o la goană?
Aurelia care nu îl cunoscuse în astfel de ipostaze pe Nelu, se apucă şi îşi scoase o batistă din geantă ca să îşi şteargă sângele de la nas şi spuse plângând
- Eşti un bou şi jumătate, era în spatele meu şi l-am întrebat ce doreşte de mă urmăreşte de la facultate ca un cretin ce este şi porcul acela!
Nelu dacă văzu că a dat-o în bară cu presupunerile lui absurde se pregăti să îşi ceară scuze însă Aurelia îl avertiză:
- Nu vreau să te mai văd de acum încolo că eşti un bădăran care mi-ai spart nasul şi pe deasupra nici nu ai avut răbdare să asculţi ce s-a întâmplat de fapt!
A fost o despărţire temporară, de 5 luni când Nelu nu s-a mai întâlnit cu Aurelia şi revelionul l-a făcut singur cu Maria şi cu fratele Andrei care era însoţit în permanenţă de prietena lui din Bucureşti. Ce noapte de noroi! Fără Aurelia i se părea că nu are nici un sens viaţa iar orele erau mai negre decât smoala. Aurelia şi ea o căpoasă de zile mari care nu accepta să fie bruscată că aşa se obişnuia Nelu dacă îl ierta nu i-a dat nici un telefon de revelion. Nelu şi-a călcat peste trufia lui de mascul şi a dat un telefon Aureliei.
Aceasta însă nu era acasă, plecase cu alte colege de facultate la Sinaia şi nu se mai gândea să se împace cu bădăranul de Nelu. Acesta nu ştia cam pe unde este că imediat s-ar fi urcat la tren şi ar fi ajuns la ea să vadă ce face şi cu cine este ea. Îl apucase din nou furia dar se abţinu ca să nu fie observat de Maria care de multe ori ţinea cu Aurelia şi nu cu el care era băiatul ei
La mănăstirea Sihăstria Sandu făcea şi el revelionul cu fraţii lui călugări. Au servit numai bunătăţi după ce ţinuseră un post prelungit fără hrană formată din carne şi lapte. Sandu era prieten bun cu un călugăr pe nume Eustaţiu, un bărbat venit din Ardeal dintr-o familie nevoiaşă formată din 8 suflete. A ales această cale pentru că aici avea linişte, mâncare şi un acoperiş deasupra capului. Părintele Sofronie îă spusese lui Eustaţiu toate gândurile şi amintirile lui legate de prieteni, de Constanţa şi de armată. La cumpăna dintre ani Sofronie după ce luă obişnuita anafură şi câteva pahare de vin se apucă să se sărute cu Eustaţiu mai mult ca de obicei. Eustaţiu care era un călugăr brunet şi cu ochii albaştri ăl pipăi pe mâini şi îi spuse la ureche ca să nu fie auzit de ceilalţi colegi de la mănăstire care stăteau cu urechile făcute pâlnie:
- În noaptea asta îmi este cam frig nu vrei să vii să îmi faci un masaj la tălpi şi pe spinare. Sofronie care era milos de felul lui, se încrezu în vorbele părintelui şi după ce bătu ora 12 se duse la acesta. Eustaţiu care era mai solid şi mai bine legat decât Sofronie se apucă să îi pună mâna pe instrumentul acela al bărbaţilor pe care Sandu nu îl mai folosise de când era la mănăstire. Surprins de această manifestare diavolească a lui Eustaţius, Sofronie îi spuse nervos:
- Părinte, să nu faci glume proaste. Acum într-un an o dată că eu te pălesc de îţi merg fulgii nu alta. Eu aici nu vreau să păcătuiesc. La Constanţa şi Caracal cel puţin nu aveam în faţă atâtea icoane de sfinţi şi nu mă rugam atât de mult de iertarea păcatelor cum fac aici. Eu vreau să devin alt om şi tu mă faci să îmi reiau vechile mele obiceiuri, cu înjurături şi şmecherii cum făceam înainte de venirea mea aici. Eustaţiu dacă a văzut că nu ţine figura cu acel călugăr, şi-a cerut scuze şi l-a rugat să plece imediat de la el că vrea să se culce.
Sandu şi-a dat seamă că acel an cum demarase va fii un an cu ghinioane şi chiar îşi pusese în minte o întrebare care îl măcina:
- Locul meu este oare la mănăstire?Nu era mai bine să lupte cu greutăţile vieţii şi să nu plece aşa ca un laş ?..
Emil care deja era obişnuit cu acel decor de revelion de câţiva ani, nici nu reacţionă la vederea unor fetişcane care veniră să facă revelionul cu vara lor din Bucureşti. Erau două gemene de la Giurgiu rude de ale lui Petre Popescu.. Erau fetele sorei lui din Giurgiu, o doctoriţă stomatolog renumită. Pe fete le chema Maia şi Afrodita. Erau clasa a X1-a şi doreau să se facă actriţe. Maia era o fată timidă însă Afrodita era o tupeistă şi o răsfăţată de zile mari . La graniţa dintre ani, ea s-a dus lângă Emil, l-a ciupit de fund şi i-a spus când nimeni nu era prin preajmă:
- Dă-mi, gagiule, şi mie o ţigară că sunt nervoasă . Scorpia asta de Laura nu m-a primit şi cu Laurenţiu, prietenul meu să vin la revelion. Am venit cu escorta după mine cu toanta asta de Maia care i s-a făcut rău de la câte prăjituri a crăpat în ea
Emil care îi ştia de frică Laurei nu îi dădu nici o ţigară. Ştia că dacă vine cobra regală şi vede că Afrodita fumează îşi va închipui că el i-a dat ţigara şi va începe scandalul ca de obicei. Laura dacă văzu că aceştia discutau în şoaptă, se duse lângă Afrodita şi îi trase o palmă peste ureche spunându-i:
-Maică-ta ştie că tu eşti o destrăbălată, că umbli cu băieţi, fumezi, înjuri şi ai un tupeu ca cele de la bordel?
Afrodita se pregătea să o ia şi pe Maia să plece la Giurgiu că nu era dispusă să îi facă morală vara ei mai mare că doar nu era mama ei. Ioana Popescu le potoli pe fete şi le chemă să vadă ce minunat este tortul cumpărat de ea de la cofetăria Casata. Emil s-a retras în camera lui imediat după ora 12 şi i-a lăsat pe cei din familia Popescu să îşi spargă capul cu ideile lor nobiliare şi învechite. A sunat fără să fie văzut la Constanţa şi i-a spus la mulţi ani şi mamei lui de care îi era un dor nebun .
Au trecut anii copilăriei şi tinereţii, zilele pline de frumuseţe când revelionul însemna bucurie la superlativ absolut. Cei trei prieteni fiecare cu drumul ales de ei nu au mai făcut un timp revelionul aşa cum făceau ei în Constanţa lor natală. Nelu fără Aurelia, Sandu la mănăstire, iar Emil cu ceata lui de doctori gomoşi şi refractari până la Dumnezeu. Era prizonierul captivat şi lacom de economii, îşi făcuse planul că aşa era cel mai bine pentru un student din provincie. Începuse să aibă cam multe restanţe că aşa deodată îşi adusese aminte de Afrodita cât era de frumoasă şi ce femeie care avea un şarm aparte era ea. Acest gând nebunesc nu îl spusese la nimeni că era dat pe tobogan afară din casa respectabililor doctori Popescu.. Sandu la mănăstire începuse să se plictisească şi se tot foia la ideea că trebuie să o întindă de aici cât mai este vreme.
Mănăstirile din Moldova erau vizitate în fiecare vară de turiştii veniţi din toate colţurile lumii. În acel an 1973 printre un grup de turişti veniţi din Franţa s-a aflat şi Marlenne Button, o tânără din Lyon care venise cu un grup de turişti pe aceste meleaguri. Ea a fost plăcut impresionată de apariţia acestui călugăr roşcat, care avea o lumină aparte în ochii aceia verzi ai lui şi care avea o voce destul de plăcută când începea să cânte. I-a strecurat fără să vadă nimeni din jur un bileţel în care îi spunea adresa ei din Lyon. Pe Sandu acest eveniment neaşteptat l-a făcut să îşi iasă din minţile care abia se potoliseră după toate evenimentele neobişnuite din viaţa lui. Nu era încă timpul să plece de la mănăstire că nu era împăcat cu lumea din afara mănăstirii. El a mai îndurat această cale aleasă de el până în anul 1975 . După acel an a plecat de aici şi în suflet a purtat mereu liniştea şi imaginea colegilor de la mănăstire care prin rugăciuni evadaseră din grijile cotidiene care măcina pe românii acelor ani.
Nelu care abia aştepta să vină Aurelia de la munte să îi ceară socoteală de ce a plecat fără el să se distreze, spumega de nervi. Se interesă la părinţii Aureliei când vine aceasta de la munte şi o aşteptă nervos la gară. Acolo dacă văzu că sunt prea mulţi colegi de ai ei nu reuşi să o certe ci se duse repede şi îi dădu un buchet de trandafiri, spunându-i:
-Mi-a fost tare dor de tine, abia am aşteptat să te revăd!
Aurelia se emoţionă la auzul acestor vorbe şi şterse cu buretele din minte toate prostiile care le făcuse până atunci prietenul ei. Plecară fericiţi amândoi de la gară spre locuinţa lui Nelu . Aici o aştepta Maria care ţinea la această fată ca la băieţii ei, Ea nu avusese nici o fată aşa că pentru ea Aurelia reprezenta o fiică mai mică a ei. Aurelia ştia că Maria o simpatiza şi de aceea mai făcea uneori pe fiţoasa cu Nelu..
In vara acelui an Nelu şi Aurelia au fost la munte la Buşteni şi au stat la o vilă închiriată.. Erau ca în vremurile lor bune iar după această vacanţă Nelu trebuia să plece într-un voiaj ca să facă practică. Era în anul al treilea şi era musai să plece într-o călătorie pe mare. I-a promis Aureliei că dacă va termina Institutul de Marină şi îşi va da examenul de brevet de ofiţer trei o va lua de soţie. Spera să facă şi patru copii pe care să îi facă dacă sunt băieţi tot marinari ca şi el.
La Emil în relaţiile lui cu prietena cea năbădăioasă apărură nişte nori cenuşi care tindeau să devină negri. Emil nu mai studia deloc aşa cum făcea el în primii ani de studenţie şi se apucă şi de fumat ceea ce nu convenea deloc Laurei. Emil trebuia să îşi cumpere singur ţigări din bursa care o primea încă de la facultate. Ia venit atunci ideea salvatoare să o sune la Giurgiu pe verişoara Laurei şi să o roage să îl împrumute cu nişte bani. El promitea că îi va da acesteia banii la viitoarea bursă. Afrodita se întâlni cu el în parcul Cişmigiu şi îi dădu o sumă frumuşică fără să ştie nimeni din familia ei. A fost primul semnal de simpatie între cei doi care va continua încă 17 ani cu întreruperi mari, dar cu revederi zgomotoase. Laura care îl credea pe Emil că este un pămpălău şi nimic mai mult, nici în ruptul capului nu şi-ar fii închipuit că acesta o traduce pe ea cu vara ei. Cine a zis că mutul aranjează pământul a fost un om păţit. Era şi cazul lui Emil care acum se gândea să plece la Constanţa cu Afrodita pe care mama ei nu o ştia şi să o anunţe pe aceasta că individa este noua lui prietenă. Laura care nu mergea nicăieri cu Emil mai ales să plece şi din Bucureşti, nu ştia ce avea în plan acest logodnic al ei. S-a pregătit ca un adevărat bărbat să îi spună Laurei că de fapt el nu este orfan ci are acasă o mamă care ăi duce dorul. Acest lucrul a înfuriat-o peste măsură pe logodnica lui care l-a ameninţat:
- De ce până acum nu m-ai anunţat de situaţia ta reală şi m-ai lăsat să cred că eşti orfan?
- Nu vreau să merg la Constanţa că dacă nici femeia aceea care se numeşte mama ta nu a venit să mă vadă şi te-a lăsat pe capul părinţilor mei înseamnă că nu este decât o femeie fără caracter, un zero barat!
Pentru prima dată Emil nu acceptă să îi fie insultată mama care ia dat viaţă, se repezi la faţa Laurei gata să o strângă de gât.. Atunci apăru Petre Popescu şi dacă văzu că acest individ este roşu de mânie la faţă ţi era pregătit de bătaie, îl întrebă tare iritat
- De ce, băiete, eşti aşa nervos şi tremuri din toate încheieturile?
- Vrei să îmi baţi copila, că te arunc de aici ca pe o măsea cariată!
Laura îi spuse tatălui ei pe Emil că acesta are o mamă în Constanţa şi că lor le-a spus că este orfan. Petre Popescu nu mai interveni în cearta dintre cei doi că nu voia să şi-l facă duşman pe viitorul lui ginere. Emil îşi făcu bagajele şi plecă spre Constanţa. O anunţă şi pe Afrodita ca să îl însoţească la mare şi totul a fost conform planului. Afrodita a venit la Constanţa, nu înainte de a-i păcăli pe ai ei că se duce la un concurs de istorie la Iaşi. Nimeni nu i-a verificat pe cei doi aşa că aventura era înaintea lor.
Tatiana i-a primit pe cei doi, iar Emil i-a spus mamei sale că este o colegă de facultate. Au stat trei zile la mare, perioadă în care Emil s-a întâlnit cu Nelu şi Aurelia. El le-a spus acestora că este viitoarea lui soţie, şi este şi ea studentă. Afrodita care avea prostul obicei să flirteze cu orice băiat nu conta ce vârstă are, a fost timp de trei zile polul geloziei Aureliei. Afrodita se băga în sufletul lui Nelu că să îl întrebe ce ţari a văzut el cât a navigat în perioada de practică marinărească. Aurelia care era geloasă însă nu voia să arate şi camufla cât putea acest sentiment, o tot dădea la o parte din faţa prietenului ei dar aceasta venea mereu şi insista cu întrebările ei puerile.Atunci Aurelia, înfuriată, o apostrofa:
- Fată, nu vezi că eşti ridicolă cu întrebările astea, mai bine du-te să te plimbi la ţărmul mării cu Emil, care stă ca un bleg şi râde ca un papagal!
Tatiana era încântată de această fată şi le făcea tot ce îşi doreau ei. Sarmale cu mămăliguţă, prăjituri şi fripturi peste fripturi. Au fost cum se spune în luna de miere că Afrodita care nu mai era fată mare de când moşii roşii, avea experienţă în domeniul bărbaţilor şi îl făcuse pe Emil să fie numai lapte şi miere. Vedea acum toată lumea de culoare roz şi dictatura Laurei era ceva de domeniul trecutului.
După trei zile Emil şi Afrodita plecară înapoi la Bucureşti cu secretul lor de la mare şi fericiţi ca în sfere înalte. Laura care parcă mirosise ceva în legătură cu această aventură se hotărî ca pe viitor să meargă şi ea la Constanţa ca să îşi cunoască viitoarea soacră. Habar nu avea că Afrodita i-a luat-o înainte şi s-a culcat cu prietenul ei exact la acea soacră pe care ea nu o cunoştea. Emil cu laşitatea care îl caracteriza a mers pe burtă şi a reluat programul zilnic care îl avea la familia Popescu. Mai avea doi ani de facultate şi după aia vedea el unde se va orienta. În nici un caz nu mai avea de gând să se însoare cu Laura. Afrodita care era şi ea un soi de şarpe dar cu acei clopoţei avuţi la gât îi spuse de rea ce era că Laura nu este fata familiei Popescu, că de fapt au înfiat-o de la o ţigancă din Ferentari care mai avea încă 7 copii. Ca să îi strice sufletul Emil îi spusese acestei fete care era mereu nervoasă şi cicălitoare că a auzit de la vecini faptul că ea este înfiată de această familie. Acest zvon a demolat-o pur şi simplu pe micuţa şi fragila Laura. Abia a aşteptat să vină părinţii ei de la spital şi apoi le-a spus nervoasă mai ales mamei Ioana care nu ştia ce să mai creadă:
- Dragă, cine ţi-a băgat prostiile astea în cap?
- Nu te lua după lume că toţi sunt invidioşi pe noi că suntem bogaţi şi nu avemchiar nevoie de nimeni Tu eşti fetiţa noastră pe care noi te-am crescut şi educat cât am putut noi mai bine.
Laura ascultă tot discursul acesta pe undeva neclar al mamei sale şi în suflet se gândea că într-o zi să plece să îşi caute adevărata mamă căci aici nu prea avea ea nici în clin nici în mânecă , doar erau părinţii ei adoptivi nu semăna nici la figură nici la comportament cu niciunul dintre ei. Emil care îl caracteriza de ceva timp doar laşitatea pe toate planurile nu spusese nici în ruptul capului de unde ştia acest lucru că avea să fie descoperit că umblă şi cu verişoara Afrodita. Toate aceste evenimente palpitante îi făcu pe cei doi studenţi Emil şi Laura să se îndepărteze emoţional unul de celălalt. Laura care îşi spunea în sinea ei cî totuşi infidelitatea bărbaţilor este de două feluri, una psihică şi alta fizică, nu îi trecea deloc prin minte ca mutul de Emil să o înşele pe ea şi cu cine, mai ales cu verişoara Afrodita. Pe aceasta nu prea o iubea deloc pentru că avea un tupeu ieşit din comun. O iubea pe cealaltă verişoară, sora geamăna a Afroditei pe Maia care era cu bun simţ şi în banca ei. Când erau mai micuţe totdeauna intra în conflict cu Afrodita pentru jucării şi mereu cearta lor de copii se lăsă cu bătălii şi trageri violente de păr.
Viaţa Laurei începuse să devină tare încălcită şi fără sens. Până atunci Emil care pentru ea însemna corectitudinea în persoană începuse să îi creeze adevărate probleme.
I-a mărturisit că are o mamă la Constanţa de care îi este dor şi pe deasupra apleca urechea şi la vecinii răuvoitori care tot cleveteau pe seama ei. Nu ştia ce să mai creadă de Emil şi mai ales de evenimentele acestea care au luat o întorsură tare ciudată.
La mănăstire, Sandu îşi continua viaţa lui liniştită departe de lumea agitată din afara ei. Se tot gândea la acea turistă care îi dăduse adresa ei de la Lyon şi aştepta un moment prielnic să plece de aici din Moldova. Avea ideea să vină să muncească în port ca după aceea să plece la acea adresă din Franţa.. Mai a stat încă doi ani la mănăstire, timp în care viaţa de sihastrie i s-a înfipt bine în creier. Era prieten cu toti călugării şi avea un program bine trasat. Vindea iconiţe şi diferite suveniruri de la Sihăstria şi lumânări. Era apreciat de stareţul mănăstirii şi era prieten bun cu un călugăr pe nume Ilie Cleopa.
La Constanţa, Nelu care era prieten de ceva timp cu Aurelia o ceru pe aceasta de soţie. Motivul principal îl constituia faptul că Aurelia rămăsese însărcinată. I-a spus acest lucrul lui Nelu şi el cum era nebun după copii s-a hotărât să se însoare... Au făcut nuntă mare la restaurantul Modern din Constanţa. Au venit şi prietenii lui din copilărie, Sandu şi Emil. Fiecare a venit neînsoţit, că Laura mai era încă bosumflată pe Emil, iar Afrodita îşi găsise un prieten din Giurgiu şi renunţase deocamdată la Emil…
Sandu cu barba lui renumită a fost în centrul atenţiei. Era cunoscut ca mare fustangiu şi aşa deodată să vezi un om tare pios cam bătea puternic la ochi. Nu a dansat cu nici o fată, a stat tare cuminte şi spunea numai rugăciuni în gând. Emil care pe vremuri era mai timid s-a dezlănţuit cât a putut mai bine. A luat toate fetele la dans şi a chiuit ca o muiere. La această nuntă vroia să se distreze că uitase gustul bucuriilor de când era cu Laura care făcea numai nazuri şi fiţe.
Tinerii stăteau cu mama lui Nelu cu Maria până terminau facultatea şi le dădea locuinţă de la Navrom, unde erau încadraţi marinari la acea vreme.. Andrei fratele lui Nelu se stabilise în Bucureşti aşa că Maria deocamdată nu îi avea decât pe ei. Ea era de ceva timp singură cu tot greul casei La nunta fiului ei cel mic îl cunoscu pe Ştefan Melinte din Topraisar. Era rudă cu familia Aureliei, fiind vărul lui Pandele, tatăl Aureliei. Avea 56 de ani şi nu fusese însurat până la vârsta aceea.. Îi picase cu tronc încă de la prima apariţie a femeii şi pe loc i se aprinsese felinarele. Era un tip cu părul sur ochii albaştri, înalt şi timid. A dansat câteva tangouri cu Maria şi deja era topit după ea. Era o viitoare partidă pentru Ştefan, doctor veterinar la Topraisar. S-a terminat cu bine şi nunta şi totulo a intrat în normal. Prietenii au plecat unul la Sihăstria, la mănăstire, altul la Bucureşti.
La cumpăna dintre ani Maria a făcut revelionul cu Ştefan la el acasă la Topraisar. Pe tineri i-a lăsat să îşi vadă de treburile şi prietenii lor care aveau aceleaşi idei şi opinii vizavi de distracţii Ştefan avea o casă enormă cu o grădină mare şi cu tot felul de orătănii prin preajmă. Era mândrul de casa lui şi se lăuda întruna că nu există un gospodar mai bun pe aceste meleaguri.
La cumpăna dintre ani Ştefan îi propuse Mariei să încerce să facă sex amândoi. Maria, care pierduse deja antrenamentul în această direcţie de când îl cunoscuse pe neseriosul de Vlad Ionescu, a cam ezitat când a venit vorba de această treabă. Ştefan, care în tinereţile lui avusese o logodnică şi îl părăsise fără nici o explicaţie avea o idee tare deformată vizavi de toate femeile Erau cotate drept trădătoare, nemiloase şi fără pic de suflet.. De 30 de ani nu mai avusese nici o relaţie cu o femeie deoarece spunea la toţi cunoscuţii că Tereza cum o chema pe logodnica lui îi făcuse vraji să nu mai aibe nici o relaţie sexuală niciodată. Deci Ştefan avea ăn faţa lui o femeie frumoasă iar instrumentul lui de bărbat pe care nu îl mai folosise de atâta amr de vreme putea să îi facă iar ghinioane.
Se aşeză timid ăn faţa Mariei şi începu tacticos să se dezbrace. Maria când îl văzu că se mocăie atât până se dezbracă o apucă nebuneala şi ţipă la el :
- Vine anul nou şi tot îmbrăcat te găseşte că dormi în papucii statului , m-a trecut cheful de culcat acum cu tine !
Luat la zor Ştefan rămase gol puşcă şi se ţinea de hârtia igenică pe care o poseda între picioare. Se aşeză în patul lui enorm şi începu şi el să ţipe că doar de aia era bărbat :
- Dar vino dragă, eu sunt fierbinte, nu mă mai tensiona atât !
Maria se aşeză cuminte lângă el şi dacă văzu că nu este chip de făcut dragoste cu acest individ, întoarse fundul spre el şi se chinui să adoarmă. Era deja anul 1974 şi Ştefan care îşi freca picioarele de la est la vest îi spuse deodată o chestie oribilă Mariei :
- Maria dragă, dacă tu vezi că nu ai şanse de iubit cu mine, de ce nu încerci să faci dragoste cum fac suedezele şi nemţoaicele?
A trăit să audă şi spurcăciunile astea, ea o femeie totuşi respectabilă, iar medicul acesta care are tot ce îşi doreşte muşchiul lui nu mai are un instrument normal de iubit Nu avea cum să plece la Constanţa că maşina era pe mâinile lui Nelu. Acesta luase carnet şi nu i-o mai dădea deloc Mariei.. A plecat cu rata peste 7 ore spre Constanţa . Nu voia să se mai gândească la Ştefan şi la problemele lui sentimentale că deja iubirea cu el a însemnat un eşec total.. La copii le-a spus că a fost totul grozav, că acest om este un individ de soi că a petrecut de minune tot revelionul.
Tinerii au făcut şi ei revelionul cu nişte prieteni de la Institutul de Marină, colegi cu Nelu. S-au distrat , au făcut glume şi bancuri toată noaptea Au dansat de şi-au rupt pingelele şi s-au uitat la televizor.
In primăvara lui 1974 Aurelia a născut o fetiţă pe care au botezat-o Bianca. Era brunetă precum Nelu, dolofană şi cu părul mărişor. Avea năsucul cârn şi o gropiţă în bărbiţă. Era o frumuseţe de fată. Frusina şi Pandele părinţii Aureliei erau topiţi după ea. La fel şi Maria care dacă nu avusese fată acum era în culmea fericirii.
De la începutul naşterii acestui copil au început discuţii între cuscrii. Mama Frusina s-a tot băgat în viaţa tânărului cuplul venind cu ideea că acum fata ei trebuie să stea cu ea. Avea argumente solide că ea era încă studentă şi nu ştia să crească un prunc abia născut. Maria care o iubea şi ea pe nepoţica ei nu era de aceiaşi părere cu această cuscră. Aurelia avusese deja furia laptelui şi era extrem de nervoasă, îşi spusese în cap ideea că tot mai bine este la mama acasă. Soacră sa poate are şi ea chef să aducă un bărbat în casă că doar era încă tânăra. Ea cu acel copil mic al ei poate că o deranjează şi mai bine pleacă la Frusina.
Nelu acum era între ciocan şi nicovală. Trebuia să înveţe ca să nu aibe restanţe iar Aurelia cu fiica lor când la soacră când la mamă deja îl scotea din sărite. Îi venea să ia copilul de scutece şi să il dea în cap Aureliei şi apoi după aceea Frusinei. Ea era aceea care băga mereu fitile în viaţa lor şi le sărea mereu nervii când la unul c¬ând la celălalt Abia aştepta să plece în voiaj şi să nu mai vadă pe nimeni la mutră.
Emil care deja era plictisit de atmosfera jalnică din familia Popescu, se întâlnea pe ascuns şi cu Afrodita care mai avea încă 2 iubiţi. Nu îl mai interesa nici de Laura nici de rezultatele la facultate, era deja cu mintea în nori şi nu avea de gând să coboare de acolo.. Zilele trec cu viteza selenară iar cei tineri ai noştrii aflaţi în diferite iposteze şi fiecare cu evenimentele lui.. Cea mai plăcută viaţă o avea Sandu care nu se agita decât cu hrănirea celor câteva găini care le avea la mănăstire şi cele două capre. Mai vindea uneori lumânări la turişti veniţi în pelerinare pe acolo, dar viaţa lui era totuşi dulce..De multe ori se gândea la grasa de Antonia şi îşi făcea reproşuri că nu a ales-o pe Ana-Maria şi a fost chiar orb în această privinţă. Poate statul la Sihăstria să îi mai cureţe ceva din păcatele numeroase care le avea pe conştiinţă. Aurelia stătea cu fetiţa ei la mama Frusina. Era liniştită că era bine îngrijită şi ea putea să înveţe pentru a nu avea restanţe. Maria i se pusese pe suflet mutarea aceasta a Aureliei şi tot îi spunea nervoasă fiului ei
- Auzi, băiete, nu eşti decât o glugă de coceni în faţa mea. Te comandă proastele alea amândouă şi fac numai ce vor ele. Mi-ai luat nepoţica şi ai plecat la soacra-ta şi mi-ai lăsat sufletul fript. Acolo nu am de gând să vin să o văd că nu îi supot faţa lui Pandele şi a Frusinei.
Nelu nu prea o lua în seamă pe mama lui că nu avea de gând să îşi strice casa şi ţinea foarte mult la fetiţa lui pe care o alinta-comoara lui tati. Când apărea de la maică sa Aurelia îl vedea că vine abătut şi atunci îl mai cicălea şi ea :
- Iar ai fost la maică-ta să îţi bage numai prostii în cap ! Ai văzut cât am stat la ea nu se sinchisea să se scoale noaptea să îi facă lapte fetei noastre şi dormea ca o nesimţită cu băsini la cur.
Nelu nu vroia să intre în ceartă cu soţia lui că ştia că la uşa asculta pe blat Frusina ca să îl certe şi ea că toată viaţa a depins doar de mamiţica.
In vara acelui an Nelu a plecat în voiaj şi a cerut să i se dea un voiaj lung. Aceasta hotărâre era luată din cauza disperări în care se afla, Cele două coţofane, soacra şi mama nu se înţelegeau şi soţia începuse cu discuţii în permanenţă. Nu mai era de trait la ţărm. Trebuia să plece şi să îşi mai clătească creierul acela îmbâcsit de certuri şi nervi în permanenţă.Şi răbdarea avea o limită supusă voinţei omului.
Sandu era deja plictisit de viaţa în mănăstire, identic avea viaţa şi Emil care mai bine prefera să fie la mănăstire decât să îi mai vadă pe familia Popescu. Aceştia mirosiseră ceva în legătură cu fata şi acest logodnic al ei şi erau tare cătrăniţi. Laura se scula bosumflată, venea de la facultate tot la fel. Emil avea trei luni de când se culca pe duşumea şi nu mai avea chef să se atingă de ea. Nu putea să îl reclame părinţilor că doar ea venise cu această idee tâmpită să îl ţină la ei ăn casă. Incepuse să nu mai aibe chef de învăţat şi să se agite de pomană la fiecare vorbă de a lui Emil sau la orice telefon care suna. Era dărâmată rău cu nervii şi nu se mai putea controla. Lui Emil nici că îi păsa de ce se întâmplă cu Laura. El nu mai ţinea la ea şi gândul era mereu la Afrodita care îi sucise minţile. Mai avea un an de facultate şi vedea el unde va pleca. Dacă avea rezultate bune prindea o repartiţie în Bucureşti şi i se dădea şi un apartament. Atunci putea să spună goodbye my love, goodbye. Tot mai mult îl apuca dorul de Constanţa şi îşi făcea în minte diferite calcule cum să plece mai repede din Bucureşti la sfârşitul săptămâmii să o vadă pe mama lui. Avea în minte să o invite şi pe Afrodita că aceasta intrase în pielea Tatianei care o simpatiza.. Nu putea să plece aşa cum vroia el că Laura îl păzea precum o comoară şi îl urmărea pas cu pas cu taxiul. Nu putea să facă nici o greşeală că era monitorizat în permanenţă. Ioana Popescu, mama Laurei, o femeie tare ciudată şi nervoasă începuse să nu îi mai convină relaţia fetei ei cu acest student şi îi spunea mereu Laurei când era singură:
- Dragă, din câţi băieţi ai cunoscut numai pe sărăntocul ăsta l-ai ales să îţi mănânce ficaţii cu talentele lui. Îmi era milă de el că aveam impresia că este orfan, dar nu este decât un excroc sentimental şi un mincinos. Tu crezi că ăsta te va lua de soţie când va termina facultatea ?
Laura, care ştia că asta a fost opţiunea ei şi nu mai avea ce să facă, se încăpăţâna cum făcea de obicei şi îi spunea nervoasă mamei sale :
- Lasă, dragă, nu este un băiat rău, nu vorbeşte urât, se poartă elegant, nu umblă după alte fete, nu se duce la băutură cu acei colegi ai lui, este un băiat bun
Ioana, scoasă din minţi, îi puse atunci o întrebare directă ficei sale:
- Ia să îmi spui tu mie fată de când nu te-ai mai culcat cu individul ăsta că toată ziua eşti bosumflată şi doar bufneşti şi trăzneşti. Tu crezi că eu sunt chioară, nu văd ce se petrece aici sub ochii mei şi ai lui taică-tău. Îi tot iei apărarea că este un băiat bun dar eu cred că este un derbedeu acest constănţean care s-a pripăşit pe aici ca o căpuşă.
Dacă eşti student şi eşti preocupat cu studiul nu prea ai timp să intre în esenţa lucrurilor şi să le diseci. Era cazul Laurei care aştepta ca timpul să decidă în ce sens o va lua relaţia ei cu Emil..Vorbele mamei le punea exact la spate şi era preocupată mai mult de viaţa ei care era debusolată complet din cauza lui Emil.
La Constanţa, părinţii lui Sandu erau în certuri mari. Marin avea de gând să o părăsească pe Tinca şi să se mute la beţiva de Coca Drugan pentru care el făcuse o pasiune subterană. Era capătul răbdării pentru Tinca.. Îl urmări pe Marin şi dacă îl văzu de unde ieşise îşi făcuse un plan de bătaie pentru femeia care vroia să îi strice casa. Aşteptă ca Marin să plece spre casă şi imediat se duse în mână cu un făcăleţ şi îi aplică o mică corecţie rivalei ei madam Drugan. Cu această bătaie grozavă pe care i-a dat-o paraşutei aceleia care mai era şi artistă pe deasupra, îl potoli de ceva vreme pe soţul ei năbădăios.
Acum nu mai pleca la Sandu ca să îl deranjeze să pună piciorul în prag lui Marin care o luase pe arătură zdravăn.Sandu avea tot timpul din lume să aprofundeze lecturile şi să fie un călugăr citit, pus la punct cu toată literatura religioasă din ţara noastră şi de peste hotare. Îl pasiona scrierile despre călugărul rus Rasputin şi era tare vesel când lectura aceste cărţi despre acel călugăr vrăjitor din Rusia. Primea scrisori de la Tinca şi era bucuros că mai există cineva pe lume care să îl iubească adevărat, fără nici un interes. În vara anului 1974 Sandu a venit la Constanţa ca să îşi vadă părinţii şi pe unii din prietenii lui. S-a întâlnit cu Aurelia care avea o fetiţă tare frumoasă. Nelu era plecat în voiaj şi venea abia la sfârşitul anului. S-a gândit că poate dacă îi dă telefon la Bucureşti lui Emil poate acesta va veni ca să îl vadă. Emil a venit şi cu Laura care a ţinut morţiş să o vadă pe Tatiana, viitoarea ei soacră şi pe unul din prietenii din copilărie. Tinca le-a făcut plăcinte, prăjituri şi s-a bucurat nespus de mult că îi vede împreună după atâţia ani.
Aurelia care nu ştia că Emil are o logodnică fără să vrea îl băgă în rahat pe Emil. Ea întrebă aşa într-o doară :
- Dragă, dar unde este fata aia drăguţă care îl tot şicana pe Nelu cu ideile ei trăznite ?
Făcut la faţă toate culorile curcubeului, Emil, ca să nu dea de bănuit Laurei, îi spuse Aureliei :
- Dragă, era verişoara mea de la Mizil care o cunoaşte şi tanti Tinca, doar am trecut şi pe la ea cu această verişoară.
El făcu discret cu ochiul gazdei care aprobă şi ea, scoţându-l din rahatul care îl băgase Laura. Laura nu s-a prins de minciuna lui Emil şi a lăsat lucrurile aşa nedesluşite, asta ca să nu se mai certe cu Emil. Seara Tatiana care nu prea o suferea pe această Laura, jucă un teatrul de zile mari ca să nu îşi supere feciorul. Era singura ei bucurie pe lumea asta şi acum când apele s-au limpezit nu mai încerca să le tulbure.
Emil şi Sandu au depănat amintiri legate de fete, de prietenii lor din liceu, de anii care au trecut pe aripile unui vânt turbat. Sfârşit de săptămână la ţărmul mării, cu vise destrîmate, vise împlinite şi vise pentru viitor. Emil nu îşi putea închipui cum de Sandu care era spaima cartierului în materie de fete să renunţe aşa deoadată la ele. Nu îi venea să creadă cum este el la mănăstire şi este un bărbat în banca lui, fără plăcerile lumeşti. Atât Tatiana cât şi Tinca erau acum prietene la cataramă şi în fiecare zi îş luau cafeaua împreună. Îşi spuneau ofurile una celeilalte şi îţi dădeau reţete de mâncare şi prăjituri. Marin nu prea o agreea pe această vecină că avea impresia că îi bagă în cap numai prostii soţiei sale când discutau la câte o cafea dimineaţa Luni dimineaţa atât Emil cât şi Sandu au plecat de unde au venit. Tinca şi Marin l-au dus la gară pe Sandu şi l-au sfătuit dacă nu îi mai place la mănăstire este bine venit acasă oricând. Tatiana şi-a condus fiul şi viitoarea noră la gară şi a afişat pe chipul ei răvăşit de durere numai lapte şi miere. Şi-a sărutat mult prea fals pe Laura, iar la ureche i-a spus fiului ei :
- Dragă, dacă nu îţi convine acolo unde te-ai mutat ca un fraier poţi veni oricând acasă însă nu cu vipera asta regală. Emil s-a făcut discret că nu aude şi a început să tuşească, semn că Tatiana trebuia să înceteze cu bârfa de doi bani. Au ajuns cu bine în localităţile de unde plecaseră şi au ănceput acelaşi program monoton care îl aveau în fiecare zi.
Nelu plecat în voiaj lung de 6 luni,se bucurase prima dată că scapă de acasă, dar viaţa pe mare era tare dură. În prima lună avea rău de mare şi voma întruna. Nu îi plăcea nici mâncarea de la vapor că era prea condimentată şi puţină. Era în practică şi trebuia să ştie mersul acelui vapor, să ia coordonatele şi să ţină timona când venea căpitanul şi îi dădea unele comenzi.. Nu prea îşi făcuse prieteni că nu ştia dacă se merită să spună gândul unui matelot sau nu. Se măcina în idei şi număra zilele până la întoarcerea acasă.
La Singapore au făcut escală şi au stat cam trei zile. Să vezi nebunia marinarilor când au acostat la ţărm. La primul bar s-au îmbătat majoritatea marinarilor şi după aceea s-au dus la bordel. Erau nişte asiatice sfrijite şi jegoase pe care ei le vedeau drept prinţesele viselor lor. Mulţi au vorbit cu acel comandant şi le-au adus şi la vapor. După câteva zile au ajuns în China. Aici majoritatea marinarilor au trebuit să fie trataţi la infirmerie de boli selecte luate de la prinţesele lor. Doar trei bărbaţi care erau mai în vârstă şi erau şi scârboşi la alegerea unei femei, numai aceia erau veseli şi se amuzau copios de ceilalţi care nu fuseseră cuminţi şi le plăcuse dezmăţul.. În Japonia era aparatură ieftină aşa că tot echipajul a cumpărat electrice . Mul:ţi descoperiseră cimitire de televizoare şi aparate de radio şi le-au luat de acolo, bucuroşi nevoie mare. În România le vineau ca pe pâinea caldă.. Un voiaj cu bune şi rele dar cu bani la buzunar din belşug.
La sfârşitul anului Nelu a venit din voiaj, slab mort şi cu o bărbă neagră şi neîngrijiţă. Aurelia s-a speriat când la văzut în halul ăsta iar Bianca a început să plângă dacă a luat-o în braţe. Frusina în loc să îşi sărute ginerele l-a întrebat curioasă :
- Ai avut un voiaj bun, ai adus de vânzare ceva pentru consignaţie?
El s-a uitat cam chiorâş la soacră-sa şi ia retezat pe scurt vorba :
- În loc să mă întrebe soţia ce am adus din voiaj, mă întrebaţi dumneavoastră?
Trei zile totul a fost minunat până când Nelu îl apucase deodată gelozia pe Aurelia. Îşi închipuia că nu a stat ea fără nici un bărbat cât a navigat el. Hoţului de hoţ îi este frică. Îi reproşa de ce copila nu l-a cunoscut de prima dată şi a plâns când a luat-o în braţe. Nu o lăsa să răspundă la telefon în ideea că o caută vreun coleg şi era mereu pus pe harţă. Făcuse tratament de sifilis în voiaj însă acum aşa cum se purta se pare că boala i se urcase la cap. Frusina care de fapt era o femeie curioasă din cale afară, acum dacă vedea că ginerele ei tot tună şi fulgeră îi lăsă în plata domnului pe amândoi. Îi dădu la o parte cu toate că o durea sufletul de fiica ei. Aurelia era obosită peste măsură Avea copil mic, era studentă şi pe deasupra soţul ei mereu o înjura şi certa.. A venit anul 1975 cum era şi de aşteptat. Cu voioşie, artificii şi tot poporul ăsta român cu speranţe de mai bine după ce au stat la televizor şi a vorbit şeful statului, Tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Maria care nu îţi mai recunoştea băiatul care devenise agresiv după acest voiaj vedea toate nemulţumirile şi lipsa de respect între cei doi soţi. Nelu era obişnuit să comande că doar el aducea cei mai mulţi bani în casă .Aurelia fiind studentă nu producea nimic şi trebuia deocamdată să stea în spinarea soţului. De anul nou familia Bălăşescu primii mai multe telefoane de felicitare de la prieteni printre care Emil cu Laura dar şi Afrodita. Aceasta cum era o devoratoare de bărbaţi i se cam pusese pata pe Nelu, mai ales că ştia că navigă şi aduce multe cadouri acasă. De la acest telefon Aurelia făcu un tărăboi soţului ei care îi cam patinau ochii după această muieruşcă.. Frusina şi Pandele dacă văzură că aceştia începuseră într-un an o dată o certă aşa de aprinsă, se duseră în camera lor, şoşotind între ei :
- Parcă a intrat satana între cei doi se ceartă ca doi proşti, copila asta nici nu are ce să vadă la ei. Unul trage hăis şi altul cea.
Când era supărat pe toată lumea din casă Nelu se ducea la bar cu băieţii la Pelican. Acolo era şi program de noapte unde toate balerinele roiau în jurul marinarilor. Aşa a prins gustul aventurilor cu prieteni şi femei deocheate care îi cam păpaseră banii lui din voiajul acela lung. Maria în loc să îl certe cum era cazul în aceste împrejurări dădea toată vina pe Frusina . Spunea de această că îi caută până şi în chiloţi pe tineri şi se bagă mereu ăn viaţa lor. Aurelia a căutat să îi spună soacrei sale despre fiul ei care o luase pe căi lăturalnice însă nu avusese nici un succes. Maria de ciudă că Frusina stătea toată ziua cu micuţa Bianca şi ea o vedea tot mai rar se răzbuna în acest mod lipsit total de dreptate. Aurelia a renunţat să îşi mai critice soţul la soacra să că ştia care era rezultatul, nu făcea dreptate deloc În acea vară veni pe neaşteptate acasă Sandu. El îşi luă rămas bun de la călugării pe care îi cunoscuse acolo şi le spuse fără nici cel mai mic regret
- Am stat trei ani aici la mănăstire şi am crezut că mă vindec de păcatele mele cele lumeşti. Realitatea este că am înccercat din răsputeri să lupt cu slăbiciunile mele lumeşti şi rezultatul este acesta. Nu mai am puterea să stau la mănăstire prea mult timp că mă trage aţa spre Constanţa mea natală şi spre viaţa cea plină de păcate,. Să mă iertaţi dragi colegi, eu nu am vrut să supăr pe nimeni şi am vrut ca totul să meragă ca la carte.
Respect, credinţă, umilinţă, lipsă de păcate, toleranţă. Acestea au fost vorbele părintelui Serafim către colegii lui de mănăstire. Ilie Cleopa, care a citit din prima privire că acest om nu este făcut pentru lăcaşuri sfinte, i-a spus plin de duioşie :
- Du-te, dragă Serafime, dacă aşa crezi tu că viaţa te orientează şi să fii păzit de toate relele din afara mănăstirii..
Şi-a făcut bocceaua şi a plecat spre meleagurile lui dobrogene gată să ţină piept la o altă viaţă mai încâlcită decât aceea de la Sihăstria. Când l-a văzut în prag Tinca nu mai ştia ce să facă de bucurie. Să chiuie ca la nuntă sau să plânga ca după un mort. S-a dus să îl trezească şi pe Marin care sforăia de mama focului şi i-a ţipat acestuia în ureche :
- Scoală-te, măi beţivanule, că a venit acasă copilul nostru şi numai pleacă deloc la mănăstire că doar şi-a făcut damblaua cu Sihăstria aia, puiul mamei de fraier ce ai fost ţi-au mâncat găinile din pălme, mamă !
Sandu şi-a sărutat pe cei doi părinţi şi s-a dus să facă un duş aşa cum făcea el în vremurile lui bune. Acolo la Sihăstria făcea doar o dată pe săptămână şi uitase şi mirosul de parfum bărbătesc şi de şampon . Primele trei zile au fost ca în paradis, cei doi părinţi bucurându-se de venirea fiului rătăcitor. După aceste zile Sandu se plictisi şi începu să caute prin ziarul Dobrogea nouă, la anunţuri de servicii. Nu avea decât liceul şi putea să găsească un servici doar cu studii medii. S-a angajat ca primitor- distribuitor la Abatorul din Constanţa. In acel an a dat examen la şcoala de şoferi de pe strada Olteniei şi a luat şi carnetul de conducere la toate categoriile.
În luna august a trecut pe post de şofer la Abatorul din Constanţa. Avea bani destui care îi ajungeau şi lui şi mai dădea şi familiei la cheltuieli neprevăzute. Având atâta absenţă în privinţa femeilor devenise timid şi avea un fel de tremurat nervos când era în preajma lor.
Emil, care a terminat politehnică, secţia aero-spaţiale cu notă destul de bună a fost repartizat la Aeropartul Băneasa, Era pe un post de inginer reparaţii avioane şi era tare mândru că reuşise să capete acest post. După o lună i se repartizase şi un apartament cu două camere tot la Băneasa şi logic nu mai avea nevoie acum de famila Popescu. Îşi urcase sacii în căruţă şi după el potopul.
Laura i-a simţit manevra mişelească de abandon dar a aşteptat ca timpul să decidă dăcă acest om o va cere de soţie sau nu. Tatiana a venit la Bucureşti pentru ca să îi făcă ordine şi curăţenie fiului ei în apartament şi era mândră nevoie mare că Emil îşi făcuse o carieră pe picioarele lui. Nu se mai gândea la familia Popescu la care a stat 5 ani fiul ei şi toţi laurii victoriei îi atribuia feciorului său.. Nu avea nevoie nici de Laura nici de Ioana Popescu. Fata lor mai avea încă un an de facultate şi Tatiana în mintea ei de egoistă nu voia că feciorul ei să o mai ţină la facultate încă un an pe această sclifosită de fată. Era undeva ceva putred şi toate acestea din cauza lui Emil care nici nu ştia ce vrea. Uneori îi era milă de Laura că era plăpândă şi mai avea şi ochelari cu dioptrii mari, iar alteori cădea pe vise erotice din cauza Afroditei care se băgase ca o nesimţită pe aceasta relaţie. Aurelia în vara acelui an a terminat. Institutul Pedagogic din Constanţa şi a fost repartizată la Niculiţel.. Toamna s-a prezentat la post însă era tare departe de casă. O săptămână a reuşit să facă naveta între cele două localităţi însă era chinul de pe lume. La final a luat negaţie şi a rămas să îşi crească fetiţa. Acum Bianca devenise o alintată şi jumătate. Toată lumea era pe capul ei începând de la părinţi şi terminând cu bunicii. Toamna Nelu a plecat în voiaj în Nordul Europei. Era un voiaj mai scurt de trei luni şi asta îi convenea de minune. Nu era prea mult depărtat de casă şi nu îl mai chinuia dorul de fata lui. Gelozia tot o mai avea în minte că aşa deodată se răstea la Aurelia şi îi spunea :
- Nu cred că ai stat tu cuminte 6 luni cât am fost eu în voiajul ală din Asia, lasă că te prind eu cu mâţa în sac şi să vezi tu atunci bătaie ce o să îţi trag !
Avea lipsa de respect să repete aceste tâmpenii ale lui şi când era Frusina de faţă, ceea ce îi producea acesteia o nervozitate accentuată. Ea mereu îi spunea ficei sale când acest ginere năbădăios nu era acasă
- Dragă, dar cum îl suporţi pe acest bădăran lângă tine, o să crească fata voastră mare şi ce vede la taică-său ?
Aurelia nu o lua în seamă pe Frusina , ea îşi vedea mai departe de atribuţiile ei de soţie de marinar. Nelu stătea acasă dar mai pleca şi în voiaj şi atunci ea era extrem de fericită că nu mai are cine să o cicălească la cap aşa cum făcea soţul ei.. I-a făcut lui Nelu bagajele, l-a condus la vapor cu taxiul şi la plecare a început să plângă în hohote de la speriat şi pe acesta. El a încurajat-o ca un soţ iubitor ce era şi i-a spus că o să îi facă o surpriză la venirea din voiaj.
Nelu plecă în voiaj cu inima friptă că îşi lasă soţia şi copilul pentru ceva timp şi o să le ducă precis dorul. Sandu care era mare şofer pe maşina de la Abator a mai stat două luni în banca lui după care a început să facă o curte insistentă unei colege care era muncitoare la secţia mezeluri.
Aceasta pe nume Miruna, era o fată înaltă, cam la aceiaşi înălţime cu Sandu, brunetă cu ochii verzi. Avea nişte picioare superbe şi un zâmbet ce te băga în boală. Era puţin peltică şi de aceea toate colegele o imitau ca să îi făcă în ciudă. Miruna nu a cedat avansurilor insistente ale lui Sandu decât după o lună când ea crezuse că îl cunoaşte deja. Miruna avea doi părinţi bolnavi care nu munceau şi încă doi fraţi mai mici. Ea era baza familiei căci numai ea lucra. Se chinuia să i-a câte o bucată de carne de la abator care era hrana pentru familia ei cea numeroasă. Îşi făcuse la chiloţi o pungă mare de plastic în care introducea carnea şi aşa putea să treacă fără să fie văzută de cei de la poartă care le făcea un control sever. Era mulţumită de salariul care îl avea şi mai ales de faptul că mai scotea şi hrana zilnică pentru familie. În luna noiembrie Sandu o invită pe Miruna la el acasă şi îi propusese o partidă de sex. Tinca a fost anunţată că vine feciorul ei cu o fată însă Marin nu pentru că ştiau că este la servici şi după aceea se duce şi la bodegă. Avea un program nocturn căci aşa venea el acsă. Sandu îţi făcuse planul că o ţine doar o oră pe Miruna şi după aceea îi dă drumul să plece acasă.. Miruna care fusese căsătorită când avea 18 ani şi acum era divorţată, şi-a făcut un plan în minte că îi ajunge pauza asta prea lungă fără bărbaţi că doar era tânără şi poate i se urca la cap. La ea nu era problema de culcat ,problema era la Sandu. Nu mai avusese treabă de trei ani cu o femeie şi începuse să devină nervos. Prima tentativă a lui Sandu nu a fost decât un eşec total. Nu mai avea forţa lui cea dinainte ca să se culce nestânjenit cu o femeie cum făcea el altădată. Se ruga acum de instrumentul lui de bărbat care se pare că îl trăda.. Miruna care îl văzu atât de agitat dar mai ales că în chiloţi nu apărea nici un semn al bărbăţiei lui Sandu se tot chinuia să îşi facă chef de vorbă cu el, insă acesta devenise posac deodată. Văzu că Miruna are chiloţi şi sutien roşu şi i se puse pata pe această culoare, nu pe impotenţa lui. El îi spuse fără prea mult entuziasm :
- Din cauza ta nu mi se ridică drăcia asta din chiloţi că nu suport culoarea roşie, este culoare de vampe, de femei uşoare, altă dată când mai vii la mine pentru sex să îţi pui lucruri de culoare albă sau albastru.
Miruna se pregăti să se îmbrace, era nervoasă din cale afară că nu reuşise nimic să facă, dar mai ales era supărată că acest individ după ce era impotent mai avea şi cerinţe exprese de cum să arate ea la aşternut. După un minut, Marin, care venise acasă mai devreme că îl durea măseaua, nici nu ştia că este cineva în casa lor, deschise uşa şi rămase ca la dentist. Spuse ţinându-se de falcă şi înjurând de mama focului :
- Ce se petrece, măi călugărul lui tata aici ?Cine este paraşuta asta în roşu, şi de ce nu mă anunţi şi pe mine că vin aici femei că poate sunt şi eu doritor de una ?
Sandu îl scoase forţat pe taică-său de acolo şi îi spuse Mirunei să îl ierte pentru prima lor întâlnire de amor . Miruna se îmbrăcă urgent şi nu se mai gândi în ziua aceea la Sandu Peste o săptămână Sandu care făcuse rost de bani o invită pe Miruna la hotel Continental şi acolo îşi reveni în adevăratul cuvânt al bărbăţiei. Au stat toată noaptea şi ziua erau amândoi terminaţi la serviciu. Colegele Mirunei şoşoteau pe la spate, şi o imitau pe aceasta la vorbă:
- Ce credeţi mă fetelol, unde a mai fost. Miluna noastă aseală?
Miruna nu le băga deloc în seamă căci toate erau nişte ţaţe şi nişte intrigante
Se obişnuise deja cu Sandu şi relaţia lor o luase pe un făgaş normal, Sandu fusese prezentat şi familiei sale care de prima data nu prea au fost încântaţi de acest bărbat roşcovan.. Această familie pe nume Stănescu pe lângă faptul că erau nevoiaşi erau şi mândri. Aveau nişte camere mici şi insalubre, fără lumină multă şi cu o mobilă tare veche, Fraţii Mirunei erau la şcoală şi învăţau destul de bine. Unul avea 14 ani iar celălalt 17. Îşi respectau părinţii şi sora, erau veseli şi plini de iniţiativă.
La Bucureşti Emil care acum avea un apartament cu două camere frumos şi cu mobilă bună, nu mai avea de gând să se căsătorească. Pentru el Laura însemna trecutul şi avea în cap ideea să o ceară de soţie pe vara Laurei pe Afrodita. Ca să iasă din rahatul în care intrase acum 5 ani, el i-a spus de la obraz Laurei să nu îşi mai facă iluzii despre căsătorie. Nu o mai iubeşte şi vrea să încheie în mod onorabil această relaţie. Laura dacă a auzit cele spuse de acest om pe care ea l-a crezut şi la iubit ca o oarbă, mai întâi nici nu ştiu cum să reacţioneze. Începu să tremure de nervi şi plecă din apartamentul lui Emit trântind uşa cât putu ea de tare. O lună a trebuit să fie internată la spitalul 9 din Bucureşti. Începuse să aibă pierderi de memorie şi coşmaruri noaptea. După acele zile de pelin pe care ea le-a petrecut la spital şi-a revenit luptând cu înverşunare împotriva bolii ce îi dădea târcoale. I-a telefonat fostului prieten din Liceu lui Cornel şi a început o nouă relaţie de amor. A trecut cu greu peste amintirile din studenţie dar în final a reuşit să depăşească şi aceste evenimente destul de tragice.
Emil mare inginer la aeroportul Băneasa,avea acum amantă pe frumoasa Afrodita. Aceasta venea cam la două zile la el când reuşea să plece de la facultate, de la Academia de Studii Economice. Era la secţia contabilitate şi nu prea se omora cu învăţătura. Se dădea în vânt după bărbaţi pe care le sucea mintea şi după aceea se debarasa de ei. Mai avea încă un amant, un profesor de la facultate pe care îl ţinea să vorbească pentru ea la examene ca să nu aibă restanţe.
De revelion Sandu şi Miruna împreună cu acei colegi ai lor de la Abator au luat bilete pentru noul an la restaurantul Zorile. Emil care venise acasă cu Afrodita şi nu aveau unde să facă revelionul au ţinut morţiş să vină şi ei acolo la Zorile ca să petreacă împreună. Toate frumoase până la ora 23. La acel revelion venise şi fostul soţ al Mirunei fără nici o femeie şi beat turtă o invită pe aceasta la dans. El o ameninţă cu pumnul:
- Scoală-te şi dansează cu mine, târfa naibii, că pe dată îţi umflu botul acela de scroafă!
Sandu, dacă văzu că acest individ nu renunţă la dans şi nici la injurii aduse prietenei lui, se pregăti să îi dea un pumn peste faţa aia lui de alcoolic. Emil care nu era adeptul scandalurilor şi era un pacifist convins,se duse încet la urechea beţivanului acela şi încet îl scoase afară din restaurant spunându-i:
- Hai nene afară că acesta este miliţian şi îţi dă o bătaie soră cu moartea!
Individul ieşi urgent din restaurant însă farmecul revelionului se stricase. Sandu o întrebă uimit pe Miruna, de ce oare din câte femei erau la acel restaurant numai pe ea căşunase acel om.
Miruna îi spusese că era fostul ei soţ care este un beţiv notoriu şi din cauza aceasta s-a despărţit de el. Pentru prima dată încolţi în sufletul lui Sandu germenii geloziei de care şi uitase de mult. Nu îi spusese acelei femei acest lucru că nu dorea ca ea să şi-o ia în cap şi să creadă că este mort după ea..
Sandu nu mai dansă deloc şi se uita aiurea la cei care dansau. Afrodita se omora cu dansul şi nu îl lăsa pe Emil să stea o clipă. Îl invită şi pe Sandu care era botos şi îl făcu să transpire de la aiuritele acelea de dansuri. Făcea mereu cu ochiul spre Emil şi râdea în permanenţă că deja băuse câteva păhărele de wisky şi era turmentată După ora 5 au plecat cu taxiul toţi pe la casele lor şi aşa a venit şi noul an 1976. Sandu care abia revenise la o viaţa normală în ceea ce priveşte amorul. Îl apucă gelozia şi o expedie pe Miruna acasă fără nici o explicaţie.
Emil şi Afrodita s-au dus să o felicite şi pe Tatiana şi s-au culcat după trei ore. Afrodita dacă era beată nu avea somn şi vroia să plece să vadă ţărmul mării la Cazinou. Emil obosit căuta sa o lămurească de faptul că el este epuizat iar ea este beată şi nu are cum să o ducă acolo pe braţe. După negocieri şi certuri aprinse la care trăgea cu urechea fără să vrea şi Tatiana, ei se duseră să se culce. Tatiana era puţin contrariată de atitudinea acestei femei care mai degrabă părea o femeie de moravuri uşoare decât o femeie de casă. Nu îi spuse nimic fiului Pentru că nu vroia să îi strice sufletul . A fost opţiunea lui şi cu asta capitolul era deja încheiat.
În luna ianuarie veni din voiaj şi Nelu. Venise gras că avusese un bucătar bun şi toate i-au mers ca pe roate. Era ofiţer trei şi venise pentru mai mult timp . cu bani destui ca să îi ajungă lui şi familiei . Aurelia era bucuroasă şi la toate prietenele ei s-a lăudat ce soţ deştept are ea. După trei zile a întrebat-o pe Aurelia ce îi fac prietenii şi când a auzit că sunt toţi în Constanţa au tras un chef straşnic aşa cum făceau ei când nu aveau remorcile după ei.Timpul şi-a pus amprenta pe chipul lor şi chiar pe unele atitudini ale acestor tineri. După cheful tras de cei trei prieteni până noaptea târziu, ei s-au despărţit şi s-au dus fiecare în treaba lui. Emil a plecat la Bucureşti cu Afrodita, Sandu s-a dus acasă la părinţii lui iar Nelu la soţia lui.
În primăvara acelui an lui Nelu i s-a dat un apartament de la Navrom Constanţa. Făcuse cerere, o comisie s-a deplasat şi au văzut că stau înghesuiţi la socrii lui şi i s-a acceptat în modul cel mai bun acea cerere. Era în zona Inel II şi a fost destul de mulţumit că nu mai aveau jandarmii cu ochii pe ei, adică socrii lui. Acum putea să ţipe şi să înjure cât vroia că nimeni nu îi mai ţinea cont. În luna mai Afrodita a rămas însărcinată. Problema era că nici nu ştia cine este tatăl copilului că doar mai avea şi un amant de 45 de ani, profesor de contabilitate, un om căsătorit, cu o femeie în banca lui şi cu alţi trei copii. I-a spus lui Emil că este însărcinată şi că acest copil este al lui. De bucurie Emil a tras un chef zdravăn la serviciu cu toţi colegii. Era un viitor tată şi asta îl bucura nespus de mult.
Vara se plimba prin parcul Cişmigiu cu duplicitara de Afrodita şi erau tare fericiţi. Într-una din zilele călduroase de vară când se plimbau liniştiţi prin parc apare în faţa lor Laura cu vechiul ei prieten, Cornel. Când îl văzu pe Emil la braţ cu vara ei cea nesuferită, se duse glonţ la cei doi ţi îi dădu un pumn în burtă Afrodita şi un scuipat de toată frumuseţea ţipând ca o descreierată:
-Târfa naibii, pentru tine a renunţat papagalul acesta de Emil la mine şi am stat eu la Spitalul 9 la nebuni, din cauza ta, vaco şi proasto ce eşti tu!
Cornel se duse în viteză a luă pe Laura de acolo că deja începuse să tremure de nervi, şi spuse printre dinţi lui Emil
- Te rog să o scuzi că a fost nervoasă pe voi, îmi pare rău de acest mod violent de rezolvare a unui conflict mai vechi.
Afrodita se dezechilibră şi simţi în acel moment un şuvoi de sânge că îi năvăleşte din chiloţi. Era clar se anunţa un avort spontan. Emil o luă în braţe şi chemă imediat o salvare. Era distrus, nu mai avea un copil. cu Afrodita. Ea fuse internata la Spitalul Colentina, unde a stat o săptămână. Profesorul care şi el avea musca pe căciulă, veni în grabă şi întrebă cine a făcut fapta asta necugetată să o dea în judecată pe acea persoană Credea că acel copil este al lui şi era din cale afară de mâhnit.
Sandu i-a cerut mâna Mirunei în vara acelui an şi Tinca şi Marin le-a făcut o nuntă destul de frumoasă la restaurantul Ciuperca . Acum Sandu şi Miruna aveau destul bani ca să îşi permită o nuntă decentă cu invitaţi de toate soiurile. Familia Mirunei era gătită ca la o nuntă regească, toţi cu haine noi şi strălucitoare. Miruna făcuse împrumut la CAR, cum se făcea în vremurile acelea şi era mândră de ei.. Tinca şi Marin nu s-au lăsat nici ei mai prejos şi au fost în pas cu moda. Au venit şi Emil cu Afrodita, Nelu cu Aurelia şi chiar doi călugări de la Sihăstria Când a început dansul găinii cele câteva colege de la muncă începură să îşi dea coate peste coate că ele ştiau că Miruna nu a fost fată mare şi Sandu a fost un fraier că a luat-o.
Marin s-a îmbătat cum făcea de obicei şi a început să strige la Tinca care era frântă de oboseală:
- Mişcă, fă, mai repede şi adu-mi ciorba de potroace că m-am îmbătat cui şi te văd prea frumoasă când tu arăţi precum ciocănitoarea Woody!
Tineri aveau să stea la părinţii lui Sandu până le dădea şi lor apartament de la serviciu. Acum Miruna în loc de o pungă plină de carne trebuia să aducă două pungi. Tinca se supăra dacă nu îi aducea şi ei carne noră-sa. Toamna, Nelu plecă iarăşi în voiaj şi venea mai bătrân cu un an. Era un voiaj de şase luni în Asia unde mai fusese şi când făcuse stagiatura. Fetiţa lui crescuse măricică şi era o dulceaţă de copil, Era răsfăţată şi spunea tot ce se întâmpla în casa părinţilor ei. Aurelia îşi luase negaţie de la şcoala aceea din Niculiţel şi stătea acasă să îşi crească fetiţa.. Acum le trebuiau bani mai mulţi căci era la necesar să dea prima rata la apartament. Se plictisea mereu doar cu Bianca şi îşi făcuse prietene două vecine. Acestea veneau în fiecare zi la ea şi dimineaţa beau cafeaua împreună. Amândouă erau vânzătoare la magazinul Tomis şi nu erau căsătorite. Aveau amanţi cu bani şi erau cele mai luxoase femei din bloc Îşi spuneau una alteia toate secretele şi erau într-o continuă agitaţie. Nelu pe mare habar nu avea ce anturaj are soţia lui şi ce face ea în lipsa soţului. Tatiana a mirosit această stranie gaşcă însă nora i-a interzis sa mai o viziteze tocmai din această cauză.
La Bucureşti Emil care i se părea că îl urmăreşte numai ghinionul începuse să bea mai zdravăn ca de obicei. Îşi făcuse o gaşcă de colegi care mai de care beţiv nu glumă.
La el mai venea uneori şi sora Afroditei, care era geamănă cu această şi se interesa cum le merge relaţia. Aceasta era studentă la medicină, cum era şi Laura care acum terminase facultatea şi devenise medic la Spitalul Colţea.. Se căsătorise cu prietenul ei Cornel şi era însărcinată.. Uitase cu desăvârşire pe Emil şi amintirile legate de el le dăduse de mult la gunoi Maia. Sora Afroditei era o fată cu bun simţ şi nu se gândea să deranjeze pe nimeni niciodată. Se ducea pe la sora ei după ce dădea mai multe telefoane .
Într-o zi Emil care era deja împuşcat în freză şi ştia că va veni Maia sa îi vadă, se duse la farmacie şi luă pastile de Diazepan. Le pisă mărunt şi le puse într-un pahar în care turnă puţin vin. Maia, dacă văzu că Afrodita nu mai apare de la facultate se pregăti să plece. Atunci Emil o servi cu paharul de vin pe care îl pregătise. Maia l-a băut căci îi era sete şi deodată i-a venit rău. Afrodita, care a venit mai târziu a chemat un taxi şi a dus-o la Giurgiu acasă pe Maia care era derutată complet şi repeta precum un papagal:
- De ce oare mă doare burta, capul, şi cine m-a îmbrăcat aşa de uşchit?
Dimineaţa, când s-a trezit Emil şi şi-a dat seama de gogomănia care o făcuse, era prea târziu că deja fata violată va purta mult în suflet actul acela de barbar al fostului ei cumnat.
Afrodita şi-a reluat funcţia ei de femeie cumsecade şi iubitoare a lui Emil şi a renunţat la profesorul de la facultate că nu vroia să îi strice acestuia casa. In luna octombrie Afrodita a rămas iar însărcinata. Nu s-a mai dus la facultate şi a sta numai în pat ca să păstreze sarcina. Soţul ei avea destui bani ca să o ţină acasă şi să nu mai se ducă la facultate. Nu scosese încă actele cu Emil că spunea mai întâi să vină copilul şi după aceea să se cunune şi ei. Maia era supărată foc, ea simţea pe zi ce trece că se îngraşă şi are senzaţie de greaţă. Nu vorbea cu nici un bărbat şi totuşi în acel moment idiot ea rămăsese însărcinată. Cine era banditul, criminalul, nimeni altul decât violatorul de Emil.
Cu bune şi rele veni pe meleagurile României şi iarna. O iarnă friguroasă şi cu zăpadă din belşug. Nelu care era plecat în ţările calde nu a simţit-o pe pielea lui căci el deja făcea plajă pe vapor şi în ţările unde acosta nava cu care el făcea voiaj. Afrodita îşi şi luase în serios funcţia de soţie. Era o simandicoasă şi jumătate soaţa lui căci spunea în sinea ei: voi face un băiat şi o să cadă în fund soţul meu dacă va avea un fiu. Maia sora ei geamănă era supărată pe familia Constantiniu şi nu mai trecea deloc pe la ei. Această situaţie inexplicabilă o depăşea pe sora Afrodita care nu ştia adevărul despre situaţia reală dintre soţul ei şi Maia.
La cumpăna dintre ani Emil a rămas cu Afrodita în Bucureşti, Sandu la Constanţa cu Miruna, iar Nelu era în voiaj la Singapore. Aurelia a făcut revelionul cu prietenele ei din bloc de care acum era ataşată mult.
Anul 1977 nu părea un an ieşit din comun însă cutremurul care a zguduit toată România. avea să treacă în lumea celor care nu mai cuvântă multe persoane mai ales din Bucureşti. Emil era la serviciu, Afrodita acasă ca de obicei, celelalte persoane bucureştene fiecare pe unde lucrau sau aveau drum.. In Constanţa cutremurul nu a avut aceiaşi forţa ca la Zimnicea, Văleni sau Bucureşti. Doar i-a cutremurat puţin fără a se lăsa cu victime. La începutul acestui seism Afrodita de frică avusese de gând să sară pe fereastră de la etajul doi dar se potoli, făcu o cruce mare şi aşteptă finalul acelui dezastrul.. Părinţii Laurei care erau prin centru în acel moment au murit din cauza unei plăci de beton care a căzut peste ei. Emil a venit acasă în goană şi dacă totul a fost în regulă s-a mai liniştit puţin.. Afrodita rămăsese însă şocată şi spunea întruna:
- Vreau acasă la mama la Giurgiu că acolo nu am balcon şi este pe pământ, nu vreau să mor acum!
La Giurgiu era şi Maia, sora geamănă a Afroditei care era însărcinată şi se încingea cu un brâu mai mare ca să nu i se observe burta. Ştia că a rămas însărcinată, dar nu dorea să divulge acest secret nimănui.. S-a interesat cum să facă să ajungă la o mănăstire ca aceea de la Suzana şi acolo să aducă pe lume copilul rezultat în urma unui viol. A rugat pe o prietenă de facultate care era de la Atena să îi trimită o chemare ca să spună ca a plecat la Atena ca să viziteze acel frumos oraş. De fapt ea a născut fetiţa care a botezat-o Ortensia la mănăstirea Suzana.
Aici a stat doar patru luni după care a încredinţat acel copil maicii stareţe Filomena că să aibă grijă de ea. După terminarea facultăţii ea va veni să îşi ia copila. Ortansa era copia fidelă a lui Emil, blondă şi cu ochi albaştri. Era un copil frumos şi toate măicuţele o iubeau că doar crescuse sub ochii lor. In luna mai Afrodita a adus pe lume un băiat durduliu pe care l-au botezat Adrian. Avea trăsăturile Afroditei, zâmbetul ei, gropiţa din obraz şi era blond ca Emil.
Trei zile şi trei nopţi a tot ţinut-o îm petrecere inginerul Emil Constantiniu că doar avea un fecior de care era mândrul nevoie mare. Afrodita a întrerupt anul universitar şi a rămas acasă să îşi crească băiatul. Nelu care era pe mare când a fost cutremurul din România şi-a făcut griji în privinţa familiei lui. Aurelia era tocmai la cafea cu cele două prietene din bloc şi atât de mult s-au speriat că ţipau una la alta care să ia copilul în braţe şi să fugă pe scări. Nu au fugit nici una ci au stat să vadă rezultatul final. Toate bibelourile au fost sparte din vitrină şi ele s-au ales cu o spaimă soră cu moartea. Aurelia i-a trimis o radiogramă lui Nelu în care îl anunţa pe soţul ei că acasă toate treburile sunt în ordine şi ele nu au păţit nimic
În luna aprilie Nelu a venit din voiaj şi era bucuros că cei de acasă nu au păţit nimic. Nu prea i-a plăcut anturajul soţiei sale şi a rugat-o pe aceasta că atât timp cât el stă acasă să nu mai le prindă pe vecine că îl deranjează că le va face un scandal monstru. Tatiana tot îi băga strâmbe fiului ei referindu-se la cele două prietene ale Aureliei categorisite de ea drept nişte prostituate ordinare. Nelu nu avea de gând să îşi strice casă aşa că tot ce îi spunea mama lui nu prea îl interesa.. Îl chemă într-o seară pe Sandu şi au tras amândoi o beţie de pomină. Aurelia ţinea nasul pe sus faţă de Miruna căci aceasta nu era decât o muncitoare pe când ea era o profesoară iar soţul ei era ofiţer de punte. Asta nu îl împiedica pe Nelu să îl invite ori de câte ori vrea el pe prietenul Sandu care acum era şi el la casa lui , om însurat cu ţiglele pe casă.. În vara acelui an veni de la Bucureşti şi Emil cu Afrodita care acum îi era soţie şi cu fiul lui, Adrian.. Nelu i-a făcut un cadou frumos lui Adrian, iar Sandu şi Miruna au dat nişte bani aşa cum se obişnuieşte la vederea unui nou născut.. Au petrecut acum şi cu soţiile lor şi au depănat amintiri din vremea adolescenţei. Miruna era tare geloasă şi nu vroia să audă nimic despre fostele aventuri ale soţului ei, pe când Afrodita nu dădea doi bani pe ce spuneau ei că făcea Emil în adolescenţă.
Prin toamna acelui an Nelu care se pregătea de plecarea în voiaj se luase după gura Aureliei şi o angajă la Magazinul Tomis din Constanţa. Nu mai trebuia să facă naveta la Niculiţel şi avea timp mai mult pentruBianca. Una din vecinele ei pe nume Corina vorbise cu directorul de la magazin şi o angajase şi pe Aurelia. El plecă în America de Nord, la golful Mexic unde acel vapor avea contract în acel an.. Aurelia cu prietenele ei care acum erau şi colege de serviciu, o tot ţineau în chefuri prelungite. Corina şi Despina aveau câte doi amanţi şi îi reproşau şi Aureliei că stă atâta timp fără un bărbat. Ele spuneau că toţi marinarii când ajung într-un port se culcă mai tot timpul cu femei uşoare şi bolnave de diferite boli.. Ei vor să aibă soţii corecte însă tot ei dau tonul de dezmăţ. Având această gaşcă viciată a intrat fără să vrea şi ea în horă. Chefurile prelungite şi bărbaţii care le tocau lor banii că doar se dădeau mari doamne, au făcut ravagii mari mai ales la controalele care se făceau la magazin.
Corina şi Aurelia care au dat pe sub mână nişte haine de vulpi polare care erau tare scumpe şi nu au luat banii au intrat în atenţia miliţiei care le-a întocmit dosar penal. Era o sumă foarte mare care nu avea cum să fie recuperată aşa că în final cele două vânzătoare au fost condamnate la câte 7 ani de închisoare la Poarta Albă.
Frusina şi Pandele care nu aveau cum să îşi ajute fiica cu această sumă fabuloasă au intrat în panică. Au rugat-o pe Maria să îi ajute dar scorpia de cuscră atât a aşteptat. Să îi intre nora în rahat că nu a ascultat-o când i-a spus că cele două vecine o să îi dea de furcă Aureliei.. Maria care acum avea proces cu nora ei care era deja închisă a propus la tribunal din cauza faptului că mama este imorală iar bunicii din partea mamei nu au bani să crească acel copil, să i se încredinţeze ei nepoata. Frusina şi Pandele nu au mai avut ce face pentru că Maria a mituit pe toţi avocaţii şi a luat într-un final pe Bianca la ea..
A trecut şi toamna, a venit iarna şi noul an i-a prins pe cei trei prieteni în locuri diferite. Nelu era în voiaj şi habar nu avea ce se întâmpla în Constanţa, Emil era la Bucureşti cu Afrodita şi cu fiul lor Adrian, iar Sandu cu Miruna care era însărcinată în trei luni.
În ianuarie 1978 Nelu a venit din voiaj. La auzul celor întâmplate cu Aurelia şi la bârfele care s-au iscat în acest domeniu, el nu a mai vrut să o mai vadă pe soţia lui şi nici nu s-a dus niciodată la penitenciar la Poarta Albă.. Era mulţumit că îi rămăsese fetiţa şi avea de gând să o şteargă din minte pentru totdeauna pe Aurelia. Se pare că nu avusese o dragoste durabilă că putea să treacă peste acest eveniment urât din viaţa lui, dar ambiţia lui de mascul rănit în orgoliul lui l-a făcut să fie un căpos până la final.. I-a chemat şi pe prietenii lui din copilărie, pe Sandu şi Emil care acum erau bărbaţi însuraţi pe la casele lor şi le-a plâns toată durerea lui pe umerii acestora.. Emil a venit cu fiul lui fără Afrodita că era gelos de data trecută când aceasta i se băgase în suflet lui Nelu, iar Sandu cu Miruna.. Aceasta nu mai reprezenta o partidă agreabilă pentru nici un bărbat că era însărcinată.
In acel an lui Sandu i s-a dat de la Abator un apartament cu două camere în zona Dacia. Era un apartament drăguţ, bine compartimentat şi ei au început să şi-l mobileze cu mult gust. Copilul care în acel an va veni pe lume va locui într-un apartament nou şi într-o zona centrală din Constanţa.. Emil a plecat la Bucureşti cu feciorul lui şi era tare mulţumit de viaţa care o ducea alături de iubita lui Afrodita. El avea un salariu bun şi îşi permitea să îşi ţină ţi soţia acasă. Afrodita învăţată cu bani mulţi şi tare cheltuitoare o ducea ca în rai că nimeni nu îi ţinea cont la ce face ea cu banii. Era supărată foc pe Maia că nu mai trecea pe la ea măcar să îi vadă frumuseţea ei de băiat. Habar nu avea că Maia născuse la Suzana o fetiţă pe nume Ortansa care era ruda cea mai apropiată cu ea.. Maia terminase facultatea şi acum era contabilă la uzina Danubiana. Era bine văzută şi apreciată de toţi salariaţii. Nimeni nu îi ştia viaţa că era o persoană retrasă şi necomunicativă.. Într-o zi însorită de vară ea se întâlni pe stradă cu Emil care era cu feciorul lui în căruţ şi era fericit tare. Maia se duse lângă el îi trase un scuipat direct pe obraz şi îi spuse tremurând de nervi:
- Tovarăşe Constantiniu, mare inginer, mare escroc sentimental care violezi persoane după ce le adormi cu diazepan, trebuie să afli în acest moment că mai ai şi o fetiţa pe nume Ortansa care este la mănăstire la Suzana. Acolo am lăsat-o, măi nemernicule, că nu puteam să îmi ucid părinţii cu acest copil rezultat în urma unui viol!
Emil, care avea privirea năucă de cele auzite, se şterse pe faţă de acel scuipat şi nu mai avu nici aer la aceste vorbe. Ce spunea Maia îl lăsase fără replică şi îi veni în gând ideea să o ia la goană cu feciorul lui aflat în căruţ. Ca un laş ce se afla, el ocoli pe Maia şi spuse furios:
- Ia mai bine vezi de treabă, cucoano, că tu mă confunzi pe mine cu altcineva nu vezi că eşti o tâmpită de femeie care te legi de bărbaţi pe stradă?
În acea vară Emil se tot gândi la cele spuse de Maia şi de multe ori avea intenţia să se urce la maşină şi să plece la Suzana ca să o vadă pe micuţa aceea. Nu avea curajul să îi spună Afroditei ce mârşăvie făcuse el că îi ştia de frică. Această doar se încrunta şi el intra imediat în panică şi nu mai ştia ce să îi facă să o potolească Îşi cumpărase o Dacia 1300 nouă şi era mândru de maşinuţa lui. Afrodita luase şi ea carnet şi primul drum de şoferiţă îl făcuse la Giurgiu la părinţii ei. După ce a călcat două găini şi trei gâşte a pus o frână şi s-a felicitat de faptul că nu a demolat gardul din prefabricate al părinţilor.
Părinţii Afroditei nu prea îl agreau pe acest ginere că doar fusese logodnicul Laurei şi stătuse cinci ani cu aceasta. Dacă aflau şi de faptul că se băgase şi pe Maia cred că îi luau gâtul că ei îşi iubeau nespus de mult pe cele două gemene. Dar dacă fata lor aşa a vrut să îşi facă viaţa nu s-au mai băgat deloc ca să nu îi strice căsnicia.
Ei au observat că într-o zi când era şi Maia la ei, aceasta când l-a văzut pe Emil şi-a luat geanta pe umăr şi a spus nervoasă că ea pleacă la Bucureşti ca are a două zi de făcut un bilanţ la uzină şi are mult de lucru. Acest gest i-a uimit pe cei doi părinţi care ştiau că fiica lor este o fată cu bun simţ stă de vorbă cu toată lumea şi nu este aşa de sălbatică mai ales cu acel cumnat al ei..
În Constanţa Nelu de ciudă că viaţa lui luase o întorsură atât de ciudată se apucă de băut. Era clientul fidel de la restaurantul Pelican unde era şi program de bar cu dansuri deocheate. Maria nu îi convenea de loc aceste manifestări de beţiv al fiului ei că acel copil nu avea ce să vadă la tatăl ei decât un mers împleticit şi vorbe vulgare. Schimba femeile una după alta şi le uitase chiar şi numărul.. Începuse să îi facă o curte insistentă şi Despinei care fusese prietena soţiei lui şi ştia toate secretele celor trei femei. Maria l-a sfătuit să stea departe de această viperă de femeie care se pare că ea a fost creierul acelei acţiuni de la magazinul Tomis. Ea s-a spălat pe mâini şi a ieşit cu obrazul curat că de fapt ea le turnase pe celelalte două. Nu a vrut să se încurce cu vecinul Nelu că mereu îl vedea beat şi pe deasupra era şi neîngrijit la aspect ceea ce nu prea îi plăcea Despinei, mare paraşută şi clevetitoare.
La penitenciar, Aurelia, care avea un ritm de viaţa bun, acum trebuia să fie alături de scursura societăţii şi asta o scotea din minţi. Program epuizant de făcut treabă şi timp de gândire în exces. Atunci mintea o lua razna şi se măcina de faptul că a fost o găină şi a intrat în gaşca aceea de femei uşoare. Se apucă să scrie toate gândurile ei subterane într-un carneţel şi le citea de mai multe ori asta ca să nu înnebunească. Părinţii o vizitau mai des dar şi aceştia se îmbolnăvise de supărare şi unul dăduse în parkinson, Pandele iar Frusina de diabet.. Nu o mai văzură de mult timp pe Bianca, iar Aureliei îi era tare dor de fetiţa ei.. Avea 7 ani de ispăşit şi i se părea o veşnicie. Apartamentul lor fusese vândut şi mai dăduseră nişte bani pentru recuperarea pagubei La Porta Albă femeile erau separat iar bărbaţii separat.
După un an de zile, în 1979, când s-a pronunţat şi divorţul celor doi, Aurelia era deja o femeie liberă dar amărâtă cu un orizont deja limitat şi cu socotelile încheiate faţă de viaţă. Aici la Poarta Albă ea va întâlni pe Valentin, un cuţitar şi un scandalagiu de zile mari, cel care o va lua de soţie în 1985, la ieşirea din puşcărie
In vara anului 1978 Nelu care nu anunţase pe nimeni de situaţia lui reală cu soţia sa, plecă din nou în voiaj. Era un voiaj tot în SUA, în localităţile Tampa şi Huston. Şi-a luat rămas bun de la Maria şi fiica lui Bianca care acum stătea cu el şi dus a fost. În toamna acelui an el a cerut azil politic în Huston şi nu a mai venit în Romania decât în 1990 când se schimbase regimul şi era democraţie cum spuneau americanii.
În România , Aurelia care deja era închisă la Poarta Albă avea un program tare ciudat alături de femei criminale şi cele care erau femei uşoare. Un program tare strict în care lupta cu secundele şi minutele era esenţială. Trebuia să fii un puşcăriaş ascultător şi să execuţi toate ordinele venite de sus fără să mai comentezi. Îi era dor de micuţa ei pe care acum nici nu mai avea voie să o vadă căci Maria îi spusese că mama a plecat într-o ţară străină şi vine peste şapte ani ca să o vadă.
În America, Nelu, care îşi şi găsise o tinerică la care să stea, a început viaţa de la zero. Ştia că nu mai are unde să se întoarcă pentru că deja comandantului care avea conducerea acelui vapor i se săltase avizul pentru că nu le făcuse instructajul necesar echipajului. Trebuia să îşi găsească urgent de lucrul în port ca să aibă cu ce se hrăni. Primele trei luni a fost hamal după care în anul următor va da un test şi va deveni conducător de şalupă Nu putea nici telefon să dea în ţară căci toate telefoanele erau urmărite de cei de la securitate.
Acum Maria în loc de bunică devenise fără să vrea şi mamă. Pe cea mică nu o lăsa deloc la ceilalţi bunici că aceştia puteau să influenţeze pe Bianca şi să îi spună adevărul în legătură cu mama ei. Acest copil cu un fundament bun, un copil liniştit şi în banca lui va avea mult timp în minte imaginea bună şi iubitoare a mamei sale care acum avea o viaţa numai cu griji şi plină de neprevăzut. Maria Bălăşescu în acel an se căsători cu un inginer hidro de la Lumina şi împreună cu acesta încerca să facă faţă diferitelor situaţii ivite, dar mai ales la educarea nepoţelei sale.
În SUA, fiul ei se instalase cum putu mai bine la o femeie mulatră. Tinerica la care se stabilise Nelu la Huston se numea Suzanne şi avea 35 de ani. Era barmaniţă şi avea un program tare încărcat de dimineaţa până noaptea târziu. Avea un băieţel de 10 ani tare obraznic şi nervos din cale afară. Nu se putea obişnui cu noul prieten al mamei şi mereu îl înjura în limba lui cea de american.. Nelu obişnuit ca la el acasă să comande pe toţi se văzu aşa deodată îngrădit în manifestări şi acţiunile de bărbat feroce. Suzanne era o femeie care nu dădea socoteala la nimeni ce face ,dovada cea mai elocventă fiind faptul că nu stătuse nici un american mai mult timp lângă ea.
Cu multe vise şi iluzii trecură cele câteva luni în America şi uite aşa apăru şi anul 1979. În România, Sandu, care acum era tatăl unui băieţel roşcovan şi dolofan era mândru nevoie mare de progenitura sa. Bunicii de asemenea nu ştiau ce să mai facă să îl răsfeţe pe acel mic prinţ cum îi ziceau lui Alexandru. Miruna după această sarcină care a fost mai dificilă, a rămas un munte de femeie pe care Sandu o botezase Morsa mea. La Bucureşti Emil şi Afrodita începură să aibă discuţii aprinse. Cauza acestor nesfârşite comentarii o reprezenta Maia. Aceasta evita să mai vină la sora ei dar mai ales să dea ochii şi cu acest cumnat al ei care la vederea ei se schimba urgent la faţă.. Afrodita se duse într-o seară cu fostele ei colegi de facultate la un bar din apropiere şi după aceea veni glonţ la soţul ei să îi dea explicaţii mai în detaliu despre aceste manifestări dubioase ale lui în legătură cu Maia.. Beată fiind, Afrodita sări la gâtul soţului ei care stătea cu băieţelul în braţe şi îi spuse:
- Să îmi spui acum de ce nu vrei să vină în casa mea sora mea Maia şi ce ai tu cu ea că nu o suporţi deloc?
Luat prin surprindere Emil îi dădu o palmă peste ochi că o învineţi pe loc şi îi spuse nervos:
- Ia mai lasă-mă în pace ,nu vezi că eşti beată turtă că ai speriat şi copilul acesta cum te porţi şi duhneşti a băutură de calitate proastă.
Afrodita nu se lăsă deloc învinsă şi cu toate că aterizase în fund îşi scoase un pantof cu tocul cui şi îi dădu acestuia cu el în ţipând de mama focului.:
- Banditule ce eşti, ai reuşit să mă scoţi din sărite, să pleci la maică-ta la Constanţa, huliganule ce eşti tu, să îmi laşi copilul şi să de duci în pana mea de bou unde vrei dar aici să nu te mai văd!
A doua zi Afrodita îşi scoase un certificat medico-legal că avea faţa toată neagră şi plecă cu Adrian la Giurgiu la părinţii ei. Acolo se întâlni cu sora ei Maia care îi povesti cu lux de amănunte ce îi făcuse Emil când ea nu era acasă. Maia i-a spus că în urma acestui viol a rezultat o fetiţă pe nume Ortansa care deocamdată este la mănăstire la Suzana. Are aceiaşi vârstă cu Adrian şi nu ştie care îi este mama. Crede că este fiica stareţei de la Suzana că de când a venit pe lume numai pe aceasta a văzut-o. Afrodita i-a spus Maiei că nu trebuie să le zici nimic la părinţi că şi aşa sunt bolnavi, ci or să se ducă am¬ândouă la Suzana ca să o ia şi pe fetiţă. O să le spună părinţilor că Maia nu poate face copii că are uterul infantil şi că s-au gândit să o înfieze pe această fetiţă frumoasă. Au plănuit cum să dea divorţ Afrodita de Emil şi să îşi ia şi pe Adrian. Ambii copii îi vor aduce la Giurgiu ca să crească împreună că sărmana de Ortansa crescuse numai printre măicuţe şi nici nu ştia să zâmbească măcar.
Lipsind de acasă mai mult de o lună Emil se tot frământa cum să facă să îşi aducă soţia înapoi. Afrodita nu mai avea de gând să se întoarcă la el şi a intentat acţiune de divorţ. A adus drept principal martor pe Maia şi divorţul s-a sfârşit în favoarea Afroditei. Pentru că avea şi un copil ea a obţinut şi apartamentul, iar lui Emil i-a returnat o sumă bună ca să poată să rămână în casă. Acum el era cel care avea toate pagubele din lume, fără soţie şi copil fără apartament şi fără acordul acesteia ca să îşi mai vadă băiatul. Era într-o derută totală. Acasă Tatiana nu ştia ce se petrece la Bucureşti că nu mai avea nici o veste din partea fiului ei. Nu vroia să îl supere şi de aceea nu îl deranja niciodată cu telefoanele şi cu venirea la Bucureşti.
Într-o sâmbătă se pomeni cu el acasă beat mort şi fără nici un membrul al familiei sale. Tatiana şi-a dat seamă că ceva nu este în regulă cu acel bărbat dar de frică să nu îl supere nu îl întrebă nimic, îl lăsă să se culce. A doua zi îl întrebă curioasă de fapt ce se petrecuse în familia lui. Cum era şi laş Emil a dat toată vina pe Afrodita spunându-i mamei sale că era o puturoasă o mahalagioaică şi o femeie precum o viperă regală. Tatiana nu şi-a închipuit că feciorul ei minte cu neruşinare şi a început să îşi blesteme nora care i-a stricat fiul ei tot rostul pe lume. Emil i-a spus mamei că i-a cedat şi apartamentul din Bucureşti soţiei sale asta ca Adrian să aibă un loc al lui şi să nu stea la Giurgiu unde mai era şi tembela de Maia care îl dăduse în gât cu tot ce făcuse el.. La sfârşitul anului la divorţ se prezentă şi Tatiana care dacă auzi cele spuse de avocaţi se pregăti să vina la nora ei şi la sora acesteia şi să le i-a la bătaie pe aceste putori care l-au ruinat pe bijuteria ei de băiat.
Abia a reuşit să o ţină de mâini tatăl Afroditei care era mai solid şi a oprit-o din acţiunea ei de mamă rănită. Îşi vedea băiatul pe drumuri şi nu ştia unde a greşit în educarea lui că doar era un copil ascultător, milos, drept şi avea numai calităţi. În acele vremuri era o ruşine mare să divorţezi şi mai toţi tinerii se chinuiau să stea împreună şi nu se duceau prin tribunal ca să se facă de râs. S-a terminat şi divorţul în favoarea Afroditei, iar Emil care luase o sumă de bani de la fosta lui soţie, şi-a cumpărat o garsonieră in cartierul Militari. Nu mai vroia să îşi vadă nici soţia nici copilul şi aştepta ca să i-a concediul de odihnă ca să îşi pună la punct ideile şi viaţa care fusese răvăşită mai ceva decât un uragan. Acum cel care era cel mai bine şi la casa lui era Sandu care se bucura de dragoste din partea soţiei a socrilor şi era bine văzut şi la serviciu.
Emil i-a scris o scrisoare din Bucureşti şi i-a povestit viaţa lui tare agitată , despre divorţul lui de Afrodita şi trecerea lui în gaşca celor care mai copilăresc., Sandu i-a răspuns la scrisoare şi i-a propus când mai vine în Constanţa să îi dea şi lui un semnal de viaţă ca să se întâlnească la un şpriţ.
Deocamdată era supărat nevoie mare şi nu ştia unde să îşi îndrepte paşii. Afrodita şi cu Maia în anul 1980 s-au dus la mănăstirea Suzana şi au adus de acolo pe micuţa Ortansa. Aceasta s-a desprins tare greu de măicuţe şi a fost tare cătrănită că pleacă din locul unde văzuse lumina zilei. Două săptămâni s-a chinuit Maia să o lămurească pe fetiţa ei că acolo a stat doar puţin că de fapt ea este mama ei care o iubeşte şi va avea toată viaţa grijă de ea. Într-o zi de duminică Emil care nu îşi mai găsea liniştea de când s-a despărţit de Afrodita ,se hotărî să plece la Giurgiu ca să îşi vadă băiatul. Erau toate uşile închise şi nimeni nu răspundea la sonerie. Se apucă şi sări gardul, deschise uşa de la intrare şi apăru ca o nălucă în prag.. Afrodita care stătea cu amândoi copii dacă îl văzu pe Emil nu ştia la un moment dat cum să reacţioneze. Îşi trase o palmă peste ochi şi strigă cât putu de tare:
- Ce cauţi tu aici, măi nenorocitule, ia vino să îţi vezi şi fetiţa, seamănă cu tine leit, ai avut acest tupeu să mai apari după ce mi-ai făcut numai ghinioane, obsedatule sexual ce eşti, tu!
Emil se repezi la Adrian şi îl luă cu forţa în braţe, se pregăti să plece cu băiatul. În acel moment apăru şi Maia care dacă îl văzu pe acest individ care venise să le strice armonia din casă îi dădu un pumn în spinare şi făcu semn către Afrodita. Aceasta luă un făcăleţ din bucătărie şi se apucară amândouă să îl bata straşnic. Acesta fuse nevoit să dea drumul copilului din braţe şi să facă faţă la cele două vulturiţe malteze care tăbărâseră pe el şi îl loveau pe unde apucau. Plecă din această coridă unde taurinele îl învinsese cu acea coadă între picioare ruşinoasă pentru orice bărbat matur. Cele două surori nu au spus la nimeni de acest război între ei pentru că se gândeau că Emil poate scoate certificat medical şi o să le dea în judecată. Nu a mai trecut prea curând pe la Giurgiu de teamă să nu fie luat la întrebări şi de foştii lui socrii care nu aveau ochi ca să îl vadă.
În America, la Huston, Nelu care se instalase la mulatra Suzanne avea discuţii serioase cu băiatul acesteia pe nume Bob care nu prea îl suporta. Acesta era negru, negru nu semăna cu maică-sa deloc, mai degrabă cu taică-său un mare toxicoman şi un scandalagiu arhicunoscut la Huston. Acesta de câte ori era drogat venea acasă la fosta lui soţie şi făcea scandal. Îl lua şi pe Bob cu el îi dădea câte o îngheţată şi bani pentru şcoală după care îl aducea înapoi.
Pe acest român de care el se tot împiedica şi pe care nu îl suporta deloc, îl credea ultimul om care a putut să se uite la fosta lui soţie. Îi era frică să se bată cu el că Nelu era vânjos şi avea putere în braţe nu glumă. Ca să rămână definitiv în America şi să nu mai fie cu traista în băţ, Nelu se hotărî să o ia de soţie pe Suzanne. Chiar dacă nu era iubit de nici unul dintre ei Nelu avea să înceapă o nouă viaţă pe pământul făgăduinţei. Era o încercare oarbă căci acasă în Romania încheiase socotelile cu viaţa şui cea bună şi fără griji. La sfârşitul anului 1980 a reuşit să dea un telefon în Constanţa şi să îi spună şi cele mai noi veşti legate de viaţa lui. Maria şi soţul ei Traian Mocanu, se chinuiau să dea educaţie cum se pricepeau şi ei la nepoata Mariei, Bianca.
Maria s-a mai liniştit la aflarea acestor veşti căci ea crezuse că băiatul ei fusese omorât şi aruncat în mare în America.. Cei care rămâneau peste hotare erau vânaţi mai ales membrii familiei ca să se ştie ce mai transmit ei de acolo unde au cerut azil politic. Maria nu mai vorbea cu nici un vecin de frică să nu se audă despre Nelu că era un om care părăsise ţara ca un laş fără nici o explicaţie. Celei mici mult timp nu i-a spus nimic despre nici unul din părinţi, pentru că Aurelia era la puşcărie iar Nelu îşi luase altă soţie în America unde se stabilise. Nelu va avea în anul următor cu Suzanne tot o fetiţă pe nume Lucinda, o fetiţă mulatră cu trăsăturile lui Nelu.. In România , Sandu şi Miruna care aveau băieţelul Alexandru erau o familie cu tot ce le dorea sufletul. Aveau apartament frumos, îşi cumpărase şi o Dacia , aveau servicii stabile şi se luptau pentru ca acel copil al lor să nu ducă lipsă de nimic. Erau ajutaţi atât de Marin şi de Tinca şi de familia Stănescu.
Miruna după sarcină rămase ca o morsă , era grasă şi nu mai putea să dea jos din kilogramele depuse peste tot. Era şi înaltă şi Părea exact ca balenă uriaşă.. Băiatul îi dădea de furcă nopţile căci nu prea dormea şi trebuia să îl legene mereu pe picioare, Îşi luase concediul pentru creşterea copilului şi era mai obosită decât în zilele când se ducea la serviciu.. Tinca îi găsi în buzunarul unei cămăşi de la mănăstire un bilet care scria ceva într-o limbă străină şi îl întrebă curioasă pe fiul său ce este acea scrisoare.
Sandu i-a spus mamei că el a primit acea adresă de la o tinerică din Franţa care venise în pelerinaj la mănăstirea Sihăstria. Era din Lyon şi a fost tare surprinsă când a auzit ce sunete minunate scotea din gât Sandu când începea să cânte. El şi-a adus aminte Abia acum de acea adresă că de fapt nici nu mai ştia unde o pusese că se ferea de ceilalţi călugări să nu îl Vadă că vorbeşte cu persoane necunoscute.. În anul 1981 Sandu i-a scris acelei tinerele şi a primit un răspuns care l-a lăsat mască. Aceasta îl invita la ea în oraş şi se lupta ca să îi obţină o viză de şedere măcar pentru câteva săptămâni.. Nu i-a spus nimic Mirunei că aceasta lua foc urgent dacă auzea de cele ce avea să facă soţul ei. Ea era geloasă şi pace. Sandu fiind şofer trebuia să ducă acasă de la Abator diferite femei începând de la contabile şi terminând cu directoarea. Asta o făcea pe Miruna să îl cronometreze ce face acesta , unde se duce şi care era traseul zilnic al lui. Chestiile acestea îl scoteau din sărite pe Sandu care se supăra şi o apostrofa mereu:
- Dacă vreau să te înşel crezi tu că nu pot să o fac şi să nu mă ştie nimeni? Ce îmi tot bagi sula în coaste unde am fost şi ce am făcut că mă înnebuneşti cu gelozia asta ta nocivă?
Miruna nu abdica de la ideile ei de femeie autoritară cea ce îl sufoca pe Sandu şi nu mai Avea nici aer să respire cu această gelozie turbată.
Anul 1981 a fost pentru Emil un an plin de insatisfacţii sentimentale dar şi financiare. Creierul lui nu mai mergea ca pe vremuri şi nu se mai dusese la nici o perfecţionare în domeniul tehnic unde lucra. Nu putea să îşi mai vadă băiatul şi asta îl termina nervos. Nu se mai putea concentra nici la serviciu şi era mai tot timpul obosit. În garsoniera care şi-a cumpărat-o nu a luat decât un pat şi un dulap unde să îşi bage hainele. La bucătărie avea decât trei farfurii şi două oale în care gătea. Învăţase să facă mâncare şi nu ăi mai păsa deloc de femei.
La sfârşitul anului ca să nu se ducă acasă singur şi să îl prindă tot anul fără nici un suflet o invită şi pe femeia care făcea curăţenie la el în birou să facă revelionul cu el la Constanţa. Tatianei i-a spus că este o contabilă de la el de la serviciu şi este o femeie muncitoare şi sufletistă nu ca Afrodita, o sclifosită şi o puturoasă.. Pe această salariată o chema Elena şi avea 21 de ani. Era din judeţul Brăila de la Scărlăteşti şi locuia de trei ani cu mama în Bucureşti. Nu avea decât 7 clase şi acelea făcute cu chiu cu vai pentru că nu i-a plăcut şcoala. Avea şcoala vieţii că deja cunoscuse cinci bărbaţi şi nu stătuse mai mult de un an cu fiecare. Se pricepea la curăţenie şi la gătit tare bine că o uimise şi pe Tatiana cu reţetele ei de mâncăruri şi prăjituri. Sandu şi Miruna veniră şi ei acasă la ai lor şi au făcut revelionul cu Emil şi Elena acasă la Tatiana. Sandu i-a comunicat lui Emil că Nelu este în SUA şi se căsătorise cu o mulatră la Huston.
La cumpăna dintre ani cei doi prieteni au sunat şi pe Nelu căci îi ştiau numărul de telefon de la Maria care îl spusese Tincăi. Nelu a fost tare bucuros să îi audă pe prietenii lui şi l-a întrebat pe Sandu dacă a mai văzut-o pe mica lui Bianca şi pe mama Maria. Sandu i-a spus lui Nelu că mama lui s-a măritat cu un inginer din Lumina şi amândoi o cresc pe micuţa Bianca. De Aurelia nu mai auzise nimic pentru că Maria nu vroia să se ştie pe strada lor că fosta ei noră este la puşcărie.. Sandu observase la noua prietenă a lui Emil că are un tic nervos la ochi dar numai când nu îi convenea ceva. Miruna cu gelozia ei caracteristică nu prea îşi dăduse seama de acest defect şi se apucă să îi spună la ureche soţului său care evident se îmbătase:
- Ţie văd că îţi place să îţi facă paraşuta aia lui Emil cu ochiul că dor râzi şi numai poţi de bucurie.
- Acum să ştii că mă îmbrac şi plec de la revelionul acesta de rahat!
Sandu care nu prea era dus la biserică căci la mănăstire fusese, se apucă, o ciupi de mână şi îi spuse încet la ureche soţiei sale care pusese botul:
- Dragă tu eşti cam proastă, nu vezi că are un defect la ochi, ea face şi Tatianei cu ochiul şi la toată lumea de pe aici
Se distrară cât se distrară şi apoi toată lumea în zori plecară pe la casele lor.
Viaţa şi-a reluat cursul normal şi ai noştri tineri care acum aveau vârsta de 31 de ani erau împrăştiaţi care mai de care aşa cum soarta le-a dictat traseul. Nelu în America, Sandu în Constanţa iar Emil în Bucureşti. Afrodita care nu lucra şi se retrăsese de la facultate abia în al noul ceas şi-a dat seamă că nu mai poate să stea pe umerii familiei şi s-a angajat recepţioneră la hotel Athene Palace în Bucureşti. Ştia să vorbească trei limbi: franceza engleza şi germana. Era o prezenţă atrăgătoare şi a fost imediat angajată. A schimbat toată mobila în apartamentul rămas de la Emil asta ca să nu îşi mai aducă aminte cu nimic de el.. Sâmbăta şi duminica se ducea la Giurgiu unde cei doi copii se jucau şi se înţelegeau de minune. Aveau acelaşi tată biologic care acum nu mai dădea nici un semnal de viaţa de frică să nu fie iar luat la goană. El o avea pe Elena, o femeie slab pregătită ca intelect însă şmecheră mare că nu ieşea niciodată din vorba lui. Acesta o cam ţinea de proastă insă ea nu se sinchisea că doar era tovarăşul inginer
La Porta Albă Aurelia care nu mai primea decât vizita mamei pentru că tatăl său murise se împrieteni cu un condamnat pe nume Ovidiu care era la puşcărie pentru tentativă de omor. Din câţi bărbaţi erau acolo acesta părea mai răsărit că toţi erau bătrâni, urâţi şi fără nici un Dumnezeu. S-au iubit prima dată într-o pauză de lucrul la grădină când Ovidiu i-a făcut discret cu ochiul şi s-au dus într-un boschete mare din preajma. Au sfârşit clipa de dragoste cu viteza luminii de frică să nu îi vadă gardienii închisorii. După atâta timp i s-a părut Aureliei că îl apucă pe Sfântul Petru de picioare, era Ovidiu o partidă bună de sex în condiţii tare vitrege.
Nelu în America se înţelegea bine cu soţia sa Suzanne care acum se ocupa tare mult de micuţa Lucinda şi îl neglija pe băiatul ei cel mare şi obraznic pe răul de Bob. Nelu era acum conducător de remorcher în portul Huston şi câştiga destul de bine Îţi oprea bani şi pentru Maria şi Bianca, fetiţa lui care acum era pe mâna unor oameni bătrâni şi care îi făceau poftele peste măsură de mult. Maria îi punea pe CEC toţi banii primiţi de la feciorul ei pentru că vroia să îi cumpere fetei maşină când făcea 18 ani.
In vara lui 1982 Sandu plecă la Lyon unde fusese invitat de Marlenne Button I-a spus Mirunei că trebuie să se întâlnească cu Nelu ca să îi dea nişte bani pentru Bianca şi nu va sta decât câteva zile. Miruna l-a crezut că nici nu mai avea ce să îi facă pentru că devenise agitat şi toată lumea trebuia să circule în vârful picioarelor că doar trecea majestatea sa Sandu. Îşi făcu repede bagajele şi pe aici ţi-e drumul spre Lyon Marlenne l-a aşteptat la gară nerăbdătoare şi a rămas uimită când a zărit în loc de un tip bărbos şi neîngrijit un tânăr elegant, zâmbitor şi tare amabil. Ea îl sărută cu patimă şi îl întrebă în româneşte:
- Cum a fost drumul, dragule, sper că ai să stai mai mult în Franţa?
Au luat masa împreună la un restaurant elegant din localitate şi după aceea s-au dus la Marlenne care avea o locuinţă destul de frumoasă din centrul Lyoanului. Marlenne era secretară la un ziar şi era tare ocupată cu munca de birou. Fusese căsătorită cu un cercetător marin de care divorţase de 10 ani. Avea 35 de ani era blondă şi firavă ca un pai. Ochii ei albaştrii aveau nuanţe de mov ceea ce îi dădea un aer aparte şi misterios. Prima noapte de dragoste, prima tentativă de eşec a lui Sandu. Când se gândea la Miruna lui cea grasă şi vedea această femeie pe un sfert cât soţia lui intrase în panică şi nu mai avea chef de sex. Dar femeia care este coastă de drac atât i-a trebuit. Ea era franţuzoaică şi era obişnuită cu acel sex păcătos care pe bărbaţi îi duce direct în rai. Nu era nici o problema pentru ea. Sandu a fost fericit o săptămână după care a trebuit să plece la Constanţa că doar atât a avut bilet de voie, se prindea Miruna că el minţise şi fusese la femei.
Acasă i-au trebuit două săptămâni ca să îşi revină în simţiri că doar făcuse o pasiune pentru Marlenne şi nu mai putea să doarmă noaptea. Miruna care văzuse aceste schimbări bruşte ale soţului său, îl lăsa în banii lui că nu dorea să îşi strice armonia din casă. În acea toamnă Marin se îmbolnăvise rău şi fusese internat la spital. Avea ulcer perforat din cauza băuturilor tari pe care el le consuma când venea de la serviciu. Tinca intrase în panică de boala avansată a soţului ei. Acesta devenise supărăcios şi îi era teamă şi de umbra lui. Frica de boală şi gândul că va trece pe tărâmul celălalt îl făcuse nervos din cale afară şi necomunicativ.. Faptul că fiul lui Sandu a plecat în Franţa şi lui nu i-a spus la supărat şi mai mult că spunea în sinea lui că acesta nu este decât un complot al Mirunei şi al soţiei lui Tinca. El credea că Sandu va rămâne acolo şi el dacă este bolnav va muri şi nu o să-l mai vadă niciodată.
La începutul anului 1983 în luna ianuarie Marin era grav bolnav şi a fost dat acasă să îşi petreacă ultimele lui clipe Tinca a dorit să cheme un preot ca să îl spovedească însă el nu îi suporta pe acei oameni şi nu a vrut să se împărtăşească. Pe ascuns mai trăgea câte un pahar de ţuică, asta îl făcea să nu mai simtă durerile acute de stomac.. În luna martie Marin a murit iar Sandu şi Tinca i-au făcut o pomană pe cinste. Marin a fost îngropat la Cimitirul Central la două alei de Gheorghe, soţul Mariei. Au venit şi fostele lui amante, Coca Drugan şi Maria Mihăilescu, cele două prietene de băutură şi de aşternut ale lui Marin. Acestea erau şi acum bete că altfel nici nu puteau să îl plângă pe răposatul La pomană ele au mai băut ceva ca să prindă curaj şi Maria Mihăilescu care credea că este după înmormântare petrecere, o invita pe Coca Drugan ca să facă amândouă un tangou. Sandu le-a poftit frumos afară de la pomană iar Maria i-a spus sughiţând:
- Măi băiete, eşti un fraier, taică-tău a spus că dacă el moare noi să nu-l plângem ci să dansăm la moartea lui şi noi chiar aşa am făcut.
In vara lui 1983 Emil a venit la Constanţa să îi ceară părerea Tatianei dacă o vrea de noră pe Elena. Cum era de aşteptat Tatiana a făcut o criză de isterie şi i-a spus urlând
- Mă tâmpitule ce eşti! Nu te-ai învăţat minte cu toate boarfele care ţi-au mâncat tinereţea şi ai luat-o în freză de la ele? Acum îţi mai trebuie şi o analfabetă că nu ai avut o curvă proastă care te-a lăsat în curul gol, ţi-a luat apartamentul, copilul şi tinereţea toată.
Emil a plecat tare cătrănit de la Constanţa şi în minte şi-a făcut o socoteală simplă
- Ce dacă mai încearcă o dată în viaţa să se căsătorească, doar el nu este nici primul nici ultimul bărbat care are mai multe căsătorii Ce trebuie mereu să facă cum îi dictează mama lui din Constanţa?
Toamna Emil s-a căsătorit cu Elena pentru că aceasta era gravidă şi spunea că dacă o forţează să facă avort ea se duce şi îl reclamă la serviciul lui de la Băneasa.. Acum nu mai era fiinţa care executa orbeşte cele spuse de Emil ci ea era persoana care se şi vedea Doamna Constantiniu. Încă o dată înghiţi Emil o găluşcă, de fapt tot era obişnuit să fie un păcălici al femeilor În luna decembrie 1983 Elena a născut un băiat pe care l-a botezat Emil ca şi tatăl lui. Era mândră nevoie mare şi şi-a dat şi demisia de la serviciu pentru că acum era doamna Constantiniu soţia inginerului de la Aeroportul Băneasa.
În America, la Huston, Nelu şi soţia sa, Suzanne aveau grijă de micuţa lor Lucinda pe care o alintau şi îi făceau toate poftele Băiatul ei Bob care era gelos pe surioara lui a fost prins de două ori când încerca să o strângă de gât pe micuţă. Acest gest de copil obraznic şi violent i-a făcut pe cei doi să îl expedieze pe Bob la tatăl lui. Suzanne care acum era mai ataşată de fiica ei decât de fiu, a început să obosească de la stresul creat de serviciu şi de la atmosfera din casă şi a luat-o pe căi greşite. Începuse să se drogheze şi e, iar Nelu nu mai avea nici o putere în faţa acestui flagel. Avea identitate dublă căci drogurile o făcea să devină violentă şi să sară la bătaie. Când se trezea din această ispită îşi cerea scuze şi plângea însă era prea târziu. Nelu se cam săturase de aceste scene. Nu avea unde să plece că deja era căsătorit şi nu putea să mai rişte să ajungă în Romănia că era închis. Suporta în continuare capriciile Suzannei şi îi plângea de milă frumoasei lui fetiţe care mai mult era cu tatăl decât cu mama.
Nelu a primit un telefon de la Sandu în care îl ruga să îi trimită o scrisoare în România şi să îi spună Mirunei că acolo la Lyon ei doi s-au întâlnit şi Nelu l-a împrumutat cu 1000 dolari pentru Bianca şi Maria. De fapt aceia erau bani pe care Marlenne îi dăduse lui Sandu şi el i-a dat vecinei Maria. Miruna mirosise ea ceva însă nu prea era sigură şi de aceea bătea mereu şaua să priceapă iapa.
Primul revelion făcut de Tinca fără Marin doar cu Sandu, Miruna şi Alexandru i se păruse acesteia fără nici un farmec cu un iz amar şi cu o atmosfera prea încărcată ca să se bucure de apariţia acelui an Avusese în viaţă multe defecte însă dispariţia lui o făcuse pe Tinca o femeie ursuză care începuse să vorbească singură prin casă şi să îşi răspundă cu voce tare la unele întrebări care o chinuiau.
1984 nu aducea mari schimbări în viaţa familiei Dobrescu, a lui Sandu şi a mamei Tinca. Sandu, care ţinea enorm la tatăl său, abia acum şi-a dat seama că îi lipseşte şi de fapt se lua prea mult după gura mamei şi nu avea timp să îl asculte şi pe Marin.
La Bucureşti Emil cu Elena au făcut revelionul cu mama Elenei şi cu băiatul lor Emil. Acum nu mai avea răbdare să piardă nopţile legănând pe picioare pe cel mic aşa cum făcuse cu Adrian, ci o lăsa pe Elena să aibă astfel de ocupaţii că doar tăia frunze la căini aşa spunea el colegilor săi că face soţia lui. Mama Elenei nu prea o suporta pe Tatiana că aflase că nu îşi dorise o astfel de noră aşa că nici nu aducea niciodată vorbă de cuscra ei de la Constanţa. Ştia că acest bărbat mai fusese căsătorit şi plătea o pensie alimentară iar fata ei nu avea nici un copil şi nu mai fusese măritată. Prin urmare ea trebuia să fie prima supărată că l-a luat pe acest bărbat care are numai funcţie însă caracter nu avea el după opinia umilă a acelei femei. Elena se străduia să devină o soţie cât se poate de serioasă şi o mamă iubitoare. Dorea ca soţul ei să îşi şteargă complet din minte imaginea Afroditei însă acum era prea devreme. De multe ori Emil îi spunea Afrodita şi atunci dacă îşi dădea seamă ca a greşit începea să râdă ca un prost că nu putea să îşi controleze deloc vorbele. Elena avea răbdare că doar ea l-a vrut de soţ şi stăteau cam înghesuiţi în garsoniera lui Emil.
Anul 1984 nu le va aduce schimbări majore familiei Constantiniu, viaţa avea acelaşi curs monoton şi fără evenimente interesante. Sandu şi Miruna erau tare preocupaţi de treburile lor gospodăreşti şi se îngrijeau de educaţia micului Alexandru. Acesta era copia fidelă a bunicului şi tatălui în privinţa fetelor. Se ţinea după fetiţe mici dar şi după cele mai mari. Tinca îl şi vedea pe Alexandru în postura lui Marin, cu femeile şi băutura. L-a prins de câteva ori cum dădea peste cap două păhărele de ţuică lăsate de izbelişte de Tinca pe o măsuţă în bucătărie. Mirună îl bătea când făcea prostii, însă Sandu îi lua mereu apărarea ceea ce îi ştirbea din autoritate mamei. Dacă mai venea şi Tinca atunci să vezi carnavalul de la Rio. Toţi se acuzau între ei că acel copil nu prea are educaţie şi dacă va deveni matur o să le pună pielea pe băţ.. Miruna începu şi ea munca la abatorul din Constanţa şi parcă acum îi venea tare greu după atâta pauză făcută. Pe Alexandru l-a lăsat cu Tinca să se ocupe de el să îl ducă la grădiniţă şi să îi dea de mâncare. In vara lui 1984 Sandu primi o scrisoare de la Marlenne din Lyon care îl anunţă că vine la Mamaia la plajă şi va sta la hotelul Parc. Scrisoarea a ajuns pe mâna Mirunei şi aceasta într-un moment de furie l-a întrebat pe Sandu cine este individa şi ce doreşte de la viaţa lor. Sandu a dat din colţ în colţ şi până la urmă a spus o minciună cum făcea el de obicei. I-a mărturisit Mirunei că această femeie este stareţa unei mănăstiri din Franţa şi dorea ca să îl cunoască ca să vină cu nişte turişti la Sihăstria unde fusese el trei ani.
Miruna l-a crezut şi i-a arătat scrisoarea sosită în urmă cu o săptămână la Constanţa După o săptămână Miruna şi-a luat liber de la serviciu şi a plecat cu Sandu la munte. Era o strategie tactică pentru ca soţul ei să nu se mai întâlnească cu Marlenne. Era o măsură de salvare a căsătoriei care deja intrase în obişnuinţă şi începuse să se instaleze monotonia. Au plecat doar ei doi, iar pe Alexandru l-a lăsat cu Tinca acasă. Cât au fost plecaţi la Sinaia, micuţul Alexandru era să dea foc la casă cu nişte chibrituri găsite în bucătărie. Doar o minune a salvat casa bunicii Tinca de la un incendiu de proporţii. Ea le-a spus celor doi soţi că nu va mai sta cu el niciodată că i-a dat numai dureri de cap cu trăsnăile care le-a făcut în lipsa lor.
Miruna a început o cură de slăbire după o revistă si primele rezultate au început să apară Slăbise cam 10 Kilograme şi era mândră nevoie mare. Dar şi dieta asta ciudată a făcut să aibă ameţeli mari şi lipsă de poftă de mâncare. Tinca s-a supărat pe ea şi a avertizat-o că acest regim nu este indicat că poate avea reacţii dubioase. Dacă Sandu o iubeşte să o iubească aşa cum este să nu mai îşi chinuiască sufletul cu diferite reţete de slăbire.
La Giurgiu cele două surori gemene Maia şi Afrodita îşi creşteau singure copii şi nu mai aveau de gând să se mărite. Afrodita ajunsă acum mare şefă de recepţie avea toate şansele să devină şi şefă. De hotel. Toate oficialităţile care se perindau pe la Athene Palace întrebau doar de ea pentru că meseria aceasta îi venea ca turnată. Îşi aranjase cu mult gust apartamentul în care locuia cu băieţelul ei, Adrian care acum avea 6 ani. Strânsese şi ceva bani ca să îţi mai cumpere un apartament şi îi mergea destul de bine şi fără Emil. Maia care era contabilă o avea pe Ortansa la mama ei, la Giurgiu, că era tare ocupată cu serviciul şi nici nu prea avea experienţa necesară ca să crească un copil. Ortansa avea aceiaşi vârstă cu Adrian, 6 ani şi era o fetiţă retrasă şi cu bun simţ. Se simţea de la o poştă că avea mari influenţe educaţia evlavioasă care o primise la Suzana. Se închina când se aşeza la masă, făcea rugăciunea înainte de culcare iar Adrian numai chicotea când o vedea ce face Ortansa.
Mult timp acei doi copii nu au ştiut că sunt şi fraţi pentru că aveau acelaşi tată.. Crescuţi într-o atmosferă caldă, părintească aceştia nici nu au simţit lipsa unui tată decât atunci când mergeau la şcoală şi veneau după copii şi tatăl lor.
În America Nelu care se cam plictisise de stat la uscat şi de atmosfera din familia lui cea nouă se tot frământa cum să plece şi din Huston. I-a cerut adresa lui Sandu a prietenei lui din Lyon şi a vorbit tare curtenitor cu aceasta. Marlenne a fost tare impresionată de franceza vorbită de acest individ şi l-a chemat în anul următor 1985 pe Nelu la Lyon. Până a plecat din America a avut un comportament excelent faţă de Suzanne şi faţă de micuţa lui Lucinda. Ştia că peste un an va pleca din America şi cel puţin să rămână aceste persoane cu o impresie bună despre el.
În anul 1985 Sandu şi-a cumpărat altă maşină, un Fiat pe motorină şi era bucuros de noua sa maşină. Miruna nu luase carnet de conducere pentru că reprezenta un antitalent la volan. A căzut şi de pe rampă şi lua toate curbele cu viteză, ceea ce îl făcea pe instructor să intre în panică.
In primăvara acelui an Nelu s-a dus la Lyon dar nu a stat prea mult că nu îi convenea regimul impus de Marlenne. Aceasta care îl mirosise pe Nelu că nu este decât un aventurier nu s-a sinchisit să îi găsească de muncă în port şi la lăsat să se descurce singur.
Toamna lui 1985 Nelu s-a întors înapoi la Huston, căci aici cel puţin avea un copil şi o soţia care lucra. Era Suzanne, o drogată, însă era muncitoare şi nu făcea atâtea fiţe cu el.. Nici nu i-a spus acesteia ce a făcut el în Franţa că avea deja bagajul pus la uşa dacă afla Suzanne că a avut o tentativă de evadare din cămin şi nu i-a mers cu acea individă din Lyon..
În România fetiţa lui, Bianca, făcuse deja 11 ani şi era clasa a I. Învăţa bine şi era un copil tare ascultător. Nu ieşea din vorba Mariei era îngrijită şi dichisită. Nu o ajuta nimeni la lecţii şi nu prea avea multe prietene. Îi plăcea să citească şi să scrie poezii aşa cum făcea şi Aurelia când era de vârsta ei. Ca să nu afle Suzanne, Nelu punea mereu bani deoparte şi îi trimitea Mariei şi fetiţei lui Bianca. Lucinda nu semăna cu Nelu ci mai degrabă cu mama ei şi cu fostul soţ al Suzanei.. Făcuse 4 ani şi nu ştia să vorbească româneşte, vorbea doar în limba americană.
La Giurgiu Maia care îţi avea fetiţa, pe Ortansa la părinţii ei intrase împreună cu alţi intelectuali într-o societate de oameni culţi care purta denumirea de meditaţia transcendentală.. Nu ştia de acest lucru nici unul dintre membrii familiei sale, era totul ţinut în cel mai mare secret Nu prea avea timp să vină la Giurgiu şi stătea mai mult pe la Bucureşti într-o garsonieră cu chirie. Ştiind că este o persoană echilibrată nici ai ei nu prea s-au interesat ce face Maia, unde se duce şi în ce chestii este băgată. Afrodita care acum era şefă de recepţie auzise ceva despre Maia însă nu a dat nici o importanţa acestui zvon..
La sfârşitul anului 1985 Afrodita a întâlnit un om de afaceri din Danemarca şi a făcut cu acesta revelionul. Era o partidă bună pentru că era medic ginecolog la Copenhaga. Era cu 20 de ani mai în vârstă decât ea, avea 54 de ani. Acest om putred de bogat mai avea încă trei copii în Danemarca însă asta nu l-a împiedicat să îi promită Afroditei că divorţează de soţia lui Brigitte şi o i-a de soţie. Acesta în anul următor să căsătorit cu Afrodita. Îl chema Max Trennd şi îi era nespus de dragă noua lui achiziţie din Romania.. Îl iubea şi pe Adrian şi îi făcea numai cadouri scumpe.
Din 1986 până în 1990 Afrodita a stat împreună cu Adrian la Copenhaga cu noul ei soţ bogat şi manierat.. Emil auzise de noua cucerire a fostei sale soţii şi se duse într-o seară beat turtă la Athene Palace să vadă care este noul soţ al Afroditei. Max, dacă a văzut că un individ o abordează pe prietena lui şi încearcă să o îmbrâncească, se duse glonţ la Emil şi îi trase o chelfăneală zdravănă. Max făcuse judo şi nu îi fusese prea dificil ca să îl bată măr pe Emil Afrodita a apucat-o mila de fostul ei soţ şi l-a rugat pe Max să îl lase în pace pentru că îl omoară.. Elena când l-a văzut aşa bătut a vrut să cheme ambulanţa însă el s-a dus la culcare spunându-i că a fost agresat pe la spate de nişte hoţi.
În anul 1986 Maia care era o contabilă serioasă la Uzina Danubiana fusese trecută pe liber şi i se desfăcuse contractul de muncă. Motivul prietena ei cea mai bună Camelia o turnase la securitate că face parte dintr-o sectă secretă. Tot anul această femeie blândă şi la locul ei a trebuit să stea acasă pe banii părinţilor ei la Giurgiu. Abia în anul următor a găsit o slujbă mizeră şi asta datorită verişoarei ei, Laura care a angajat-o femeie de serviciu la spitalul unde ea era medic. Acum dacă avea timp mai mult stătea cu Ortansai îi dădea educaţie şi o ajuta la facerea temelor la şcoală..
In Constanţa Sandu vorbise cu Nelu şi acesta îi spusese că a fost în Franţa la Lyon. La cele auzite Sandu făcu o criză de isterie. Îşi imagina pe Marlenne cu Nelu şi chiar îl rodea gelozia. Nelu i-a spus tare detaşat că el nu prea era mort după această femeie că nu era prea interesantă mai ales la aşternut. Îl apuca deja pandaliile şi avea de gând să plece în Franţa ca să îi tragă o mamă de bătaie acelei femei care se oferea prea repede unui bărbat.. O săptămână la ţinut criza aceasta de isterie după care s-a potolit şi ispăşit s-a întors la Miruna lui. Alexandru era deja elev în clasa a II-a şi nu prea se dădea în vânt după învăţătură. Se juca toată ziua fotbal aşa cum făcea şi tatăl lui la acea vârstă şi se ţinea după Bianca care era cu 4 ani mai mare decât el. Le spunea la toţi copii din cartier că Bianca este soţia lui. Maria şi Tinca erau mereu în certuri din cauza acestui nepot care nu lăsa fetele în pace şi le tot şicana.. Sandu care se vedea în micuţul lui acelaşi tip de copil niciodată nu îl certa şi mereu îi lua apărarea.
La sfârşitul anului 1986 veni să facă revelionul cu Tatiana şi Emil cu Elena.. Elena care nu o prea agrea pe soacra sa i-a spus soţului său că poate era mai nimerit să facă revelionul cu prietenul lui din copilărie, Sandu. Emil i-a spus lui Sandu care era dorinţa soţiei sale aşa că noul an 1987 l-au făcut împreună la mama Tinca. Cei doi băieţi ai lor Alexandru şi Emil s-au jucat bine împreună după care s-au dus la culcare, Emil şi Sandu s-au îmbătat amândoi iar soţiile i-au lăsat să îşi depene amintiri din copilărie şi s-au dus la culcare fiecare la locul ei. Elena la Tatiana şi Miruna la Tinca. Sandu se lăuda cu maşina lui pe motorină iar Emil să nu se lase mai prejos îi spunea că în anul acesta îşi va lua şi el o maşină de calitate şi va veni cu ea în Constanţa Peste trei zile Emil plecă la Bucureşti împreună cu familia lui iar Sandu cu Miruna se duseseră la serviciu.. Stabilită în Copenhaga Afrodita soţia lui Max Trennd îi trimitea şi Maiei multe jucării şi obiecte de îmbrăcăminte pentru Ortansa Ea o ducea excelent cu soţul ei şi acesta nu îl mai interesa copii lui ci îl iubea numai pe Adrian pe care îl răsfăţa cât putea de tare.. Ocolite sunt căile dragostei la români dar şi la străini, aşa judeca uneori Afrodita care îşi văzuse sacii în căruţă şi îşi punea bani mulţi în cont. Avea de gând să îşi cumpere un hotel şi aşa să devină o patroană cum a visat ea de când era mică.
Nu se mai gândea la Emil şi nici la Tatiana că doar avea pe fiul ei cu ea şi nu o mai interesa absolut nimic. Max avea două case. Pe una i-a lăsat-o fostei sale soţii, iar într-una stătea el cu Afrodita. În luna martie Afrodita a rămas însărcinată. Mare bucurie pe capul lui Max care avea trei fete şi acum îşi închipuia că va avea un fiu. Afrodita toată ziua nu făcea nimic decât se privea în oglindă ţi îşi număra ridurile nou ieşite.. Max nu o iubea decât pe ea, pe acei părinţi ai Afroditei nu prea îi agrea, spunea că sunt ca doi ţigani de la Giurgiu care nici măcar nu aveau o casă în Bucureşti. Pe Maia o simpatiza că doar aceasta ştia să vorbească limba engleză cu el şi se înroşea toată când îl vedea. Afrodita se supăra pe Maia când zărea că sora ei nu poate să îşi înfrângă timiditatea şi se comportă ca o copiliţă.
In luna iunie Afrodita avuse nişte dureri cumplite de burtă şi va fi internată de urgenţă la spital. A avut sarcină extrauterină şi Max chiar dacă era doctor ginecolog nu a putut face nimic. A fost doar începutul unei destrămări în dragoste. Acum se topise precum un aisberg dragostea care îi unea, o dată cu sfârşitul acelei sarcini. Socoteala de acasă nu s-a mai potrivit cu cea din târg. Afrodita în toamna acelui an a venit la Giurgiu ca să se mai relaxeze şi să mai uite de supărările care îi dădeau târcoale.
La Constanţa Maria care se ocupa de creşterea nepoatei Bianca şi nu îi spusese adevărul despre mama ei că fusese la Porta Albă la puşcărie, era tare agitată că primise un telefon de la Aurelia. Aceasta care acum era măritată tot cu un puşcăriaş cu Valentin şi avea o fetiţă de un an dorea să o vadă şi pe Bianca pe care nu o mai văzuse din 1978. Maria i-a interzis categoric să o mai viziteze că îi strica tot rostul copilului şi aceasta nu mai învăţa bine la şcoală. Aurelia însă nu s-a luat după gura spurcată a fostei sale soacre şi s-a dus la şcoală să îşi vadă fata. Acel copil timid nu a avut nici o reacţie când Aurelia i-a spus pe un ton autoritar:
- Ce mai faci tu, fata mamei?
Aurelia trebuia să îşi vadă de nouă ei familie şi să nu mai privească înapoi cu mânie .
Maria care era meşteră mare la inventarea unor poveşti, îi spuse nepoatei că acea femeie nu este decât o nemernică, nu are nici o ocupaţie şi se leagă aiurea de copii. Singurul părinte al Biancăi nu este decât Nelu care este în America şi va veni el odată să o vadă..
In toamna anului acela Miruna fusese prinsă la poartă cu cinci kilograme de carne pe sub fustă şi i se întocmise dosar penal. Sandu a alergat pe la toţi dracii aceia cu funcţii şi a reuşit să o salveze de la un an de puşcărie. A fost dată afară iar în cartea de muncă i s-a pus un paragraf destul de urât Sandu a plecat şi el de la Abator şi s-a angajat electrician în Siria la o companie de construcţii. Tinca această mamă ca un leu pentru fiul ei s-a supărat tare mult. Acolo erau zile călduroase, caniculare şi ea îşi făcea griji în această privinţa. Ştia că uneori Sandu mai trage şi câte o duşcă şi asta îi poate cauza pe căldurile acelea. La două săptămâni îi tot scria ce este pe acasă şi ce nu trebuie el să facă acolo în Siria la Damasc. Aici Sandu a strâns bani frumuşei care îi trimitea Mirunei ca să îi pună la CEC. La Bucureşti Emil avusese probleme cu sănătatea celui mic şi toţi prietenii i-au recomandat o doctoriţa de la spitalul Colţea. Şi-a luat băieţelul pe Emil şi sa prezentat la doctoriţa acea formidabilă recomandată de prieteni. Băiatul lui avea probleme cu respiraţia şi un început de astmă. Stătu la o coadă mare şi după două ore când era cu băiatul în braţe apăru pe uşa şi doctoriţa Laura care îl întrebă curioasă:
- Acesta este copilul Afroditei şi al tău?
Rămas exact ca la dentist, Emil care nu se aştepta să o găsească pe Laura îi spuse fără nici un chef :
- M-am despărţit de patru ani de Afrodita care acum este în Danemarca şi acest copil este făcut doar cu Elena, actuala mea soţie.
Laura uitase de mult de Emil şi nu îi mai purta pică aşa că se apucă să consulte copilul lui şi îi dădu un tratament mai de lungă durată. Emil îi sărută politicos mâna şi îşi ceru de trei ori scuze de tot ce îi făcuse el în anii lor de studenţie. Îşi făcea mustrări de conştiinţă că fusese atât de prost că renunţase la o femeie de calitate pentru o femeie plină de defecte şi rea., cum era Afrodita.. Plecă de la spital atât de abătut cu mintea împrăştiată şi fără nici un chef de viaţă. Laura a fost o femeie mai puternică decât el şi a luptat cu valurile vieţii mai mult decât el. Se socotea un învins al vieţii care nici măcar o dată nu a recunoscut o greşeală săvârşită. Elenei nu i-a spus nimic de fosta lui prietenă ci doar a amintit că băieţelul lor trebuie să urmeze un tratament de bronşită acută.
Miruna care acum stătea acasă cu Alexandru se plictisea de moarte. A tot încercat diferite servicii dar se pare că paragraful acela de pe cartea de muncă îi dăuna enorm. Nimeni nu avea încredere în ea şi nu îi dădea gestiune pe mână. Alexandru era un obraznic şi jumătate şi nu mai asculta de nimeni. Nu mai îl putea ţine în frâu nici mama nici bunica.. El îi scria lui Sandu în Siria să îi aducă mănuşi de box şi bicicletă modernă..
Vremea românilor conduşi de Tovarăşul Nicolae Ceauşescu era chinuită din punct de vedere al alimentelor de bază, al buteliei şi al congreselor de partid unde se dădeau indicaţii peste indicaţii. Lumea era nemulţumită mai ales de cozile interminabile de la lapte, la statul de cu noaptea în cap la butelie, de turnătorii care erau la tot pasul şi te puteau duce la zdup dacă vorbeai contra unicului partid de guvernământ.
Anul 1988 se apropia cu paşi uriaşi iar iarna cea albă îşi făcea din plin de cap. Frig, oameni zgribuliţi, revelion cât mai restrâns şi oameni suspicioşi la toate colţurile. Sandu a telefonat acasă şi le-a spus că el va veni abia în luna mai în România. Avea o voce stinsă cu uşoare urme de tristeţe, semn că îi era tare dor de ai lui. Dar contractul trebuia respectat nu avea ce face. Acolo la Damasc erau puţine femei şi aveau faţa acoperită Nu se uitau la bărbaţi că era ruşine şi nu puteau fii abordate nici măcar pe stradă. Sandu a fost un bărbat cuminte însă o cam luase cu băutura în lipsă de altceva. Tinca a făcut revelionul cu nepotul şi cu Miruna, Emil a rămas la Bucureşti iar Maria cu Bianca şi Traian Mocanu, soţul său.- In luna aprilie Traian Mocanu s-a îmbolnăvit şi după o săptămână el a decedat. Maria l-a îngropat la Piatra Neamţ căci de acolo venise el în Constanţa, şi acolo avea loc de veci alături de mama lui Silvia Mocanu.
Acum Maria trebuia să se ocupe singură de toată casa şi mai ales de Bianca. Fiul ei cel mare Andrei îi mai trimitea din Bucureşti bani pentru cheltuieli neprevăzute şi o încuraja mereu în ideea că va veni şi ziua aceea când Nelu va sosi acasă şi va curge doar lapte şi miere.
In luna aprilie Sandu sosi la Constanţa şi arăta exact ca un pirat. Îşi lăsase din nou barbă, era bronzat la faţă şi fără chef de viaţă. Oboseala i se citea pe faţă. S-a dus după bani i-a făcut însă nu mai era el cel de altădată. Îi căzuse şi doi dinţi, unul din faţă, unul mai din fundul gurii şi arăta ca o persoană neîngrijită. Miruna s-a speriat când l-a văzut în ce hal arată şi i-a spus pe un ton autoritar:
- Dacă nu eşti sănătos cred că nu mai este cazul să pleci înapoi în Damasc, arăţi ca un bărbat de 70 de ani!
Sandu care îşi făcuse nişte planuri cu banii rezultaţi din munca în Siria se duse lângă soţia lui şi îi spuse răspicat
- Acum tu nu ai serviciu şi am atâtea guri de hrănit ce crezi că de bine am plecat de la Abator? Dacă nu erai o fraieră şi luai mai puţină carne nici nu observau viperele alea de la poartă şi azi tot acolo lucrai la abator!
Mirună fuse nevoită să încheie această conversaţie care nu aducea decât un început de ceartă aprinsă. Alexandru fuse tare încântat de venirea tatălui căci acesta îi aduse ce îi promisese, o bicicletă luxoasă şi o pereche de mănuşi de box.
În vara anului 1988 Afrodita veni iar în România şi îi spusese mamei că soţul ei o neglijează şi căsătoria ei începuse să scârţâie. Avea bani destui ca să se întoarcă în România însă acum nu era momentul. Îi mai trebuiau ceva finanţe ca să îşi rotunjească sumele din Danemarca. Maia care se obişnuise cu salariul de mizerie al unei femei de serviciu era supărată că sora ei nu îşi găsise nici acum dragostea la care visase în copilărie.
Adrian şi Ortansa care aveau 10 ani se bucurară că s-au înt¬âlnit şi au povestit până târziu evenimentele lor de la şcolile unde învăţau.. Ortansa aştepta să vină vacanţa ca să poată pleca şi ea cu mătuşa Afrodita în Danemarca să vadă şi alte zone de pe glob Avea tot timpul din lume ca să v vadă Europa ba. chiar şi unele ţări din America.
În luna octombrie Sandu plecă iar în Siria căci acel contract trebuia respectat şi nu mai era deocamdată cale de întors. Miruna era tristă însă Alexandru se bucură, doar aştepta să îi facă altă listă de obiecte care să le aducă Sandu de la Damasc. Tinca acum era bolnavă făcuse hepatită şi trebuia să ţină regim. Era neagră de supărare că ea discuta tot ce era prin casă cu fiul ei mai bine decât cu o fată. Acum tot ce avea pe suflet nu mai spunea la nimeni că nora ei ţinea tot la maică-sa mai mult decât la ea. Plecarea lui Sandu a făcut-o să îl jelească mai mult ca şi atunci când era la Sihăstria la mănăstire.. Maria Mocanu, mama lui Nelu se bucura în sinea ei că Tinca este acum fără nici un băiat aşa cum este şi ea fără băieţii ei. Unul în Bucureşti şi altul în America, aveau pe nepoţi care le înfrumuseţa viaţa şi le mai scoteau din ramolismentul care se instalase pe creierul lor.
Emil dacă a văzut că Laura nu mai era supărată pe el, făcea ce făcea şi se ducea mereu cu băiatul la consult, asta numai ca să o vadă pe Laura. Avea în creier că trebuie să îl facă din nou curte ca să o cucerească. Dar o dată pierdută o redută nu mai avea nici o şansă de câştig. Laura i-a dat un flit elegant căci era fericită cu soţul ei şi nu avea nici gând să îşi strice acea casă care o făcuse cu actualul ei soţ. Elena era vicleană şi s-a prins de acţiunile subterane ale soţului şi nu i-a mai dat voie să plece la doctor cu băiatul lor. Se ducea doar ea că doar era casnică şi nu avea prea multă treabă pe acasă.
O toamnă foarte lungă venită pe meleagurile româneşti a fost aducătoare de rod bogat şi produse din belşug. Dar asta nu îi scutea pe oamenii din ţara noastră să stea la cozi interminabile la butelii şi la unele produse din lapte şi mai ales lapte. Se făceau liste peste liste iar pensionarii se aşezau precum soldaţii cu noaptea în cap la coadă. Maria care acum stătea doar cu Bianca ieşise la pensie de la Fabrica de Ulei cu o pensie destul de bună. Mai primea bani şi de la Andrei de la Bucureşti şi de la Nelu de la Huston. Se descurca bine cu nepoata însă o rodea dorul de feciorul cel mic. Nelu deocamdată nu putea să vină în ţară mai aştepta ca să se aşeze unele evenimente internaţionale şi după aceea va sosi şi el în Constanţa. Iarna lui 1988 cu viscole mari şi cu zăpezi cât munţii aminteau de climatul din Siberia şi cel de la Poli. Emil a stat în Bucureşti nu a mai venit de revelion la Constanţa, Sandu era în Damasc iar Nelu la Huston. Toţi au telefonat mamelor din Constanţa.
A sosit şi 1989 an de referinţă pentru unele destine şi oameni, cu fapte şi evenimente care nu s-au elucidat nici în zilele noastre. Anul a apărut ca de obicei cu statul la televizor, artificii din belşug şi urările de sănătate ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu care la ora 12 fix făcea la TV aceleaşi urări pentru poporul român.. Primăvara acelui an cu timp prea frumos pentru acele zile parcă prevestea ceva scos din tiparele normale ale românilor. Se schimbase clima şi nu mai ştiai cum să te îmbraci. Sandu veni din Siria şi adusese o mulţime de cadouri familiei sale. Strânsese şi ceva bani şi avea în cap să îi pună la CEC, asta ca să ia dobândă mare şi să îşi rotunjească suma. Emil devenise şef de departament şi era bine văzut de toţi colegii lui. În America Sandu care acum avea două slujbe era apreciat de americani că este un om muncitor şi plin de iniţiativă.. Se chinuia cu aceste două slujbe că vroia să îi demonstreze mamei Maria că prin muncă a reuşit să îşi facă o situaţie printre străini. Mai trimitea şi dolari fetei sale Bianca şi era mulţumit de viaţa care o duce la o mare distanţa de casă.. După a lună de şedere în Constanţa, Sandu îşi luă familia şi cu maşina lui de firmă plecară toţi la munte. Au luat-o şi pe Tinca , asta ca să aibă grijă de Alexandru , cel care nu avea astâmpăr nici un minut. Au fost la Poiana Ţapului şi s-au distrat de minune. La întoarcere au trecut prin Bucureşti şi au tras un chef de pomină cu Emil şi cu Elena. Viaţa era totuşi frumoasă.
Vara lui 1989 va fii una plină de surprize pentru Maia. Ea se va căsători cu un profesor universitar pe care îl cunoscuse la Meditaţia transcendentală din care făcea şi el parte. Acesta era un tip extrem de inteligent, însă foarte timid. Nu era comunicativ şi scotea două vorbe la trei ore. Acest tip de bărbat greu de abordat nici nu era iubit de femei, iar asta deja îi cauzase mult în viaţa. Avea 48 de ani era realizat din punct de vedere profesional însă nu îşi făcuse nici o familie. Îl chema Dan Predescu şi era profesor de filozofie la Universitatea din Bucureşti.. Maia şi Dan au făcut nunta la Giurgiu şi Afrodita a venit şi ea împreună cu Max din Danemarca. Maia nu i-a spus soţului ei, Dan, că mai avea o fetiţă făcută cu fostul ei cumnat ci i-a prezentat-o pe Ortansa ca fiind o fetiţă pe care ea a înfiat-o.
Max soţul Afroditei care pusese de mult ochii pe sora geamănă a Afroditei a dansat cu ea puţin mai la sentiment şi i-a spus că este o mare fraieră că s-a căsătorit cu un român că el avea un prieten la Copenhaga care ar fi luat-o de soţie. Dan se supără puţin când observă că acest străin îi face o curte atât de vizibilă soţiei sale. Afrodita aplană conflictul care trebuia să înceapă între cei doi, îl luă pe Max şi plecară de la nuntă cerându-şi scuze că ea nu se simte prea bine.
Prin toamnă deja începuse în România unele agitaţii şi nemulţumiri ale populaţiei faţă de regimul comunist. Nimeni nu spunea nimic că era această zvâcnire şi nemulţumire că acel zid din Germania se desfiinţase, Cehoslovacia se dezmembrase în două, erau transformări profunde în toată Europa.
La începutul lunii decembrie la Timişoara nemulţumirile acelor locuitori se sfârşiseră destul de tragic. Manifestaţia care începuse în centru Timişoarei se lăsase cu împuşcături şi apăruseră primele victime din rândul manifestanţilor. Toată România era în fierbere. La Bucureşti lumea se agita şi au început şi aici manifestaţiile mai puternice decât în restul oraşelor Cluj, Sibiu şi Constanţa. Emil care în acea perioadă se găsea prin centru Bucureştiului unde se trăgea în derută în tot ce era în mişcare, se apropie pe la hotel Intercontinental de un grup gălăgios care aveau de gând să facă o baricadă. In fruntea lor era un bărbat dârz şi neînfricat cu părul blond şi cu ochii culoare deschisă. Îl chema Dan şi îi mobiliza şi pe ceilalţi din grup să înfrunte gloanţele care începuseră să vină din anumite direcţii. Fără să vrea intră şi el în horă aceasta ciudată şi curajoasă. Elena nu mai ştia de soarta soţului ei nimic pentru că plecase de dimineaţa şi se întunecase şi el nu mai sosea. La televizor se tot anunţa că sunt terorişti şi mulţi cetăţeni au fost împuşcaţi pe stradă. Îi era frică să se ducă după el că era întuneric şi nu avea pe cine să lase ca să stea cu Emil, băieţelul ei. Noaptea tare târziu se întorsese şi Emil, mort de oboseală. Îi spusese Elenei că a fost la hotel Intercontinental şi au făcut o baricadă împreună cu alţi cetăţeni care se pare că nu prea se temeau de nimic, nici de gloanţe nici de moarte.
După o săptămână Emil îl zări la Televizor pe acel bărbat voinic şi blond care ridicase baricada şi care îi îndemna la muncă şi la scandarea zgomotoasă de lozinci. Făcea parte din FSN împreună cu alţi cetăţeni care fuseseră mai iuţi de picior şi cu un tupeu mai mare.. Venise Democraţia şi în România şi toate lucrurile şi evenimentele luară o anumită direcţie. S-au deschis graniţele şi au putut să vină toţi cei plecaţi în alte ţări. Cei mai înfocaţi securişti şi membrii de partid acum erau cei persecutaţi de regimul comunist şi au dat fuga după funcţii.
În Constanţa Sandu care era în România pentru o scurtă perioadă de timp s-a dus împreună cu Ilie Voinea să dea jos de la conducere pe aceia care au dus-o bine în timpul lui Ceauşescu. La sediul organizaţiei de partid din centrul Constanţei Sandu şi alţi tovarăşi au intrat cu forţa în interior şi au dat afară pe tovarăşul Creţu şi Marina A fost o revoluţie de catifea doar cu puţine victime şi acelea din rândul securiştilor şi al unora care habar nu aveau să tragă cu arma.
Toată lumea era plină de bucurie şi toţi se sărutau de bucurie în speranţa că vor veni vremuri mai bune. Sandu nu a mai plecat în Siria şi a rămas în Constanţa. Avea acum o funcţie destul de bună, fusese numit Director la RATC. Avea toate categoriile de şofer şi se înscrisese şi la facultate în anul 1990.
Anul 1990 este un an plin cu surprize. In luna februarie veni acasă şi Nelu de la Huston. Nu îi mai era teamă că va fii închis şi adusese cu el şi o sumă mare de bani. Maria şi Bianca au fost tare bucuroase că l-au văzut din nou acasă. I-au trebuit trei zile ca să îi povestească mamei tot ce a păţit el în America, despre soţia lui Suzanne, fiica lui Lucinda şi despre casa care şi-o făcuse în America. Suzanne a fost tare mâhnită că Nelu va pleca de lângă ea că ştia care va fii acel final. El nu se va mai întoarce în America pentru că nu era un bărbat care să fie topit după soţia lui. În România Nelu cu banii aduşi din America şi-a făcut o vilă în zona pieţei Griviţa şi a intrat în lumea oamenilor de afaceri. Era la început şi cei de prin Constanţa nu prea aveau habar de tranzacţii comerciale, negocieri şi politica falimentului. Cu bani puţini şi-a ridicat vila unde şi-a luat-o şi pe Maria şi pe fata lui Bianca. La parter şi-a făcut magazin alimentar iar la etaj camerele de locuit. În primul an a atins o cifră record de vânzare şi asta l-a mulţumit extrem de tare.. Bianca era clasa a VIII-a şi se pregătea să dea examen la liceu. S-a înscris tot la Liceul Mircea cel Bătrân unde terminase liceul şi tatăl ei. Sandu a intrat şi el în lumea bună a afacerilor. Era director cu secretară şi maşină la scară şi primul pas spre bogăţie l-a făcut la sfârşitul anului 1990 când şi-a cumpărat două terenuri la Cumpăna şi unul la Agigea. A avut o mare intuiţie când şi-a cumpărat aceste terenuri că parcă ştia el că vor creşte vertiginos preţurile pe unele terenuri. Se întâlneau mai des Nelu şi cu Sandu împreună cu familiile lor şi începură să pună la cale afaceri care mai de care mai profitabilă.. Alexandru era un băiat tare încrezut că taică-său ajunsese mare director şi nu mai se juca deloc în cartier cu foştii lui tovarăşi de joacă. Avea deja 11 ani şi fiţe prea multe în cap. Tinca nu îşi mai încăpea în piele de băiatul ei cel mai mare Director din Constanţa cum îi zicea ea şi se lăuda la tot cartierul cu el. Sandu a depus o suma destul de mare în contul mănăstirii Sihăstria acolo unde timp de trei ani a mâncat o pâine destul de amară cu toţi acei călugări moldoveni. Sandu a vândut apartamentul lui făcut din perioada când lucra la Abator şi a început să îşi construiască şi el o vilă să nu fie mai prejos decât prietenul lui Nelu.
La Bucureşti Emil care fusese numit şef de secţie la aeroportul Băneasa este dat jos din funcţie de aceia care acum erau în fruntea acestei societăţi. Nu mai aveau nevoie de atâţi ingineri reparaţii avioane şi prin urmare i s-a spus să îşi caute alt loc de muncă. S-a dus în audienţă la acel domn Dan Iosif să îi rezolve această crâncenă problemă cu serviciul însă acesta nu îţi mai amintea de el şi prin urmare i-a spus că va încerca să îl ajute cu o slujbă. Acum era şi el şi Elena fără serviciu şi aveau de întreţinut un apartament şi un copil de 9 ani, care avea nevoie de hrană şi îmbrăcăminte. Maia care era femeie de serviciu înainte acum a devenit contabilă din nou la o firmă de construcţii recent înfiinţată. Era mulţumită şi ea şi soţul ei Dan Predescu. Profesor universitar care avea un salariul frumuşel.
Anul 1991 este un an cu evenimente şi mai palpitante , cu emoţii specifice unor oameni care au urcat pe scări financiare destul de iute, şi tot urcau fără să se mai uite înapoi. În acel an, la începutul lunii martie, Tinca se simţi tare rău. Fusese internată la Spitalul municipal, făcuse tratament cu interferon dar starea ei nu se ameliora.. Toate medicamentele străine luate de Sandu nu avuseră nici un efect. Se pare că aţa de pe mosorel se cam dusese, iar Tinca avea zilele numărate. Avea dureri insuportabile de oase şi noaptea devenise un coşmar. Începuse să facă injecţii cu morfină ca să îi mai aline durerea. I-a spus fiului ei că vrea să îşi vadă vecinele ei de cartier pe Maria şi Tatiana că se pare era ultima ei dorinţă. Maria şi Tatiana au venit cu prăjituri şi flori însă astea toate nu mai aveau efectul scontat. Tinca le mulţumi şi le spuse că trece prin nişte chinuri greu de suportat. Simţea că îi era aproape sfârşitul. Vecinele ei de o viaţă nu i-au spus decât faptul că arată destul de bine şi ele nu cred că vecina lor acum când este atât de fericită să plece în neant.
În luna aprilie Tinca se duse lângă soţul ei Marin la Cimitirul Central. Sandu şi Miruna îi făcură o înmormântare şi o pomană pe cinste. Alexandru nu prea a plâns-o pe bunica Tincă pentru că întotdeauna îl cicălea şi îl pâra lui taică-său şi mamei sale. Emil şi Elena au fost şi ei alături de Sandu. Nelu şi Bianca au venit cu o coroană imensă şi Nelu a avut în minte imaginea aceea a mamei lui Sandu care îl certa mereu că toată ziua joacă fotbal în loc să pună mâna pe carte. Se zice din bătrâni că morţii sunt cu morţii iar vii îşi reiau cele lumeşti că de aceea sunt vii.. În primăvara acelui an Sandu care avea afaceri imobiliare că îşi deschisese şi o societate de imobiliare avea de gând să renunţe la funcţia lui de Director la RATC şi să se dedice numai afacerilor. Aşa şi făcu.
În toamnă termină cu acea slujbă bine plătită dar cu salariaţi care mai de care nemulţumiţi şi puşi pe grevă şi chiul şi se dedică în totalitate afacerilor. Angajase la firma lui de imobiliare trei agenţi şi o secretară tinerică. Aceştia erau iuţi în decizii şi faceau toată ziua drumuri ca să îşi câştige comisionul din vânzări.. Pe băieţi îi chemau: Sorin, Stelică şi Ştefan. Pe secretară o chema Sonia. Sandu le spunea mereu în glumă că aceştia sunt cei patru de S ai lui. Sonia avea 23 de ani era roşcată cu ochii verzi şi era o mare şmecheră. Învârtea bărbaţii pe deget şi nu îi păsa de nici unul.
Pe şeful pusese ochii de prima dată, însă frica de Miruna o ţinuse deocamdată departe de el. Miruna îl controla în fiecare zi şi nu era chip să calce strâmb deloc soţul ei. Erau zile când Miruna trebuia să se ocupe de lecţii împreună cu Alexandru şi asta o bucura nespus pe Sonia. Atunci îi făcea avansuri atât de vizibile că toţi colegii ei de agenţie îşi dădeau coate şi r¬âdeau pe înfundate de aceste tertipuri ale Soniei.. Timpul nu era pierdut căci Sandu începuse şi el să dea curs avansurilor acestei femei uşoare .. Mai întâi o pipăi uşor pe sâni dacă văzu că are un anumit reflex începu şi pe picioare. Erau pe drumul bun al dezmăţului, amândoi fără regret.. Vremea infidelităţilor pentru Sandu se apropia cu paşi uriaşi.
Miruna nu s-a prins de prima dată, căci soţul ei se purta acasă nemaipomenit de bine şi nu îi trezea nici o bănuială. Nelu care acum avea un magazin alimentar nu se fripsese o dată cu vânzătoarea de Aurelia care de fapt era profesoară ci acum angajă la magazin o tinerică pe nume Adriana care să îi vândă produsele alimentare. Avea o contabilă în vârstă pe nume Valerica şi cu Maria care ţineau contabilitatea la magazin. Cealaltă vânzătoare avea 45 de ani şi era o femeie serioasă. Calcula totul bine şi nu ieşea niciodată lipsă. Adriana care mai avea şi un amant care nu muncea ieşea mereu în lipsă. Ea fura la cântar pe toţi clienţii şi era tot ea cu o gură mare până la urechi.. Adriana se culcase şi cu Nelu şi îl avea pe acesta la mână cu toate afacerile lui necurate şi cu neplata unor impozite la stat. Nelu nu putea să o dea afară că atunci avea de furcă mult cu această femeie care îl prinsese o dată beat şi el îi mărturisise toate dedesubturile afacerilor sale . Ca să fie şi cireaşa de pe tort în luna iunie Adriana rămăsese gravidă şi îi spusese şefului că el este tatăl copilului ei.. După 18 ani să mai aibă un copil şi acela să fie băiat i-a surâs lui Nelu care rămăsese tot un naiv ca în copilărie.. I-a promis că la anul în 1992 o va luau de soţie şi va termina cu munca de la alimentară dacă îi va face un băiat. Adriana îşi văzuse sacii în căruţă şi era fericită. Avea un bărbat cu bani şi unul şomer de care nimeni nu ştia.. Maria care de prima dată nu prea a suportat-o pe această femeie puţin curvă cum îi spunea ea nu avusese nici un spor în faţa lui Nelu. Acesta i-a interzis să mai se bage în viaţa lui că doar este gogeamite bărbat şu ştie să conducă o firmă şi o familie..
La Bucureşti Emil se descurca tare greu că deja era şomer şi nu îşi găsise nici un loc de muncă aşa cum vroia el. Să fie şi şef dar să aibă şi un salariul bunicel. Plictisit de atâta căutare într-un final se angajă drept administrator la un liceu industrial. Nu a făcut faţă decât trei luni pentru că erau salariaţii din acel liceu care îşi însuşeau diferite bunuri trecute pe inventar iar Emil dacă nu era atent el trebuia să plătească toate stricăciunile şi pierderile. Salariul nici nu îi ajungea să se achite de cele dispărute sau intenţionat luate de salariaţi.. Elena căuta şi ea de muncă însă îşi pierduse dexteritatea de tras cu mătură iar acum se dădea concurs şi pentru astfel de slujbe. Anul 1991 i-a prins pe familia Constantiniu mai săraci ca de obicei şi mai dezbinaţi ca niciodată. Elena se gândea să se facă prostituată să plece în Italia sau în Grecia unde se cereau femei de companie ca să mai scoată şi ea nişte bani grămadă. Emil însă îi trase o chelfăneală de se lasă de această idee că îi mutase nasul din loc iar ochiul îl avea ca o sarma. Deci nu mai avea aspect comercial să devină doamnă de companie peste hotare. Aştepta noul an 1992 ca să îşi pună planul în aplicare.
În acel an Sandu se înscrisese la Partidul Naţional Liberal care îl avea drept iniţiator pe Radu Câmpeanu, iar Nelu la PNŢ-CD, la care mentorul era Ion Raţiu care venise din Marea Britanie şi dorea să moară pe pământul lui strămoşesc. Maria a fost contra acestei decizii însă Nelu care de mult nu o mai băga în seamă, a liniştit-o spunându-i că aşa o vor duce şi mai bine că nu vor mai fii controale pe capul lor la magazin şi îşi pot permite multe lucruri la care alte persoane nu au acces. Sandu pe terenurile care le-a cumpărat la Agigea şi-a făcut mai multe vile care le-a vândut la un preţ excelent obţinând profituri mari. Avea şi două spaţii prin centru obţinute de la Primărie că fusese revoluţionar pe care le închiria cu un preţ mare firmelor străine care îşi făcuse apariţia prin Constanţa. Era bogat acum şi îşi putea permite şi o amantă ca Sonia care era o femeie tare supusă şi nu îi ieşea din cuvânt niciodată. Tot anul acela cei doi au fost amanţi ca la carte. Sandu o minţea pe Miruna că se duce la firmă dar se ducea în Tomis Nord la Sonia la o partidă de sex. Era un balamuc care îl făcea pe Sandu să alerge ca un apucat şi să pară corect în faţa soţiei. Era obosit şi nu îşi mai îndeplinea nici obligaţiile de bărbat. Sonia îl epuiza în aşa hal încât era mort de oboseală când ajungea acasă. Miruna se învârtea în jurul lui şi nu putea să îşi explice această oboseală ciudată..
Nelu o luă de soţie pe Adriana care în luna martie născuse un băiat. Nelu i-a pus numele Ionuţ şi era atât de fericit că era un băiat că nici nu ştia pe unde calcă. Era doar în sfere înalte şi o săptămâna a dat la toată lumea să bea în cinstea fiului său.I-a făcut botezul la Par,c iar naşi au fost Sandu şi Miruna. Sandu care avea fler în privinţa femeilor i s-a părut tare curios că acest copil care el l-a botezat are unele trăsături dubioase căci era blond cu ochi albaştri, iar Nelu şi Adriana erau amândoi bruneţi. Nelu îi spusese lui Sandu că fiul lui seamănă cu bunicul din partea Mariei, care era blond. Asta îl mai potoli pe naşul Sandu care a dat o sumă frumuşică finului cel blond.
Adriana Balăşescu era nevastă de patron, avea un băiat şi era o prinţesă în Constanţa. Era mulţumită din toate punctele de vedere că îşi atinsese scopul în viaţă. Amantul ei care de fapt era şi tatăl copilului pe nume Petre Albu, un boxer la Farul Constanţa care nu avea nici un serviciu, umbla cu şantajul cu Adriana şi o ameninţa că va divulga acest secret lui Nelu dacă nu îi dă o sumă de bani în fiecare lună. Cu acei bani Petre juca barbut cu cei de la piaţa Chiliei că ştia că nu sunt banii lui şi îşi bătea joc de ei.. Totul a ţinut până în 1995 când Petre a fost băgat la puşcărie la Jilava ca să nu mai spună şi să nu mai vină prin jurul familiei Bălăşescu.
Bianca Bălăşescu era elevă în clasa a X-a, la Liceul Mircea cel Bătrân şi era o elevă olimpică. Participa la olimpiadele de matematică şi mereu venea cu diplome şi bani de prin ţară. Acum era pe planul doi că doar Nelu îl avea şi pe Ionuţ care era micuţ şi toată lumea era pe capul lui, el reprezenta buricul pământului. Adriana nu prea o iubea pe Bianca însă se străduia să facă pe mama iubitoare. Toată ziua o înjura pe Aurelia, mama naturală a fetei şi o vorbea numai de rău. Biancă pentru că era prea mică când mama ei o părăsise nu prea se sinchisea de isteria Adrianei că doar Maria însemna ceva pentru ea, Maria o crescuse şi o educase aşa că puţin îi păsa ei de Adriana şi de cel mic, pe care nu prea se omora după el şi nici frate nu putea să îi spună. Naşul Sandu mai venea câteodată să îşi vadă finul îl iubea foarte mult şi stătea ore în şir să îl vadă pe micuţ.
La sfârşitul anului 1992 Sandu dacă era puţin mai beat îi mărturisi finului Nelu că el s-a încurcat fără să ştie absolut nimeni cu o salariată pe nume Sonia, o tinerică roşcată ca şi el care se pare că este jumătatea lui pe lume. Îi seamănă aşa de mult că salariaţii îi spun că poate această fiinţă este poate chiar fiica lui făcută la fără frecvenţă. Nu mai are nopţile odihnă şi îl apucă nervii pe Miruna pe care o vede o grasă fără talie şi o femeie urâtă că îşi pune întrebarea cum a putut să fie el aşa orb ca să o ia de soţie. Alexandru nu îl mai ascultă, fumează şi se duce prin baruri noaptea. Miruna îl acuză pe el şi pe Tinca, două persoane care nu au ştiut să îl educe şi rezultatul este cel scontat.Un băiat alintat fără respect faţă de părinţi şi munca lor. Nelu care avea deja două căsătorii la activ cu doi copii, o fată şi un băiat nu putea să îi dea lecţii prietenului Sandu că şi el avea o muscă pe căciulă. Îşi lăsase nevasta cu o gaşcă dubioasă fără să ia nici o poziţie, mai făcuse un copil care se pare că nu era al lui şi ce putea el să rezolve? Nici nu avea ce să spună că doar Sandu era responsabilul faptelor sale şi nimeni şi nimic nu ştiau adevărata faţă a evenimentelor din familia lui Nelu îi spuse fără un prea mare chef:
- Finule, poţi să faci ciorbă cu viaţa ta, că şi eu sunt într-un rahat asemănător şi nu mai mă plâng.
Miruna nu prea era prietenă cu Adriana că i se căşunase ei că aceasta se uită la Sandu şi nu prea avea glume multe cu fina ei. Adriana nici nu prea se sinchisea de prezenţa naşei că dor era o analfabetă care pusese mâna pe acest băiat de soi , naşul ei Sandu. Cele două femei nu se suportau însă naşul şi finul care erau prieteni din copilărie mai plecau de acasă şi veneau amândoi pe trei cărări de la Pelican. unde era program cu bar non-stop.
Anul 1993 l-au făcut toţi trei prieteni din copilărie pentru că venise şi Emil din Bucureşti. Acesta care era cel mai deştept când erau ei copii, acum era un om sărac în cătare permanentă de serviciu. Cei doi, Sandu şi Nelu dacă aceştia aveau de toate nu prea îl credeau pe Emil şi spuneau că tot ce zice el sunt pure invenţii aşa ca să îi sensibilizeze pe ei, prietenii lui din copilărie .
Acum lucrurile se schimbase cu desăvârşire pentru cei doi oameni interlopi din Constanţa, Nelu şi cu Sandu care nu aveau habar prin ce nevoi şi griji trec oamenii care nu au nici un Dumnezeu şi trăiesc doar din ajutorul de şomaj. Noua Doamnă Bălăşescu doar îşi dădea ochii peste cap şi era plină de fiţe, amintindu-le celorlalte două de cumpărăturile ei extravagante, de mâncăruri de soi găteşte ea. După o oră apăru şi bona cu băieţelul Ionuţ care avea crampe şi plângea de mama focului. Elena se uită atent la el şi spuse pe o vorbă la întâmplare:
- Dragă, cu cine seamănă acesta micuţul că este blond, iar voi arătaţi ca doi ţigani, sunteţi bruneţi?
Adriana se schimbă la faţă, iar Nelu le spuse celor doi curioşi că fiul lui seamănă cu bunicul din partea mamei. Miruna se duse la bucătărie să stea de vorbă cu Maria căci stilul acela de femeie cu mult tupeu îi crea numai greaţă. După trei zile de petrecere, fiecare plecă spre casa lui. Elena care acum cocheta cu sărăcia o apucase un plâns isteric pentru că doar ea reprezenta sărăcia şi familia ei. Restul erau bogaţi şi se lăudau care mai de care cu blănurile lor scumpe şi cu maşinile de lux..
Bianca acum era în clasa a XII-a şi se pregătea să dea la facultate. A dat la arhitectură la Bucureşti şi a fost printre primii studenţi admişi. Era bucuroasă şi toată vara a făcut plajă şi a fost la munte la Braşov. Nu avea nici un prieten că în opinia ei băieţii erau nişte mincinoşi şi infideli.
Alexandru, feciorul lui Sandu, era clasa a VIII-a la aceeaşi şcoală la care învăţase şi taică-său. Nu se omora cu învăţătura şi trebuia mereu ca Miruna să se roage de profesori să nu îl lase corigent.. În acel an veni în Romania şi Afrodita care nu mai avea de gând să se întoarcă în Danemarca. A venit şi cu Adrian care se făcuse un băiat frumos şi înalt şi avea 15 ani. Cu banii obţinuşi de la Max ea şi-a construit un hotel mai mic. Era acum patroană şi îşi văzuse visul cu ochii.Avea o maşină scumpă şi Adrian avea o viaţa fericită alături de mama sa. Maia cu Ortansa şi cu Dan Predescu o duceau bine şi plecau mereu în vacanţă peste hotare. Li se schimbase radical toată viaţa. Sandu care acum se pare că era extrem de îndrăgostit de tânăra Sonia nu mai ştia cum să facă faţă situaţiei dificile în care de bună voie şi nesilit de nimeni intrase.
La sfârşitul lui 1993 Sonia îl anunţă cu destulă seninătate pe Sandu că este însărcinată şi că va păstra copilul. Sandu i-a promis că dacă acel copil este al lui el va plăti pensia alimentară însă nu se va despărţi de Miruna că nu vrea să facă aceasta un accident vascular şi să o aibă pe conştiinţă cum i s-a mai întâmplat lui în tinereţe cu o fată.
La începutul anului 1994 Sandu şi-a mai făcut şi o spălătorie auto şi o discotecă la Mamaia. Afacerile îi mergeau strună iar Sonia în luna iulie născu o fetiţă la 7 luni, prematur. Avea 900 de grame şi a stat trei săptămâni la spital. Sonia făcuse criză de nervi la această naştere şi punea toate evenimentele în cârca Mirunei. Ea spunea că doar scorpia aia a blestemat-o de s-a născut copilul mai repede şi e la incubator. Fetiţa era roşcată şi firavă. Avea nişte picioruşe mici şi o gură mare că era în permanenţă nemâncată şi ţipa de mama focului. Până la o lună nu ştia nimeni de existenţa acestui copil. Abia când a făcut o lună de zile Sonia a ieşit cu ea din spital şi apoi a botezat-o. Sandu avea 43 de ani, iar fetişcana asta doar 26 de ani, diferenţa de 17 ani era totuşi vizibilă, dar dorul de bani ai Soniei şi cel al elixirului tinereţii pentru Sandu.
Se compensau ca două picături identice de apă.
O parte din banii obţinuşi din afaceri mergeau spre Sonia altă parte spre familia lui Sandu care avea director de imagine pe mareşalul Miruna. Viaţa în România pentru cei bogaţi era una lipsită de griji şi banii veneau precum un nor de ploaie spre buzunarele lor.. Sonia îşi botezase fetiţa Lăcrămioara şi avea naşa pe o colegă de liceu a ei.. Nu s-a mai obosit să alerge după Sandu să o ia de soţie , ştia că acesta o iubeşte şi se mulţumea cu situaţia asta.
Miruna care auzise ea ceva bârfe în legătură cu soţul ei şi cu salariata acestuia se potoli când Sonia nu mai venea la serviciu şi stătea acasă în localitatea Ovidiu. Dacă Sandu se purta frumos acasă cu ea şi cu Alexandru asta însemnă că putea să fie un artist desăvârşit şi să joace teatrul cu toată lumea.
La Bucureşti Afrodita care îşi inaugurase hotelul îi pusese numele de Max după numele fostului soţ de la care şi obţinuse o sumă fabuloasă ca să îşi construiască hotelul. Era vizitată şi curtată Afrodita de bărbaţi numai de elită cu bani şi maşini scumpe. Îl uitase cu totul pe Emil, iar lui Adrian îi mai spunea uneori când era în toane bune să se ducă la taică-său că acesta este un inginer renumit la Băneasa şi poate să îl vadă că doar era tatăl lui biologic. Laura care era o doctoriţă renumită i-a telefonat Afroditei şi i-a spus că Emil are un băiat pe nume tot Emil şi locuieşte în cartierul Drumul Taberei după fişa celui mic pe care ea îl trata. Adrian a luat nişte flori pentru soţia tatălui său şi s-a dus la adresa indicată de Laura. Se aştepta să vadă un bărbat elegant cu o ţinută impecabilă şi cu un mare chef de viaţa. Îi deschisese o femeie într-un capot decolorat. Cu nişte pantaloni murdari pe dedesubt. Avea cearcăne enorme la ochi şi părul nepieptănat. Îi spuse că ea este Doamna Constantiniu şi îi făcu o cafea. Se duse dădu un telefon probabil soţului său anunţându-l că a venit Adrian, fiul lui.
La prima vedere Adrian a fost atât de şocat de acest individ că a rămas cu mâna suspendată în aer după ce a dat noroc şi bun venit cu tatăl său. Era un bărbat cu păr sur şi ciufulit, plin de praf şi cu nişte mâine bătătorite ca de miner. Era paznic la o firmă de construcţii, asta era noua lui slujbă după care alergase mai mulţi ani şi chiar dăduse concurs.. Ce putea să îi mai zică Adrian că doar avea în faţă o imagine de coşmar. Se felicita în gând că norocul a făcut să rămână la mamă şi să o ducă de o sută de ori mai bine. Îl apucă aşa deodată o milă nemaipomenită, îşi sărută tatăl pe frunte şi plecă iute spre casă. Îi spusese mamei sale în ce mizerie se zbate tatăl său şi o rugă pe aceasta să îi dea mereu câte o sumă de bani ca să supravieţuiască şi domnulinginer Emil Constantiniu, devenit paznic de noapte. Afrodita se lăsă înduplecată de Adrian şi la fiecare lună îi trimitea bani.
In vara lui 1994, Afrodita plecă pe Coasta de Azur în concediu cu un tip pe care abia îl cunoscuse la ea la hotel. Era un actor de talent însă care vâna femei cu bani ca să o ducă şi el bine. Pe vremuri jucase în filme româneşti dar acum nu mai era căutat de nici un regizor. Îl chema Mihai şi avea în jur de 40 de ani. Era manierat şi se purta precum un bărbat aristocrat. I-a păpat toţi banii Afroditei cât au stat 10 zile la Antibes şi la Nisa. După ce s-au întors în România relaţia lor s-a încheiat că Afrodita nu era femeia care să care în spinare un mascul, fie el şi actor de geniu cum se lăuda acesta.
La Constanţa Nelu Bălăşescu şi soţia sa îşi mai rotunjiseră veniturile familiei cu alte două terenuri cumpărate unul în zona Delfinariu şi altul în cartierul Coiciu. Ionuţ crescuse mare şi era un copil blond şi frumuşel. Toată lumea îi căuta în coarne şi erau topiţi după el. Bianca era studentă la Arhitectură şi îşi făcuse un prieten mai mare decât ea cu doi ani, tot student în anul al treilea la Arhitectură. Era bucuroasă de această relaţie că era primul ei iubit din viaţa şi i se părea că toată lumea este a ei. Maria care îl văzuse pe acest tânăr nu avusese nimic de comentat. Îi plăcea de el că era reţinut în vorbă, nu era nervos şi pe deasupra era şi manierat.
Maria i-a spus nepoatei sale că acest băiat este potrivit pentru ea, că doar Nelu niciodată nu a ascultat-o şi mereu a dat-o în bară cu soţiile lui. Acum Maria era prietenă cu Tatiana că doar nu mai aveau nici una soţ şi copii erau fiecare pe la casele lor. Tatiana era cea mai mâhnită vecină pentru că la Bucureşti copilul ei Emil o ducea tare greu. Nu se orientase nici la femei dar nici nu era un luptător cu valurile vieţii. Nu vroise să se înscrie în nici un partid că era sătul până peste cap de politică şi nu reuşise să deschidă nici o uşă mai de valoare.
Din gogeamite inginer acum era paznic şi banii nu îi ajungeau nici de ţigări. Îi părea rău că nu îl învăţase în viaţă să fie un parşiv şi un prefăcut cum erau oamenii acelor vremuri. Toate acestea le avea pe suflet şi i le spunea Mariei că de fapt nici nu mai avea cui să le spună. Ieşise la pensie din învăţământ şi cu banii din nenorocita aia de pensie mai trimitea la Bucureşti şi fiului ei. De multe ori Maria şi Tatiana se duceau şi la Cimitir şi mai aprindeau câte o lumânare şi Tincăi care acum era departe de lumea dezlănţuită. La sfârşitul anului Nelu ce părea acum liniştit şi aşezat la casa lui se întâlni pe o străduţă din centrul Constanţei cu fosta lui soţie Aurelia care era de mână cu o fetiţa cam de 8 ani. Aceasta prima data avu tentativa de ocolire a lui Nelu însă acesta se postă în faţa lui şi o întrebă curios:
- Aurelia ce mai faci, cum o mai duci în viaţa plină de neprevăzut?
- Asta este fata ta ? Pe cealaltă care este acum studentă la Bucureşti de ce nu ai mai venit măcar la o lună să o vezi?
Aurelia, luată prin surprindere, îi spuse lui Nelu că i-a fost interzisă venirea şi deranjarea fetei ei de către Maria care a ţinut-o la distanşa de fată. Nelu în sinea lui era supărat foc pe Aurelia că nu a fost o femeie de treabă şi s-a înhăitat cu nişte nenorocite. Rezultatul a fost cel mai urât posibil, A stat 7 ani la puşcărie şi şi-a stricat toată viaţa. Cănd a Ajuns acasă Nelu i-a povestit Mariei cum s-a întălnit cu Aurelia şi ce i-a spus aceasta referitor la soacra ei, Maria.
Anul 1995 la ţărm de mare. Sandu şi Nelu, bogaţii urbei, aveau tot mai mulţi prieteni din lumea interlopă. Au luat acţiuni la diferite firme de marcă şi chiar începuseră să concureze în privinţa unor licitaţii. Acolo la unele licitaţii deja aranjate erau oameni cu finanţe multe şi cu tot aşa de mare influenţă.
La Bucureşti ei îşi aveau oamenii lor de bază în partidul de guvernământ. Şi de acolo se trăgeau adevărate sfori ale politici. De multe ori Nelu mai trăgea şi câte o fugă pe la Bucureşti la Bianca şi îi dădea bani pentru cheltuieli. Bianca stătea în gazdă şi erau nevoie de două sute de dolari pentru chirie, plus alte cheltuieli pentru facultate. Adriana se făcea foc şi pară când acesta pleca la Bianca pentru că îşi închipuia că Nelu îi dă bani fiicei lui mai mult şi ea nu ştie de acest lucru. Ea dorea ca acest bărbat să ţină numai la ea şi la cel mic la Ionuţ.. Având destui bani Sandu se chinuia să îşi facă şi el un hotel. A vrut să îl ia ca asociat pe Nelu însă scorpia de Adriana s-a opus, avea impresia că Sandu o să îi tragă clapă cu banii lui Nelu şi va fii vai şi amar de afacerea asta. Sandu şi-a luat asociat un fost coleg de la abator pe nume Nicu Dima care pe vremuri era şef de secţia la mezeluri. Acesta avea bani destui aşa că nu era nici o problema. Au început hotelul Royal din Constanţa şi treaba a mers ca pe roate.
În acel an Nelu şi a cumpărat mai multe maşini şi a deschis firmă de taxiuri. Nu prea avea concurenţă că el fusese primul cu această idee în Constanţa. Ca să îl depăşească Sandu a cumpărat maşini pentru înmormântare şi a deschis o firmă pentru pompe funebre. Erau morţii pe bandă rulantă deci se scotea bani destui din această afacere. La sfârşitul anului Nelu şi-a cumpărat o vilă la Predeal şi în zilele lui libere se ducea împreună cu familia acolo. Îl invita şi pe Sandu că doar erau băieţii buni ai Constanţei şi încingeau nişte chefuri aşa ca la sfârşit de săptămână. De Emil se îndepărtase amândoi că nu îl credeau că este sărac şi în cercul lor de oameni cu bani acesta îi făcea de râs. Nu era îmbrăcat bine şi de atâta sărăcie nu mai ştia nici să vorbească frumos şi gramatical.
A sosit anul 1996 şi viaţa devenise pentru unii bună iar pentru alţii ciumă în România. În luna martie Elena, soţia lui Emil, care deja se săturase de sărăcia în care se scăldau de 6 ani a plecat în Italia la Milano. Vara ei care era balerină de la Brăila şi se stabilise în Milano, o anunţă că a găsit la o bătrânică o slujbă de îngrijitoare. Elena era tocmai buna pentru această slujbă că în România nu mai avea nici după ce bea apă Emil nu s-a opus acestei decizii că doar acum era un adevărat papagal fără bani şi cu speranţele în pom.. La începutul lunii septembrie Elena şi-a luat şi pe Emil cu ea şi a spus ca la Milano: Ciao, Ciao la Romania, la reviderci !
A rămas acolo la Milano unde este şi astăzi fiind soţia unui renumit doctor dentist.. Băiatul ei, Emil, care are 25 de ani este specialist în calculatoare şi mai vine câteodată în România la rudele mamei, Elena..
Cine alerga mai iute era mai şmecher şi avea fler mai bun era om de afaceri. Cele mai bune tranzacţii se făceau cu terenurile şi cu apartamentele şi casele. Preţul lor crescuse considerabil iar agenţii imobiliari obţineau profituri mari din aceste vânzări.. Sandu şi cu Nelu nu mai ştiau unde să îşi investească bani şi nu le mai ştia numărul. Soţiile lor nu munceau însă erau trecute pe statele de plată cu funcţia de administrator. Ionuţ a lui Nelu crescuse măricel şi se făcuse frumos ca un prinţ. Adriana îi dădea mereu bani lui Petre Albu ca acesta sa nu o mai deranjeze şi să spună cuiva adevărul că Ionuţ era copilul lui. Ea a rugat pe doi ţigani de la Piaţa Chiliei să îl coopteze pe Petre într-o spargere ca acesta să fie prins, închis şi trimis la închisoare. A fost dus la Jilava şi mult timp nu s-a mai auzit nimic de el. Fetiţa lui Sandu avea deja trei anişori Lăcrămioara cum era de aşteptat era roşcată şi cu ochii verzi. Sonia o creştea cu multă grijă iar Sandu îi cumpărase Soniei un apartament în zona Delfinariu cu patru camere. Nu îl avea pe Sandu lângă ea ca soţ însă o ducea mai bine aşa. Era luxată atât ea cât şi cea mică şi nu prea o interesa bârfele în legătură cu ea şi Sandu. Dacă se purta frumos acasă Miruna nu avea de ce să îl urmărească pe soţul ei , era mulţumită că toţi banii erau pe mâna ei şi la bârfe de genul că soţul ei umblă ea spunea destul de senină:
- Dacă sunt proaste nu au decât să se culce cu soţul meu că el tot acasă vine şi eu tot Doamna Dobrescu sunt!
Pe partea cealaltă, Sonia le spunea la prietenele ei:
- Dragă eu sunt o Doamnă nu spăl izmene, nu calc am bani cât vrea sufletul meu şi Sandu pe mine mă iubeşte dar îi este milă de proasta şi analfabeta aia de Miruna şi de aceea nu divorţează de ea .
Vorbe aruncate în vânt de două femei, una mai în vârstă şi coaptă la minte, alta tânăra şi cu pretenţii mari de doamnă.. Sandu era artist nu supăra pe nici una că doar nu vroia ca să le piardă din colecţia lui. Erau trofeele lui de care el era mândru tare. Îi mai spunea din culisele vieţii lui duble lui Nelu când se mai duceau pe la Mamaia le câte un chef cu oamenii de afaceri.
Tatiana şi Maria care îşi făcuseră un obicei de a îşi bea cafeaua împreună treceau mereu în revistă toate evenimentele din cartier şi se interesau ce se mai spune de Nelu şi de Sandu La ora prânzului se despărţeau şi fiecare îşi făceau ordine prin casă Hotelul Royal a lui Sandu şi a lui Nicu Dima începuse să prindă contur şi asociaţii erau mulţumiţi de lucrările executate de firma de construcţii. Miruna în acea vară plecă în vacanţă în Austria la Innsbruck împreună cu Alexandru. Acesta avea 18 ani şi îi plăcea să schieze la nebunie. În primele zile nu s-a întâmplat nimic deosebit însă la sfârşitul şederii lor în Austria Alexandru şi-a rupt piciorul pe una din pârtii şi a trebuit să fie internat de urgenţă. Sandu s-a supărat pe Miruna că la lăsat pe fiul lui să îşi facă de cap şi să îşi rupă piciorul şi a ameninţat-o că nu o sa îi mai dea bani să plece nicăieri fără el.. Adriana era geloasă pe Miruna că aceasta a plecat în Austria şi ea îşi face vacanţa doar în Constanţa şi uneori mai pleacă şi la Predeal. Miruna a venit din Austria şi a povestit cu lux de amănunte vacanta lor de pomină de peste hotare. La sfârşitul anului Nelu şi Adriana au plecat să facă revelionul în Thailanda unde se duceau bogaţii României. Acum Adriana era iar cu nasul pe sus că doar soţul ei o ducea mai departe în Asia şi nu la câteva sute de kilometri în Europa.
La începutul anului 1997 când s-au întors de la Bamkook au povestit la toţi prietenii cele văzute în Thailanda Erau oameni cu dare de mână şi nu prea îi credea pe ceilalţi care se zbăteau numai în griji O călătorie este ca alergarea după o jucărie frumoasă. Adriana toată viaţa şi-a dorit să călătorească şi acum îşi văzuse visul ei cel mai frumos. Le-a povestit Mirunei şi lui Sandu despre masajele erotice făcute de thailandeze sumar îmbrăcate, de barurile extravagante unde diferite femei goale îşi scoteau prin părţile lor cele mai ruşinoase diferite obiecte tăioase de la lame la cuţite. Era ceva ieşit din comun dar era adevărat.
În vara acelui an, Tatiana fiind grav bolnavă, fusese internată de urgenţă la spital de Maria. Aceasta îi dăduse şi bani ca să aibă în spital şi se interesa mereu de sănătatea vecinei ei. Făcuse accident vascular la auzul veştii că nora ei, Elena, plecase în Italia şi îşi luase şi copilul cu ea. Emil care avea o viaţă de câine că nu ştia să facă mâncare şi să spele era mereu beat când îi dădea telefon mamei sale. Serviciul de paznic îl îmbătrânise şi mai mult, era vai şi amar de viaţa lui. Tatiana nu putea sa plece din Constanţa şi să meargă la Bucureşti că aici îşi avea locuinţa şi aici era obişnuită cu traiul de zi cu zi. În luna august Tatiana muri şi fiul ei sosi să îi facă înmormântarea. Vecinii au sărit cu toţii şi l-au ajutat să îşi îngroape mama. La cimitir au venit şi Maia cu Afrodita împreună cu Adrian şi Ortansa. Nu mai erau supărate pe Emil, ba din contră acum se gândeau cum să facă să îi dea bani ca să nu treacă şi el în lumea cea fără de păcate. Cu greu s-a obişnuit cu această postură de sărăntoc şi avea pe conştiinţă moartea mamei sale. Dacă el o ducea bine Tatiana nu mai punea atât de mult toate eşecurile lui şi ar mai fii trăit. Ea a fost îngropată la două alei distanţă de Tinca şi Marin. A plecat spre ceruri cu un mare of şi un gol imens în suflet că fiul ei nu a reuşit să fie un băiat şmecher şi să aibă bani şi o viaţa bună.
În toamna acelui an Miruna care obosise să tot dea cu presupusul ce face soţul său îşi propuse să îl urmărească într-o dimineaţă de noiembrie A văzut cum acesta intră într-un bloc din zona Delfinariu şi stă mai mult acolo. Se duse şi ea să vadă care este misterul acestei dispariţii şi bătu la uşa . De acolo ieşi Sonia care era atât de uimită că o vede pe Miruna că nu mai apucă să facă nici un gest. Aceasta o împinse în lături şi intră nepoftită în apartament. Sandu stătea cu o fetiţă roşcată pe genunchi şi îi dădea să mănânce.. Miruna îi trase o palmă că acesta scăpă copilul din poală şi dacă venise cu violenţa soţia lui el ripostă tot cu violenţa. Îi dădu o bătaie atât de cruntă că a trebuit să stea trei zile în spital. S-a hotărât să dea divorţ şi să îi ia o parte din averea considerabilă care o avea. Alexandru trebuia şi el să o ducă bine că doar avea 19 ani şi avea nevoie de bani pentru distracţii şi fete.
Anul 1998 veni cu tristeţe în casa Mirunei, care era singură doar cu Alexandru. Acesta avea de multe ori tendinţa să plece la Sandu că avea bani mulţi. Numai mila faţă de mama lui care ţipa şi îl implora să nu se ducă la taică-său că Sonia îl va umili, îl îndupleca şi atunci stătea tot cu ea. Sandu o criticase la finii lui pe Miruna, spunându-le că este o teroristă de femeie care i-a mâncat 18 ani din viaţă şi care nu era capabilă decât de reproşuri, nu ştia să vorbească frumos şi să se poarte frumos cu un bărbat.. Nelu şi Adriana se uitau curioşi la Sandu şi nu îşi puteau închipui cum a putut face el pasul acesta de divorţ. Nenumărate sunt căile Domnului şi soarta dacă a fost să fie asta, Sandu nu se agita că doar avea o altă soţie mai tânără şi mai iubitoare decât fosta lui soţie.
Nelu stătea în banca lui în această căsătorie nu se lua după Sandu că acesta fusese curajos el nu că doar mai avea şi pe Bianca la Bucureşti şi trebuia să îi dea bani pentru facultate Adriana nu îi lăsa timp nici să respire se ţinea după el precum umbra În luna martie Petre Albu care ieşise de la Jilava se duse glonţ la Adriana şi făcu un scandal monstru Maria crezuse prima dată că acest individ a greşit adresa şi îl luă de mână politicos, îl invită afară din curte însă acesta ţipa de toţi vecinii se adunaseră la poartă. Petre îi spuse Mariei că Ionuţ este copilul lui şi vrea să îi spună aceste lucruri lui Nelu să îi dea telefon să îl anunţe ca să stea de vorbă. Venit în mare grabă Nelu avu tendinţa să îl ia de guler pe acest musafir nepoftit. Petre însă îl salută respectuos şi în cinci secunde se descălţă de ciorapi şi ăi spuse foarte senin lui Nelu:
- Vezi eu am ultimele degete lipite la picior, uită-te şi la micuţul tău să vezi că are la fel!
Asta a fost ultima picătură, Nelu a descoperit că acel copilaş are acelaşi semn ca tatăl lui. S-a înfuriat cumplit şi a telefonat soţiei lui care era la o manichiuristă din centrul Constanţei. A chemat-o să vină urgent ca să lămurească o chestiune de viaţa şi de moarte. Adriana dacă veni şi dădu cu ochii de Petre se făcu deodată alba ca un perete. Nu mai avea nici o şansă să îşi mascheze minciuna care durase câţiva ani. Se prefăcuse că nici nu îl cunoaşte pe acel om însă Nelu îi adusese pe Ionuţ, îi arătă la piciorul drept cele două degete lipite. Era semnul cel mai bun de luat în seamă că semăna cu Petre. Adriana care într-un minut i se păruse că se năruieşte tot cerul plecă în camera ei nu înainte de a-i zice lui Petre:
- Ţi-ai atins scopul, nemernicule ce eşti, trebuia să mai stai la Jilava încă trei ani cum de ai ieşit aşa de repede?
Petre care nu avea nici o chestie de ruşine pe lumea asta îi răspunse calm:
- Socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg, dragă nevastă!
A două zi era război în familia Bălăşescu. Adriana trebuia să plece cu bastardul ei că nu era o femeie curată la suflet şi îl dusese de nas pe marele barosan Nelu Bălăşescu. Această schimbare bruscă de evenimente îl făcu pe Nelu să regrete faptul că era prea slab cu femeile şi toate îl duceau cum vroiau ele de nas. Ce putea oare să mai facă?
După o săptămână el fuse cel care înaintă divorţul şi o declară pe Adriana vinovată de minciună şi întreţinerea de relaţii extraconjugale cu alt bărbat. Divorţul a durat doi ani până în 2000, pentru că Adriana nu avea de gând să renunţe aşa de uşor la averea în care se scălda soţul ei şi ea să rămână o femeie săracă.
Lui Nelu îi părea rău de toate cele petrecute în familia lui că acum avea se pare aceiaşi soartă ca şi Sandu care era în divorţ cu soţia lui Miruna. Toată vara naşul şi cu finul s-au întâlnit şi au tras nişte petreceri pe cinste ca să mai uite de fostele lor soţii care dacă îi iubeau nu renunţau aşa de uşor la ei
În luna septembrie 1998, Sandu care se săturase de acţiunea de divorţ a Mirunei , de gura până la urechi a Soniei plecă la Lyon, la Marlenne. Aceasta îl aştepta cu nerăbdare şi îi povesti toate evenimentele legate de şederea lui Nelu la Lyon. I-a mărturisit că nu s-a apropiat prea mult de acel bărbat că era tare agitat şi mereu punea întrebări incomode. Prin urmare nu i-a plăcut acest bărbat şi nici nu s-a culcat cu el…
Sandu a stat în Franţa până în 1999 căci trebuia să vina să se prezinte la proces. Marlenne avea o editură care nu prea mergea bine şi salariaţii nu erau prea mulţumiţi de patroana lor. Mai mult o boicotau decât să muncească. La plecarea lui Sandu ea deja era într-o perioadă proastă şi avea de gând să închidă editura. Nu l-a lămurit îndeajuns pe Sandu ca să mai stea la ea aşa că acest om a plecat din Franţa şi i-a promis că va veni într-o zi cu soare înapoi.
Emil rămas singur fără soţie şi fiul său căzuse pe o pantă periculoasă. Mai toată ziua era la băutură cu boschetarii şi cu alţi paznici de la alte firme şi umbla ca ultimul om. Uitase că fusese cândva gogeamite inginerul şi avea toată lumea la picioare. Părăsit de soţie, cu mama moartă şi fără prieteni de soi el intrase în categoria oamenilor de nimic, al persoanelor fără identitate şi fără viitor. Aştepta să treacă zilele cât mai repede ca să încheie socoteala cu viaţa. Nu mai prime bani nici de la Afrodita că i se pusese pată, toate relele pe lumea asta numai de la ea se trăgea că nu fusese o soţie de soi. Nelu avea avere imensă şi nu mai ştia cum să facă să o pună la adăpost de fosta lui soţie. Aceasta angajase un avocat de renume şi avea de gând să obţină de la el mulţi bani pentru că îi ştia toate manevrele financiare şi contabile făcute de acesta. Miruna, soţia lui Sandu îşi angajase o avocată cu experienţă destulă în materie de justiţie şi îi promitea acesteia că îl va lăsa pe soţul ei în fundul gol.
Anul 1999 a fost anul proceselor pentru Nelu şi Sandu, nopţi şi săptămâni de coşmar pe la Tribunal. Era imaginea acea gri sau neagră în care avocaţii cu figuri de vulturi maltezi păreau că se înhaţă şi te duc în înaltul cerului ca de acolo să te trântească să îţi sără ochii din cap. Miruna nu era pregătită din punct de vedere emoţional să meargă la tribunal. O oră îi trebuia să ia un calmant şi să nu îi mai tremure mâinile şi picioarele pentru că neam de neamul ei nu fusese despărţit şi îi era o ruşine de îi venea să intre în pământ nu alta.
În anul 2000 se sfârşi şi procesul prin vina ambilor,iar Alexandru rămânea la mamă, iar apartamentul şi o parte din acţiuni la care era Sandu titular îi reveneau şi fiului său Membru al PNL, Sandu se ducea la toate şedinţele de partid şi de multe ori venea cu idei destul de bune. Nelu, care la fel, era un membru activ al PNŢCD, avea unele facilitaţi din partea partidului şi unii prieteni se oferise chiar să îl ajute şi cu divorţul. Nu destul că divorţase de Aurelia acum era în proces şi cu Adriana care nu se lăsa mai prejos şi voia să îi ia toată averea. O femeie dezlănţuită devine un real pericol pentru un bărbat mai ales dacă acesta ştie că este un om bogat şi cu dare de mână.
Procesul lui Nelu a făcut-o pe Maria să se îmbolnăvească de nervi şi să dea jos 10 kilograme. Nu mai putea să mănânce, iar nopţile avea coşmaruri. Se gândea să se ducă pe la mănăstiri şi să se roage pentru băiatul ei care până acum nu avusese baftă la femei..
În anul 2000 Sandu se căsători cu Sonia şi făcu o nuntă cu mare fast la cazinou. Veni şi Nelu şi chiar Emil de la Bucureşti. Emil îşi cumpărase un costum nou şi acum poza într-un om cu stare şi care are relaţii la parlament. Era numai la suprafaţă această spoială că în subteran el era vai şi amar de steaua lui. Miruna dacă auzi că fostul ei soţ acum se însoară, se făcu foc şi pară de supărare. Avea în cap să se ducă în ziua nunţii lui la biserică unde se oficia căsătoria şi să ţipe în gura mare:
- Opriţi nunta, că acest om este un nemernic nu poate iubi cu adevărat nici o femeie!
Se potoli urgent pentru că acest mod de a acţiona nu îi făcea decât un deserviciu şi era o durere în plus în suflet. Viaţa îşi urma cursul şi ea nu putea să îi returneze sensul.. Anul 2000 pentru unii un an plin de realizări pentru alţi numai ghinioane peste ghinioane. Realizările au fost pentru Afrodita care era mare patroana cu două hoteluri şi cu o viaţă plină de satisfacţii. La polul opus era Emil care obişnuit cu sărăcia nu îl mai interesa viaţa şi nici persoanele din jurul lui.
La sfârşitul anului 2000 veni de la Huston şi Lucinda, fata lui Nelu. Avea 19 ani şi era o domnişoară în toată firea. Era o femeie atrăgătoare şi cu bun simţ. Îşi anunţa tatăl că va veni în vizită în Romania ca ea nu şi-l mai amintea decât foarte puţin. Mama ei nu s-a opus şi aşa Lucinda a aterizat pe aeroportul de la Mihail Kogălniceanu şi după aceea a venit în Constanţa. Nelu a aşteptat-o la aeroport după care a condus-o la Maria. Trebuia să îşi cunoască şi bunica dar şi sora mai mare, Bianca. Aceasta, care terminase facultatea şi se stabilise în Bucureşti având funcţia de arhitect la sectorul trei al Capitalei, a fost tare uimită să îşi vadă sora din America care nu prea semăna cu tatăl ei, era o mulatră drăguţă şi cu bun-simţ.
Lucinda a sărutat-o pe Bianca şi pe Maria şi a stat în Romania până la începutul anului 2001 Nelu i-a făcut oferta dacă se mai gândeşte poate face facultatea şi în Romania că doar erau atâţi studenţi străini care studiau la noi.
După plecarea Lucindei la Huston, Nelu îşi schimbă avocatul de la divorţ că avea toate şansele să ajungă un om sărac dacă nu i se apărau drepturile în instanţa. Adriana la cele câteva înfăţişări de la Tribunal a cerut o sumă enormă, dorea să aibă acţiuni la firma de taxiuri şi jumătate din vila de la Predeal. Avea toate şansele să le câştige că avea un avocat bun care primise o suma mare de la clienta lui. Acest avocat pe nume Traian de fapt se încurcase cu Adriana şi aveau de gând să îl falimenteze pe Nelu. Era războiul surd al martorilor şi al avocaţilor care mai de care cu pretenţii băneşti că doar aveau de unde lua. Sandu terminase cu bine procesul, căci avocatul său îi apărase clientului său destul de bine interesele şi Miruna a fost cea care a ieşit în pierdere. Lăcrămioara crescuse mare şi alintată iar părinţii nu ştiau cum să îi caute în coarne mai mult. Sonia îşi atinsese ţelul ei suprem să îl despartă pe Sandu şi nu accepta când mergeau la câte o petrecere să aducă cineva vorba de fosta soţie a lui Sandu. Nu îi mai dădea voie să se întâlnească cu Nelu că acesta îl ducea la femei şi la petreceri dubioase. Era Sonia acum precum o pisică. Tăcuse mult timp şi nu spusese nimic dar acum îşi ascuţise ghearele şi reacţiona din toate părţile. Când făcea comparaţie între cele două femei acum se pare că Sandu o regreta pe Miruna însă nu mai era cale de întoarcere.
La sfârşitul anului 2001 sătulă de atâtea procese ale fiului ei, Maria făcuse o criză de schizofrenie şi cu toate medicamentele luate, într-un final Nelu trebui să o interneze la spitalul de boli psihice de la Palazu Mare În loc să se facă sănătoasă Maria veni de acolo cu o imagine de coşmar şi abia când începu să facă pelerinaj pe la mănăstiri abia atunci se mai potoli întrucâtva cu nervi. Tot anul 2002 ea a mers pe la mănăstiri şi sa rugat din tot sufletul ca să îi meargă mai bine fiului ei cel mic. I se părea că este urmărit de ghinion şi toate acestea se trăgeau de la Aurelia care se pare că îşi blestemase primul soţ că nu fusese corect cum se cuvine cu ea.
În anul 2002 afacerile celor doi nu mai erau aşa de prospere ca la început.. Sandu şi-a vândut discoteca din Mamaia iar Nelu a vândut firma lui de taxiuri. El i-a cumpărat fiicei sale Bianca un apartament cu două camere şi i-a făcut toată nunta acesteia la Bucureşti.. Acolo s-a întâlnit şi cu Emil care era în perioadă de declin total şi el s-a oferit să îl ajute cu bani. Emil avea mândria lui de om şi l-a refuzat elegant pe acesta spunându-i că va face un împrumut la el la serviciu şi va ieşi din situaţia de calvar în care se găsea.
Prin luna martie Sonia, care se văita mereu că are probleme cu un ochi, fuse internată de urgenţă la Bucureşti pentru operaţie. Era pericol să fie periclitat şi ochiul drept care era sănătos. A stat o lună la spitalul Universitar după care a venit în Constanţa. În acel timp Sandu care mergea cu Nelu prin restaurante se întâlniră cu o trupă venită de la Chişinău care dansau la Terasa Colonadelor şi unde să afla o dansatoare pe nume Olga. Aceasta era înaltă , blondă., ochi albaştri şi cu o talie superbă la fel ca şi picioarele. Ea făcea parte din trupa de dansatori. şi. a văzut că Sandu tot scoate dolari şi împrăştie în dreapta şi în stânga, a crezut că îl apucă pe Dumnezeu de picior şi s-a ţinut ca o nebună după el,
Cei doi amanţi, Olga şi Sandu, se întâlneau la hotel Majestic în Mamaia unde Sandu avea un prieten recepţioner Tot anul 2003 Sandu a umblat cu Olga şi începuse să facă talente cu soţia lui Sonia. Miruna auzise de aceste infidelităţi ale fostului soţ şi se bucura că şi Soniei îi face aceleaşi lucruri urâte care i le făcea şi ei. Nelu ca să nu rămână mai prejos se cuplă şi el tot cu o dansatoare pe nume Larisa. Larisa era brunetă cu ochii verzi şi avea faţa ovală, picioarele precum nişte fuse şi se machia foarte strident. Cei doi crai se afişau în lumea interlopă cu aceste dansatoare de la Chişinău şi le făcea în ciudă celorlalţi patroni care aveau soţii grase şi urâte.
În anul 2003 Sandu care nu mai venea pe acasă cu lunile şi stătea într-o garsonieră care o cumpărase pentru Olga, se hotărî să dea divorţ de Sonia.
Dar Sonia nu era femeia care să renunţe aşa de uşor la soţul ei şi mai ales la averea lui. Nu dorea să se despartă de Sandu şi îşi făcea calculul puţin eronat că nu este decât o iubire trecătoare care se va sfârşi ea odată. Dacă nu era de acord cu divorţul Sandu nu avea ce să îi facă. Chiar dacă acesta o insulta spunându-i că este o chioară şi o incultă, Sonia suferea în sufletul ei însă nu renunţa la lupta care se pare că era pierdută.
La sfârşitul anului 2003, Nelu deveni bunic. Bianca născuse un băiat dolofan pe care îl botezase Robert. Îi plăcea acest nume pentru că avea o slăbiciune pentru actorul Robert de Niro. El veni la botezul nepotului cu dansatoarea Larisa, o femeie tare vulgară, mai mică la vârstă şi decât Bianca. Sandu veni şi el cu noua sa achiziţie, Olga şi au dat o sumă colosală la acel botez. Cea mai fericită era Maria că apucase şi strănepotul care se pare că la trăsături semăna cu ea.
După botez Nelu şi Larisa au sosit acasă, iar pe Maria au lăsat-o la Bucureşti să mai stea cu Bianca. Anul 2004 nu părea să aducă schimbări majore în viaţa celor trei prieteni. Emil tot singur la Bucureşti, Sandu cu Olga iar Nelu cu Larisa. Sonia nu venea la acţiunea de divorţ căci nu dorea să se despartă de Sandu pentru că acesta să nu se însoare cu nemernica aia de Olga.. Olga pierduse deja o sarcină şi acum avea de gând să plătească pe nişte haidamaci de ruşi să îi tragă o bătaie Soniei ca să o bage în spital şi să dea într-un final divorţ de Sandu. Olga avea maşină luxoasă un Audi A4 şi era tare încântată de cum îi mergeau ei afacerile la Constanţa .
În vara lui 2004 Olga se îndrăgostise de Vitalie, un coleg venit recent de la Chişinău. Acesta era balerin la teatrul Oleg Danovski şi era un mare talent. IdilA dintre ei a durat până în iarna lui 2004 că Sandu avea spionii lui şi a prins-o în flagrant pe Olga. Aceasta ieşea de la hotel Milenium cu Vitalie, erau fericiţi şi se sărutau. Sandu i-a tras un pumn lui Vitalie iar pe Olga a luat-o de păr şi a bătut-o măr.
La începutul anului 2005, Sandu s-a întors la Sonia şi a încheiat capitolul Olga pe veci. Nelu care mai era cu Larisa nu ştia cum să facă să scape de ea. Aceasta ducea acum vorba de colo-colo şi încerca să îi împace pe cei doi .Sandu a spart toate geamurile la maşina Olgăi şi garsoniera unde stătea ea a închiriat-o la nişte ţigani din piaţa Chiliei. Lupta Soniei pentru Sandu abia acum dăduse roade. Soţul ei venise înapoi şi nu mai se agita după femei deocamdată.
În luna mai 2005 Afrodita care era deja cunoscută în lumea oamenilor de afaceri ca o persoană cu iniţiativă şi idei progresiste,se căsători cu omul de afaceri din Israel Bernard Rosensveig. Acesta investise în Romania şi se întâlnise cu Afrodita la un coctail al oamenilor de afaceri. Bernard avea 73 de ani, mai în vârstă cu 20 de ani decât Afrodita, era un om tare blând şi pus mereu numai pe glume. Avea peste tot în lume afaceri şi î se părea că româncele sunt femeile cele mai frumoase de pe glob. Îl luase ca asociat şi pe Adrian, fiul Afroditei şi îl iniţiase în lumea afacerilor bune.
Maia era şi ea împreună cu Dan Predescu o familie destul de fericită, cu bani care le permitea să facă numeroase excursii peste hotare şi să se bucure de tot ce este frumos pe lume. Ortansa avea acum 25 de ani şi terminase Institutul de arta teatrală şi cinematografie secţia regie de film. Avea mulţi pretendenţi la căsătorie însă în acest domeniul o copia pe Maia care nu se dădea în vânt după bărbaţi.
Vara acelui an pentru Nelu Bălăşescu a fost o vara destul de fierbinte. Larisa care nu avea de gând să renunţe la el se ţinea scai de capul lui ca să o ia de soţie. Maria care deja avusese o internare la Palazu-Mare, unde făcuse tratament pentru nervi, acum risca să fie iar internată că această femeie cu insistenţele ei amoroase o scotea din sărite. Dădea mereu noaptea târziu telefoane peste telefoane şi vorbea urât la adresa Mariei scoţându-i vorbe că aceasta trăieşte cu fiul ei cel mic. Maria nu putea face faţă unei astfel de femei vulgare şi cu tupeu imens şi iar avusese o cădere psihică.
Toamna Maria Bălăşescu fuse internată la Palazu şi abia în anul 2006, în ianuarie, ieşise din acel loc în care nebunul iese mai nebun decât intrase.
Anul 2006 în care politica era la modă şi lumea era total dezinformată iar patronii căutau să îşi cumpere case şi hoteluri şi în străinătate că deja în România îşi făcuse plinul. Sandu se întorsese la Sonia şi se purta precum un mieluşel nu ieşea din vorba ei şi nici cu Nelu nu se mai întâlnea. Nu mai pomenea prin casă de Olga, că atunci Sonia începea un scandal monstru şi îi spunea că ăl va trimite la Miruna cu valiza cu tot. Era munca lui Sandu, iar Sonia era acum adevărata patroană.
In luna martie Sandu fusese anunţat la firma lui unde avea şi spălătoria auto că Emil este internat în Constanţa fiind suspect de cancer. A fost transferat de la Bucureşti unde nu avea pe nimeni la Constanţa unde avea o nepoată pe nume Gabriela din partea mătuşii Stela sora Tatianei. Aceasta deocamdată stătea în casa mătuşii sale şi îi făcuse toate pomenile. Emil a stat o lună prin spital, iar Gabriela se ducea la două zile cu supă şi portocale. Emil îşi pierduse pofta de mâncare şi avea tot timpul senzaţie de greaţă.
În luna mai 2006 Emil se stingea din viaţă în camera unde pe vremuri el îşi făcea conştiincios lecţiile şi era cel mai bun elev de la Liceu. Nu a dorit să vadă pe nimeni înainte de a muri că era mândru şi nu dorea să fie compătimit. Era fericit când o visa pe Tatiana care îl luase cam devreme acolo lângă ea. A fost anunţat şi tatăl lui Costin din Tunisia unde se stabilise şi acesta numai de ochii lumii vărsă câteva lacrimi pentru că Tatiana şi Emil nu reprezentau decât trecutul lui îndepărtat.
Toate vecinele, dar mai ales Maria, l-au privit atât de insistent şi l-au înjurat în mintea lor că acesta era vădit jenat. A dat o sumă considerabilă pentru înmormântarea fiului său şi a pus mai multe lumânări la fosta lui soţie Tatiana. Cei mai afectaţi de moartea acestui om au fost prietenii lui care i-au dus cosciugul pe umeri până la groapă la Cimitirul Central.. Gabriela Ivan a fost nepoata care s-a ocupat de toate ritualurile de înmormântare iar pomana au fă cut-o la Casa Albastră lângă Cimitirul Central. Au venit şi câţiva colegi de la Bucureşti care îl cunoscuseră pe Emil în epoca lui de glorie şi a doua zi aceştia au plecat spre casele lor.
Viaţa şi-a reluat cursul normal şi adeseori Nelu şi Sandu dacă se întâlneau pe la biliard la Mamaia îşi mai aduceau aminte de vechiul lor prieten care soarta l-a cocoşat şi nu i-a oferit nici o alternativă sau mângâiere Dacă vine anul nou să fie bucurie nu tristeţe aşa gândeau şi bătrânii dar şi tineri români mulţi cam mulţi plecaţi cu sorcova după bani peste hotare.
A venit şi 2007 un an care se anunţa plin de evenimente care mai de care mai scoase din orice tipar al vieţii Afacerile celor doi constănţeni începură să fie pe o oarecare pantă pentru că nu îşi găsiseră liniştea conjugală ca să nu mai fie stresaţi şi mereu în căutarea unei oase de odihnă la creier. Nelu era mulţumit de fetele lui de Bianca şi Lucinda care era la Huston, iar de băiatul Ionuţ nu mai se interesase absolut deloc, îl considera doar un bastard şi nimic mai mult.
Alexandru, băiatul lui Sandu, care rămăsese cu Miruna, intrase într-o gaşcă periculoasă de tineri drogaţi. Miruna care nu se mai înţelegea cu acest fecior al ei care deja avea 29 de ani şi nu muncise decât doi ani şi aceia în cinci locuri de muncă, îi dădu telefon pe mobil lui Sandu . Ea îl atenţionă pe fostul ei soţ că fiul lor este la discoteca No problem din zona Dacia şi vorbea bâlbâit şi tare. Sandu se duse cu doi salariaţi de ai săi la discoteca din la Dacia şi îl scoase afară pe Alexandru.. Acesta era se pare drogat şi ţipa cât putea de tare la taică-său să îl lase în pace . El îi reproşase lui Sandu că acest mod de purtare şi de sfidare a vieţii i-o datorează tatălui său care nu a fost decât un laş lăsând-o pe mama şi pe el în datori şi griji peste griji.
Sandu i-a propus fiului său să vină la el şi să stea cu Sonia şi cu Lăcrămioara şi nu va mai duce lipsă de nimic. Alexandru l-a refuzat cu tărie pentru că mama pentru el era totul pe lumea asta şi nu avea de gând să o părăsească. Alexandru nu vorbea cu fete şi nu se dusese până la vârsta aia la femei. Îi făcuse curte la o colegă de liceu însă aceea s-a măritat cu un navigator şi nici nu s-a mai uitat la el. Sandu şi-a făcut mustrări de conştiinţă la vederea fiului său însă nu putea să mai îndrepte nici un lucru din viaţa acestui băiat aflat într-o derută totală..
În vara acelui an Alexandru Dobrescu s-a aruncat de pe terasa unui bloc din zona Faleză Sud şi a murit pe loc. Miruna la vederea acestui tablou sumbru o lună de zile a fost într-o amuţire totală. La cimitir unde a fost îngropat alături de bunicii lui Marin şi Tinca, Alexandru şi-a găsit liniştea de care avea nevoie. Miruna nu mai avea lacrimi pentru acest fiu al ei şi minte începuse să îi joace feste. Ca să nu înnebunească ea s-a retras la mănăstirea Celic Dere unde a rămas şi în aceste vremuri.
Sandu a purtat mai mult timp barbă şi cum el avea barba roşie mulţi cetăţeni din Constanţa îl confundau cu acel călugăr de la Tanacu care împreună cu nişte măicuţe au intrat în vizorul poliţiei după moartea unei tinere. Săturat de evenimentele rele care îl urmăreau, Sandu i-a telefonat la Lyon Marlennei şi i-a comunicat data când va sosi cu avionul. Avionul îl lua din Bucureşti de la aeroportul Băneasa şi trebuia să se scoale de dimineaţa şi să plece la drum. Luă maşina Audi A4 aceea care i-o dăduse Olgăi şi se pregăti să plece la Bucureşti. La intrare în Ţăndărei din cauza vitezei Sandu pierdu controlul volanului şi intră direct într-un copac de pe marginea şoselei. Impactul a fost aşa de violent că pomul a fost retezat iar Sandu a murit pe loc. Nu a mai reuşit decât să spună, vai ce mă fac, acum mor!. Echipajul de la descarcerare nu a mai avut şanse să îl scoată mai repede că volanul îi intrase în piept, iar capul i se făcuse zob.
Sonia venită cu altă maşină la locul accidentului a rămas mută de durere. Se pare că Alexandru acolo sus unde ajunsese nu dorea să stea singur şi de aceea l-a luat şi pe tatăl lui. Miruna care era la mănăstire nu a venit la i înmormântare că voia să îl păstreze în minte aşa cum era el când erau amândoi tineri şi fericiţi.
Sonia a făcut o înmormântare pe cinste cu invitaţi de marcă atât din partea patronilor din Constanţa, dar şi din membrii de partid de la PNL. Nelu s-a ocupat şi el de cele necesare şi a fost tare supărat când în tinereţe la moartea unuia dintre părinţii lor Sandu glumea şi spunea cu destulă ironie că aici sunt vecini şi părinţii şi ei vor fi după ce vot trece pe tărâmul celălalt. Acum era îngropat la două alei distanţă de Emil şi încheiaseră amândoi socotelile pe lumea asta. Un bulgăre mare de lut poate fi sufletul şi el poate trece nevăzut munţii, dealurile şi câmpiile şi poate zbura peste continente şi se poate opri numai când crede el că este obosit. Salariaţii de la pompe funebre unde Sandu era patron au fost tare afectaţi de această dispariţie prematură şi l-au plâns din tot sufletul pe şeful Sandu că era un om bun.
Cu zece minute înainte de a fi pus capacul la coşciug apăru şi Marlenne din Franţa, cu o faţă răvăşită şi cu ochii ieşiţi din cap precum melcul. Sonia pe undeva îi purta pică acestei femei că dacă ea îi spunea să stea în România şi să nu mai vină la Lyon, astăzi Sandu ar mai fi trăit. Nu avea nici un rost să apuce să facă scandal că Sandu de acolo din mormânt nu se mai trezea. O primi cum se cuvine şi totul se sfârşi cu bine exact ca în poveste.
Viaţa şi-a reluat cursul normal şi fără Sandu care nu îşi terminase visele de realizat şi nu îşi văzuse fiica mai mare şi la casa ei. Era în adunare de familie cu Marin, Tinca şi Alexandru şi se pare că era mulţumit. Afacerile lui Nelu mergeau cam şchiopătând, iar la sfârşitul anului 2007 fusese nevoit să închidă magazinul alimentar că luase credit de la bancă să îşi facă o vilă şi nu reuşea să plătească muncitorii.
Prietenii lui de afaceri profitau că este la ananghie şi îi dădeau bani însă cu m se spune luau camătă serioasă de la el. Cuiul lui Pepelea fusese Adriana care îl tot purta prin tribunal pentru pensie alimentară dar mai ales pentru sumele de bani mari pe care ea pretindea să i le dea Nelu. Acesta nu mai era limpede la creier nici atunci când conducea maşina lui luxoasă,avea mari palpitaţii la inimă şi simţea că în cap are o menghină care îl strânge în continuu.
Anul 2008, cum era şi de aşteptat, veni doar cu impozite şi taxe nu numai pentru oamenii de rând dar şi pentru oamenii bogaţi din Constanţa. Sonia care preluase toate acţiunile soţului său era o femeie bogată, capricioasă şi lipsită de bun simţ. Strigă şi comanda pe salariaţii soţului şi se purta cu ei precum aceştia erau nişte sclavi. Nu saluta pe nimeni şi avea un nas pe sus că nici cu prăjina nu ajungeai la el.
În luna mai, Nelu Bălăşescu care plecase din pat la o oră destul de târzie la comanda unui apel telefonic dat pe mobil a fost găsit dimineaţa în zona portului Tomis, fără suflare şi cu o lovitură ascunsă la ceafă. Poliţia venită la locul accidentului sau a crimei au făcut cercetări care nici până azi nu s-au finalizat. Nelu a fost îngropat alături de tatăl lui, Gheorghe, cu toată cinstea care i se cuvenea unui om cu stare. Cea mai afectată a fost Maria, care l-a iubit cel mai mult pe Nelu că doar era mezinul familiei. Andrei a căutat să o încurajeze însă Nelu fusese sufletul ei şi asta pentru ea era un dezastru total în suflet. La distanţă de două alei se odihneşte Sandu, iar la aceeaşi distanţă mai departe este Emil cu Tatiana. Cei trei prieteni s-au întâlnit acum în ceruri şi se pare că s-au dus să joace fotbal ca în vremurile lor bune.
Într-o zi însorită de toamnă treceam pe strada copilăriei mele şi de pe un scăunel de la o poartă mă striga cineva, o femeie în vârstă, care scuipa nervoasă printre urmele de dinţi seminţe de dovleac şi îmi spunea:
- Coca, să scrii şi despre Nelu al meu într-o carte că eu îşi citesc toate cărţile tale. Am asigurat-o că voi scrie şi de Nelu dar şi de alţi prieteni de ai lui într-o carte, dar le voi înfăţişa vieţile lor aşa cum îmi va dicta imaginaţia. Am plecat de acolo cu o durere de cap, dar păstrând în minte nostalgia străzii aceleia în care toţi eram ca într-o imensă familie, fără invidie şi săritori la greu.
